13,441 matches
-
simptome specifice, iar extremitățile sunt ușor de examinat. El trebuie să urmărească o serie de etape succesive: etapa clinică, etapa biologică și respectiv etapa investigațiilor paraclinice și de laborator. Nu trebuie neglijată patologia asociată a bolnavului (coronariană, carotidiană, renală, metabolică, infecțioasă, ortopedică, reumatologică etc.) care poate interveni variat în diferite etape ale diagnosticului de ischemie periferică, determinând uneori erori grave, cu consecințe majore asupra vieții pacientului. Un document recent de consens transatlantic [34] evidențiază riscul crescut al bolilor arteriale periferice. A
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
a. Date generale 1. Vârsta: arteriopatiile pot apărea la orice vârstă. În perioada perinatală se diagnostichează bolile arteriale congenitale: sindrom Marfan, stenoza aortică supravalvulară, coarctația aortică, canalul arterial persistent, fistule arteriovenoase etc. În copilărie se identifică arterite de cauză reumatismală, infecțioase, iar la adultul tânăr primordială este trombangeita obliterantă (boala von Winiwarter-Buerger), alături de alte afecțiuni cum ar fi: arterite inflamatorii sau în boli de colagen (sclerodermie, dermatomiozită, LES, periarterită nodoasă, poliartrita reumatoidă), metabolice (angiopatia diabetică). La adult suferința arterială este predominant
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
arteriale funcționale (boala Raynaud, sindromul Raynaud); 3. Antecedentele heredo-colaterale sunt importante cunoscându-se predispoziția existentă de transmitere a procesului aterosclerotic manifest pe aceleași linii genetice. Dominant se transmite teleangiectazia, agregare familială crescută întâlnindu-se în cadrul bolii Raynaud, în timp ce unii factori infecțioși din timpul gravidității sunt incriminați în anomaliile vasculare congenitale; 4. Profesia nu este strâns implicată în etiologia sindroamelor arteriale, totuși arteritele infecțioase sunt mai frecvente la persoanele în contact cu animalele, iar sindromul Raynaud este mai frecvent întâlnit la cei
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
aceleași linii genetice. Dominant se transmite teleangiectazia, agregare familială crescută întâlnindu-se în cadrul bolii Raynaud, în timp ce unii factori infecțioși din timpul gravidității sunt incriminați în anomaliile vasculare congenitale; 4. Profesia nu este strâns implicată în etiologia sindroamelor arteriale, totuși arteritele infecțioase sunt mai frecvente la persoanele în contact cu animalele, iar sindromul Raynaud este mai frecvent întâlnit la cei expuși trepidațiilor, traumatismelor repetate ale mâinilor, la pianiști, dactilografe, alte meserii („boala ciocanului pneumatic”); 5. Locul nașterii și domiciliul bolnavului nu au
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
la cei expuși trepidațiilor, traumatismelor repetate ale mâinilor, la pianiști, dactilografe, alte meserii („boala ciocanului pneumatic”); 5. Locul nașterii și domiciliul bolnavului nu au o importanță deosebită în ceea ce privește etiologia afecțiunilor arteriale, decât în măsura existenței dovedite a unor focare endemice infecțioase, modificări ale solului, aeromicroflorei. b. Antecedente personale implicate în etiologia sindroamelor arteriale Antecedentele sunt următoarele: 1. infecțiile vasculotrope: RAA, scarlatina, infecțiile de focar, toxoplasmoza etc.; 2. HTA, diabetul zaharat, obezitatea etc.; 3. colagenoze: dermatomiozita, sclerodermia, LES, poliartrita reumatoidă, periarterita nodoasă
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
din totalul emboliilor): - valvulopatii reumatismale (mitrale în special), în prezența FA și trombozei AS; - fibrilația atrială indiferent de etiologie; - infarctul miocardic acut cu tromboză intraventriculară (mai ales infarctele anterioare, apicale); - anevrisme ventriculare; - proteze valvulare mecanice sau alte materiale prostetice; - endocardite infecțioase localizate pe valve native sau mecanice; - tumori cardiace (în special mixomul atrial care se complică în 40-50% din cazuri cu tromboembolism cerebral, renal, al extremităților); b) surse extracardiace (5-10% din cazuri): - ateroame cu trombi parietali localizate pe peretele aortic, artere
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
