6,102 matches
-
pentru proclamarea unei constituții liberale. Dacă la început Otto a refuzat să accepte o constituție care să-i reducă puterile absolute, după ce trupele germane au fost retrase din țară, grecii au pregătit o lovitură de stat. Pe 3 septembrie 1843, infanteria condusă de Ioannis Makriyannis s-a adunat în piața palatului din Atena. Rebelii au refuzat să se întoarcă în cazărmi până când regele nu accepta promulgarea constituției. Această lege fundamentală prevedea ca în cabinetul de miniștri să fie acceptați numai greci
Regatul Greciei () [Corola-website/Science/309776_a_311105]
-
an se îmbolnăvește de o boală venerică de origine necunoscută. La 18 iulie 1901 obține diploma de inginer mecanic, dar decide la 1 octombrie să-și efectueze serviciul militar ca voluntar, în al 49-lea regiment imperial și regal de infanterie "Freiherr von Hess" din Brünn. Rămâne până la 30 septembrie 1902 și citește abundent din Nietzsche în toată această perioadă. În 1902 "Jurnalul" său se îmbogățește de numeroase lecturi și adnotări (printre care "Cursurile științifice populare de filozofie pozitivistă", ale lui
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
din New York. În perioada 1939-1952 a locuit în kibbutz-ul Alonim. S-a alăturat trupelor paramilitare ale Hagana în anul 1936, servind în cadrul Corpului de Patrulare (1940-1945). A avansat pe rând la funcțiile de comandant de pluton în Corpul de Infanterie, comandant de companie și a luptat în bătăliile de la Mishmar HaEmek și Emek Izreel (1947). A participat astfel la eliberarea Galileei de Sud, în Operația Hiram (fiind comandant-adjunct de regiment), în Operația Horev (comandant de regiment), precum și în Operația Ovda
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
Național al Republicii Estonia, care a funcționat de asemenea în clandestinitate. Încorporarea Estoniei în provincia germană Ostland a făcut ca numeroși estoni au preferat să se înroleze în rândurile armatei finlandeze și să lupte împotriva URSS. Regimentul nr. 200 de infanterie finlandeză a fost format aproape exclusiv din voluntari estoni. Până în ianuarie 1944, frontul sovieto-german a ajuns în apropierea granițelor estone. Orașul Narva a fost evacuat. Jüri Uluots, ultimul prim-ministru legitim al Republicii Estonia de dinaintea ocupației sovietice din 1940, șeful
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
franceză în 1876, iar în 1887 a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr și mai apoi la Școala Superioară de Război din Paris. El a avansat încet în carieră, în parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul susținut de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui în acele vremuri, scria despre această perioadă că: „primul colonel, Pétain, m-a învățat Arta Conducerii”. În primăvara anului 1914, Pétain a primit comanda unei brigăzii, deși
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
l-au primit fericiți ca stăpân al lor. Guvernatorul venețian al Vitrinitzei, aflată pe țărm, a trebuit să-și părăsească postul. În același timp, guvernatorul lui Constantin la Vostitza (Aigion), Constantin Cantacuzino, a trecut Golful Corint cu un detașament de infanterie și cavalerie și i-a gonit pe turci din câteva locuri din vestul Focidei. Cel mai mare trofeu al său a fost orașul Loidoriki, ai cărui locuitori au fost atât de impresionați, încât i-au schimbat numele în Cantacuzino polis
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
generalului pentru perioada de ocupație. Pe 28 august, 150 de militari ai SUA au zburat la Atsugi, Prefectura Kanagawa. A urmat deplasarea unei forțe navale în frunte cu cuirasatului USS "Missouri", care a debarcat militarii Diviziei a 4-a de infanterie marină SUA pe coasta de sud a Prefecturii Kanagawa. Au urmat mai multe alte deplasări de forțe aliate. MacArthur a sosit la Tokio pe 30 august și a dat mai multe ordine severe prin care interzicea orice abuz al personalului
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
soldați SUA. La începutul anului 1946, au început să sosească trupe de schimb, care au fost încadrate în rândurile Armatei a 8-a americană, aflată sub comanda lui MacArthur. Insula Kyūshū a fost ocupată de Divizia a 24-a de infanterie SUA, având ca zonă de responsabilitate și insula Shikoku. Insula Honshū a fost ocupată de Divizia I de cavalerie, iar Hokkaidō de Divizia a 11-a aeropurtată. Până în iunie 1950, efectivele tuturor acestor armate suferiseră reduceri succesive importante. Când Coreea de Nord
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
absolvit cursurile Liceului Militar "Dimitrie Cantemir" (1956-1960), apoi Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1960 - 1964) și Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
Militar "Dimitrie Cantemir" (1956-1960), apoi Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu (1960 - 1964) și Academia Militară (1973 - 1975). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost încadrat în funcțiile de comandant de pluton de infanterie Rgt. 3 infanterie (1964), ulterior de mitraliere antiaeriene în Regimentul 21 mecanizat, comandant de pluton și companie în Batalionul 22 vânători de munte în garnizoana Sf. Gheorghe (1965-1967), după care a fost numit în secretariatul Comandamentului Armatei a 3-a din Cluj-Napoca, unde
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
Ion Luca Caragiale” din Ploiești (1962-1964), urmând apoi cursurile Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (jud. Prahova), unde a obținut diploma de bacalaureat (1964-1966). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969). După un scurt stagiu militar în funcția de comandant de pluton elevi (decembrie 1969 - decembrie 1971), a studiat
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
