3,719 matches
-
își făcu visul lui. Și ținu la el. Așa fug eu peste câmp, îmi iau zborul. Și fuge cu mine el blondul dulce, însă inteligent și hotărât, sensibil, înțelegător și puternic. Fug peste câmpii. Floricele pe câmpii. Și e totuși inocent ceea ce facem, cum ne simțim. Și iubirea noastră are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Aș fi mers oricum spre el, căci nu se poate aștepta. Nu am timp. Peste cinci minute va fi miezul nopții. Cu o clipă înainte, dacă am fi avut și el și eu ochii negri sau albaștri, am fi fost inocenți. Ne-am fi alăturat celor fericiți și puri și am fi cântat viața, dându-ne mâna. Și am fi fost selectați pentru a fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
albaștri, am fi fost inocenți. Ne-am fi alăturat celor fericiți și puri și am fi cântat viața, dându-ne mâna. Și am fi fost selectați pentru a fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să zâmbească nevinovați. Care să fi fost împreună și care să fi avut binecuvântarea îngerilor, să fi vorbit cu ei. Însă eu sunt o sălbăticiune neîmblânzită. După ce îl acostez (mă privește surprins) devine curios să mă cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tu încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând, de toate simțămintele puternice, în unele chestiuni gingașe, ce le privesc... și despre care nu-mi vine să cred că aș putea să nu-mi mai aduc aminte..." Gata... - Oh, inocentul, inocentul... scânci doamna mai plinuță și se prăbuși, cu întreaga povară a neconsolării ei, într-un pudel de berjeră, mobilă tapițată cu flamură desfășurată și cu coroană, care schiorțăi din toate încheieturile, dar o susținu și pe stăpână, și susținu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând, de toate simțămintele puternice, în unele chestiuni gingașe, ce le privesc... și despre care nu-mi vine să cred că aș putea să nu-mi mai aduc aminte..." Gata... - Oh, inocentul, inocentul... scânci doamna mai plinuță și se prăbuși, cu întreaga povară a neconsolării ei, într-un pudel de berjeră, mobilă tapițată cu flamură desfășurată și cu coroană, care schiorțăi din toate încheieturile, dar o susținu și pe stăpână, și susținu și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deși nu avea nevoie de așa ceva, a șters masa care era deja curată și a aranjat, din nou, cănile de cafea. Orice numai să nu se mai gândească la bucățica de plastic de la etaj, obiectul ăla cu aspect atât de inocent, dar care avea o importanță crucială pentru viitorul ei. Femeia s-a uitat la ceas. Trecuseră două minute de când se aplecase peste toaletă și urinase pe fâșia de plastic - întotdeauna, un exercițiu atât de demn - și peste exact un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a contorsionat puțin. — Aseară mi-a cerut s-o audă pe mami, iar eu am fost nevoit să inventez o scuză - i-am spus că e într-o ședință. Slavă Domnului că pruncii de șase ani sunt așa de inocenți! Bărbatul a început din nou să plângă, iar, de data asta, Alison i-a ținut isonul. La rândul ei, Fiona se chinuia să-și țină lacrimile în frâu. Singura care a rămas cu ochii uscați a fost Julia. Cu toate că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ce se întâmplă cu o femeie care are un copil în pântec, sânii grei de licoarea maternității timp de atâtea eternități? înțelegi? — Da, spuse Vultur-în-Zbor. înțeleg. Dar există căi... — Nu înțelegi deloc! strigă ea. Este o viață. O ființă vie. Inocentă. Sacră. Eu am băut elixirul tocmai din cauză că am crezut că viața e sacră. Nu poți să omori o viațăă Poate că nu ești omul care pari a fi, adăugă ea, recăpătându-și suflul. Acela ar fi... își înghiți încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor să accepte sarcina. Moralul său scăzuse constant de la moartea lui Ignatius Gribb. Acum, confruntat cu alternativele sumbre pe care i le oferise Virgil, atinsese nadirul. Dar ceva îl reținea, împiedicându-l să accepte - poate o fărâmă din sufletul relativ inocent cu care venise pe insula Calf - și, gândindu-se la acel suflet, găsi o ultimă licărire de speranță. — Vreau să-mi dai cuvântul tău în două privințe, îi spuse el lui Virgil. Prima, că Grimus cunoaște anumite metode de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plăcințele cu fructe uscate, un proces mult mai complicat și mai subtil. După ce arunc ambalajul luxos de la Sainsbury, dezghioc plăcințelele din foița lor de aluminiu, le așez pe fundul de tăiat și apoi le pălesc