nevralgii, nevrite, polinevrite, afecțiuni metabolice - gută, afecțiuni degenerative - osteoporoză, afecțiuni venoase - tromboflebite, varicoflebite, boală varicoasă, sindrom posttrombotic, afecțiuni limfatice - limfangite, edem limfatic cronic); 4. afecțiuni care determină tulburări trofice (tabes dorsal, siringomielie, sclerodermie); 5. alte entități vasculare (trombangeită obliterantă, arterite infecțioase, angiopatia diabetică, boala Takayasu). Evoluție. Complicații Arteriopatia aterosclerotică obliterantă este o boală cu evoluție lent progresivă în condițiile unui tratament igieno-dietetic și medical corespunzător, în majoritatea cazurilor semnalându-se ameliorări sau cel puțin rămânerea în același stadiu de evoluție și
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
ciroză cu ascită și fibroza retroperitoneala asociată, intervenții chirurgicale abdominale multiple în antecedente cu aderențe extensive). Complicațiile acestui tip de intervenții chirurgicale sunt cele cunoscute revascularizărilor, specificitatea constând în diferitele grade de tunelizare subcutanată a protezei respective. Prezența unui episod infecțios anterior, la nivelul protezei sau grefei crește frecvența complicațiilor comune după intervenții chirurgicale vasculare. La nivelul membrului superior pot apare leziuni ale plexului brachial, sau la nivelul arterei / venei axilare. Profundoplastia femurală reprezintă intervenția chirurgicală de restabilire a fluxului normal
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
preponderent la bolnavii cu trombangeită obliterantă, prevalența sexului feminin fiind situată undeva între 5 și 10%; 3. climatul, frigul, umezeala pot avea rol precipitant în apariția manifestărilor vasculare; 4. fumatul este un factor etiologic primar în unele studii; 5. factorul infecțios este sugerat de aspectul inflamator al leziunilor trombangeitice, fiind incriminată în special etiologia rickettsiană (conform datelor epidemiologice de la începutul secolului - boala apărând aproape exclusiv la evreii emigranți din Galiția care au avut tifos exantematic). Infecțiile cutanate, inclusiv cele fungice sunt
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
dilatare anevrismală [30]. Luesul terțiar, cauză frecventă în determinarea apariției anevrismelor de aortă ascendentă în trecut (prin leziunile specifice de mezoaortită), joacă azi un rol mult redus, ca urmare a reducerii frecvenței bolii și a tratamentului eficient al acesteia. Anevrismele infecțioase sunt foarte rare fiind uneori observate în infecțiile cu Salmonella enteritidis, tuberculoză etc. Mai rare sunt dilatațiile anevrismale ale aortei ascendente poststenotice apărute în cadrul valvulopatiilor aortice reumatismale. Dilatația idiopatică a inelului valvular aortic și a porțiunii inițiale a aortei ascendente
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
identificat acei factori care sunt asociați cu dezvoltarea și degenerarea anevrismelor, la anumite grupuri de pacienți. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, cauza rămâne necunoscută. Unii parametri clinici, statistic asociați cu formarea anevrismelor, includ moștenirea genetică precum sindromul Marfan, agenți infecțioși, HTA, vârsta înaintată și fumatul. Abuzul de cocaină a fost de asemenea asociat cu anevrismul aortic și disecția de aortă. Este interesant faptul că anumite familii prezintă un istoric familial foarte încărcat de boală anevrismală aortică sau disecție de aortă
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
protezei Infecția protezei apare la 1-2% din pacienți, dar este asociată cu o mortalitate de 25-75%. Contaminarea se produce cel mai frecvent intraoperator, printr-o tehnică inadecvată, prelungirea timpului operator sau reintervenție. Infecția tardivă are același determinism ca și endocardita infecțioasă pe protezele valvulare. Tratamentul în aceste cazuri constă în îndepărtarea structurilor infectate și înlocuirea cu o homogrefă aortică, ce pare a avea o rezistentă mai bună la infecție. Complicații mecanice. Formarea de pseudoanevrisme Disrupția liniilor de anastomoză, la orice nivel
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