1865). O soră, Eliza, a fost căsătorită cu bogatul Ștefan Petrovici-Armis, alta, Elena, măritată cu Lascăr Catargiu, a fost cunoscută în epocă sub supranumele „la belle Hélène”. În anul 1852, tânărul Solomon și-a început studiile la "Școala superioară de Infanterie" din Viena, Imperiul Habsburgic, pe care le-a absolvit în 1854. După acea, ofiterul în rang de căpitan nu a frecventat vreo școală specială după cei doi ani din Viena, mult mai mult s-a dovedit autodidact în privința militară, sprijinindu
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
de spiritul de disciplină și al ordinii. Astfel a avansat repede la gradul de maior și în același an înaintat la cel de colonel (1858). Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este colonel și comandant al aceluiași Regiment 1 de Infanterie, ce fusese comandat de tatăl său. Solomon a fost primit în 1861 de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei, cercetând posibilitățile unui sprijin rusesc pentru obținerea unirii depline a principatelor române. În ziua de 30 ianuarie 1866, colonelul Alexandru
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
nici măcar două săptămâni mai târziu, pe 11/23 februarie. Colonelul, care nu intrase în complot împotriva domnitorului și care era de temut, a fost arestat. El totuși a izbutit să evadeze și să ajungă la regimentul lui nr. 1 de infanterie, und s-a aflat în siguranță. Solomon a fost ultimul Ministru de Război al lui Cuza care a abdicat de asemenea în aceeași noapte. În anul 1871, îl revedem pe Solomon ca general și comandantul Diviziei București, unde a scos
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
de naștere al proaspătului împărat german Wilhelm I prin colonia germană în sala Slătineanu (ulterior Capșa) pe 22 martie. Manifestarea a a fost purtată în primul rând de elemente filofranceze și antidinastice (a se înțelege antiprusace). Prin intervenția trupelor de infanterie și cavalerie, sub conducerea generalului a fost împrăștiată mulțimea care asediase, chiar dacă numai câteva ore, pe reprezentantul împăratului biruitor Joseph Maria Friedrich von Radowitz (1839-1912). Împrejurimile palatului au fost ocupate de soldați. Prin eforturile lui Ion Ghica și Lascăr Catargiu
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
un politician si adjutant regal, general român și ministru de război. A urmat cursurile primare și prima parte a cursurilor liceale la Buzău și le-a continuat la Colegiul ,Sfântul Sava” din București. Apoi a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie (1896), apoi Școala Superioară de Război (1905). A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la Al Doilea Război Balcanic (1913), cu gradul de maior, precum și la războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
1896), apoi Școala Superioară de Război (1905). A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la Al Doilea Război Balcanic (1913), cu gradul de maior, precum și la războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie. În Primul Război Mondial, a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații din Marele Cartier General. Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea al României
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
1907-1914) sau comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu. A fost aghiotant al regelui Carol I în perioada 1910-1914. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef al secției operații a Marelui Cartier General (1916), comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Mărășești. După război a îndplinit funcția de Mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale, în
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
Ofițeri de Artilerie și Geniu. A fost aghiotant al regelui Carol I în perioada 1910-1914. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef al secției operații a Marelui Cartier General (1916), comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Mărășești. După război a îndplinit funcția de Mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale, în perioada 1920 - 1921 și Inspector General
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
-i ajute pe polonezi fără acordul și cooperarea sovieticilor. Luptele din Varșovia au fost extrem de crâncene, polonezii luptând pentru fiecare stradă. Armata Teritorială avea în capitală înte 12.000 și 20.000 de soldați, cei mai mulți înarmați cu arme ușoare de infanterie, care au luptat împotriva armateri regulate germane și a trupelor SS. Bór-Komorowski a sperat că oamenii săi pot prelua controlul asupra Varșoviei și pot să apere capitala până la reîntoarcerea guvernului în exil la Londra. După 63 de zile de lupte
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București. La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași (a fost prima femeie absolventă a acestei universități). Împreună au avut
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
de căpitan, "Aurelian", inginer, "Lucreția" - căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu și "Margareta" - căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu. În perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, în conacul căreia din Oituz, fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie. Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf. În anul 1918 a divorțat de soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
superioare ale armatei: director al Artileriei în Ministerul de Război (1903-1907), comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1907-1910), director al Direcției personal din Ministerul de Război (1910-1914), comandant al Brigăzii 3 Artilerie, comandant al Diviziei 14 Infanterie (1915); comandant al Diviziei 15 Infanterie (1915-1917); comandant al Corpului 5 Teritorial (1916). În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al: Diviziei 15 Infanterie în perioada 14/27 august 1916 - 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917, Corpului II Armată, în
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]