3. Medicația antiplachetară (Aspirină, Clopidogrel) și anticoagulantă (Trombostop) cu menținerea INR 2-3. Durata anticoagulării după BAC trebuie stabilită individual. 4. Combaterea factorilor de risc (dislipidemie, fumat, hipertensiune arterială, supragreutate, mod de viață sedentar etc.). 5. Profilaxia infecțiilor și a endocarditei infecțioase (antibiotice) la infecții intercurente sau manopere diagnostice sau terapeutice invazive. 6. Monitorizarea periodică (la 3 luni) a profiluluui aterogen al pacientului (colestrol total, HDL, LDL, trigliceride, lipemie etc.), recomandarea măsurilor profilactice și curative adecvate. Există dovezi clare din numeroase studii
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
Alte elemente puternic asociate cu riscul de disfuncție renală sunt antecedentele de suferință funcțională renală, terapia diuretică, pneumonectomia, infecția postoperatorie și transfuziile perioperatorii. Factori cu un impact mai redus sunt hipertensiunea preoperatorie, chemoterapia, cardiopatia ischemică și oliguria postoperatorie. Riscul complicațiilor infecțioase este semnificativ îndeosebi la pacientul care stă peste 48-72 de ore în Terapia Intensivă, și este atribuit infecțiilor nozocomiale. Pacienții cu BPOC și cei Ventilați Mecanic (VM) sunt supuși la un risc ridicat. Incidența pneumoniei nozocomiale variază în funcție de criteriile de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
scade sub 4 mEq/l. Administrarea se va face sub monitorizare ECG și controlul repetat al K+ plasmatic, la interval de cel puțin două ore. Insulinoterapia este esențială. Dozele necesare însă, variază foarte mult. Cel mai adesea, datorită asocierii factorului infecțios și deshidratării, necesarul insulinic este inițial mare (câteva sute de unități) sau foarte mare (depășind 1000 U/24 h). În aceste cazuri, mai importantă decât doza de insulină este corectarea parametrilor hemodinamici, ceea ce va duce la restabilirea sensibilității la insulină
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
moleculară mică (cu interval de adminstrare de 12 ore), este indicată la pacienții la care apariția evenimentelor tromboembolice este iminentă. Antibioterapia cu spectru larg este necesară în toate cazurile, întrucât jumătate din comele hiperosmolare sunt induse de un factor precipitant infecțios, iar la cei la care acesta nu există la început, infecția poate surveni pe terenul biologic precar realizat de dezechilibrele biochimice multiple. Cu cât hiperosmolaritatea a fost mai mare cu atât mai mult se impune o scădere mai lentă a
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
de un număr mare de cauze ce interesează valvele, inelul valvular, cordajele tendinoase și mușchii papilari [10, 20]. TABLOU CLINIC Simptome funcționale [10, 20] Insuficiența mitrală poate avea etiologie acută sau cronică. Etiologia acută este reprezentată în special de endocardita infecțioasă, IMA, disfuncție de mușchi papilari secundară ischemiei, degenerarea valvelor biologice. Etiologia cronică este reprezentată de RAA, congenital, degenerarea mixomatoasă, cardiomiopatia hipertrofică, calcificarea inelului valvular. Insuficiența mitrală cronică se manifestă prin: - dispnee progresivă - la efort, edem pulmonar acut; - tuse; - astenie; - transpirații
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Aceste trei criterii orientează diagnosticul spre una din grupele de cardiopatii congenitale, după care diagnosticul complet poate fi stabilit cu ajutorul datelor clinice coroborate cu explorări complementare adecvate. Principalele consecințe fiziopatologice ale cardiopatiilor congenitale sunt: insuficiența cardiacă, cianoza, hipertensiunea pulmonară, endocarditele infecțioase, durerea toracică, sincopa și moartea subită, fiecare dintre acestea sau împreună manifestându-se specific și cu complicațiile secundare lor (degete hipocratice, policitemie, abcese cerebrale, embolii paradoxale, retinopatie, hemoptizie, squatting, convulsii hipoxice, dezechilibre acido-bazice, dezvoltare staturo-ponderală diminuată etc.), determinând un tablou
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
50]. CLASIFICAREA PERICARDITELOR [10, 20] Cea mai frecvent folosită în clinică, este cea anatomo-clinică și cea etiologică. CLASIFICAREA ANATOMO-CLINICĂ: I. Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană; B. adezivă; C. constrictivă. CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul miocardic acut); C. uremie; D. neoplasme (în tumori primare ale pericardului, tumori metastatice ale
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
țesuturile sau organele din jur. Pericarditele cronice adezive, neconstrictive, nu jenează cu nimic funcția cardiacă, nu au o expresie clinică distinctă și sunt, adesea simple descoperiri la autopsie. Etiologia Etiologia simfizelor pericardice este foarte variată și practic orice injurie pericardică (infecțioasă, neinfecțioasă sau autoimună) poate lăsa ca sechele aderențe intra- și extra-pericardice. În formele mai severe pot să apară unele simptome funcționale și putem găsi modificări obiective. Simptome funcționale Constau mai ales din dureri precordiale care se intensifică la mișcări sau
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
inimii se poate depista un clacment pleuro-pericardic, care traduce existența aderențelor pleuro-pericardice. Este un zgomot telediastolic, inconstant, vibrant, care variază cu poziția, respirația. Examenul radiologic La examenul radiologic se poate constata un contur cardiac șters, uneori dantelat [10]. E. ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ Endocardita infecțioasă este o boală infecțioasă gravă, în care grefe septice localizate pe endoteliul valvular sau pe alte structuri cardiace normale sau patologice produc vegetații, și care determină deteriorări structurale și funcționale locale și emboliii sistemice [20, 37, 49]. Infecția
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
poate depista un clacment pleuro-pericardic, care traduce existența aderențelor pleuro-pericardice. Este un zgomot telediastolic, inconstant, vibrant, care variază cu poziția, respirația. Examenul radiologic La examenul radiologic se poate constata un contur cardiac șters, uneori dantelat [10]. E. ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ Endocardita infecțioasă este o boală infecțioasă gravă, în care grefe septice localizate pe endoteliul valvular sau pe alte structuri cardiace normale sau patologice produc vegetații, și care determină deteriorări structurale și funcționale locale și emboliii sistemice [20, 37, 49]. Infecția țesutului valvular
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pleuro-pericardic, care traduce existența aderențelor pleuro-pericardice. Este un zgomot telediastolic, inconstant, vibrant, care variază cu poziția, respirația. Examenul radiologic La examenul radiologic se poate constata un contur cardiac șters, uneori dantelat [10]. E. ENDOCARDITA INFECȚIOASĂ Endocardita infecțioasă este o boală infecțioasă gravă, în care grefe septice localizate pe endoteliul valvular sau pe alte structuri cardiace normale sau patologice produc vegetații, și care determină deteriorări structurale și funcționale locale și emboliii sistemice [20, 37, 49]. Infecția țesutului valvular, a endoteliului cardiovascular, de către
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
endoteliul valvular sau pe alte structuri cardiace normale sau patologice produc vegetații, și care determină deteriorări structurale și funcționale locale și emboliii sistemice [20, 37, 49]. Infecția țesutului valvular, a endoteliului cardiovascular, de către o varietate de agenți patogeni, constituie endocardita infecțioasă [15]. Cu toate că endocardita afectează de cele mai multe ori valvele cardiace, ea se poate manifesta și ca o endarterită (de exemplu, în coarctația de aortă) sau poate apărea pe diferite materiale introduse în corpul uman cum ar fi liniile intravenoase, sonde de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
AGENȚII ETIOLOGICI - streptococi - streptococ viridans, enterococ etc. - stafilococi; - bacili gram negativi - Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, bacterii din grupul HACEK; - fungi - Candida, Aspergillus; - infecții mixte; - endocardita cu hemoculturi negative [10]. FACTORII PREDISPOZANȚI Aproape toate bolile cardiace pot favoriza apariția endocarditei infecțioase. În 60-80% din cazuri este o complicație a bolilor valvulare reumatismale. Infecția se localizează cel mai frecvent la nivelul valvei mitrale, urmată de valvele aortice sau pe ambele valve [20]. Clasificarea și terminologia endocarditei infecțioase (recomandări ESC 2004) Clasificată în funcție de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]