cu făcălețul peste capetele lor inocente și făinoase. Credeți-mă Însă pe cuvânt: nu e atât de ușor cum pare. Dacă lovești plăcințelele prea tare, or să arate ca niște grăsane care fac plecăciuni grațioase, cu rânduri de foitaj dând pe dinafară În părți și fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îl știu pe Frank. SÎnt Încîntată să te văd, deși mă Întristează că n-am nimic folositor de adăugat la ceea ce știi deja. (Își Îndoi degetul În direcția lui Gardner.) Sonny, o tavă cu băuturi... Mi-a adresat o privire inocentă cînd m-am așezat lîngă ea, inventariindu-mi pe rînd părul În curs de rărire, apoi vînătăile de pe gît și, În final, tocurile prăfuite ale pantofilor din piele netăbăcită. — Doamnă Shand, drăguț din partea dumneavoastră să acceptați Întîlnirea. Mă Îngrijorează ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Charles. Ai făcut o treabă minunată. Poate nu-ți dai seama, dar adevărata ta ambiție e să conduci un club de noapte În Puerto Banús. Mă bătu pe spate și rămase să admire spectacolul activităților intense, cu un zîmbet aproape inocent, Încîntat de toate acele semne de renaștere civică și complet detașat, pe moment, de metodele pe care le folosise pentru a obține acea renaștere. Împotriva voinței mele, mă bucuram să-l văd și, ca Întotdeauna, mă simțeam Încurajat de zelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umărul meu. În copilărie, Frank adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului Doina Ruști - Patru bărbați plus Aurelius Bogdan O. Popescu - Viață de aruncat și alte povestiri Ioana Baetica Morpurgo - Imigranții Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă Tudor Călin Zarojanu - Mass Media Insider Liviu Antonesei - Victimele inocente și colaterale ale unui sângeros război cu Rusia Tatiana Niculescu Bran - În Țara lui Dumnezeu Adrian Chivu - Strada Tatiana Niculescu Bran - Spovedanie la Tanacu Andrei Ruse - Soni Daniela Zeca - în pregătire : Florin Irimia - O fereastră întunecată Simona Sora - Hotel Universal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam să mă târască pe coridoare și, eventual, să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă târască pe coridoare și, eventual, să măture cenușa din piață. Cine mă pusese să susțin un adevăr care nu convenea Inchiziției? Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecințele? Și, pe urmă, nu erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aș fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din curiozitate, alții din plăcere și, poate, unii din milă, să vadă cum sfârșește un nefericit de eretic. După
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de prețiozitate, cu deghizamente dintre cele mai smintite. Eroii uriașei sale construcții romanești (rămasă, parte, În stadiu de proiect), Andrea Sperelli din Il Piacere (Plăcerea) sau Giorgio Aurispa din Trionfo della Morte (Triumful morții) sau Tullio Hermil din L’Innocent (Inocentul) par a descinde, ca și autorul lor, din specia baudelairienilor și wildienilor: „Același egoism al senzualității, aceeași descoperire a unui fond thanatic, a unei atracții a morții În experiența erotică trăită până la limită, aceeași luciditate extremă În judecarea propriilor sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și universal; acela al paradisului rezervat aristocraților spiritului, care nu și-au dat altă silință decât aceea de a se naște, ignorând toate virtuțile făcutului (a face bani, copii, o societate, a face bine etc.) și rezervându-și timpul doar inocentei plăceri de a fi numai pentru sine (a fi frumos, strălucitor, a fi sine Însuși).”2 Doar că esența mitului pus În circulație de Hesiod e alta, mult mai complexă. „Rasa de aur” stă sub semnul acelei perfecțiuni sociale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mari, legenda lui Narcis e ușor recognoscibilă În triunghiul creat de complicatele relații dintre Dorian Gray și cei doi magiștri ai săi - Basil Hallward și lordul Henry Wotton -, finalul romanului propune o evadare plină de riscuri din formula clasică. Spre deosebire de inocentul absolut Narcis, Dorian Gray reprezintă forța de pătrundere a răului În mit - adică În realitate. „Noul hedonism” profesat de Lord Wotton nu e decât varianta hard a teoriilor estetice aflate la putere În mediile „esteților și decadenților” din preajma lui Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a crimei. Lupta lui Satan cu moartea În Paradisul pierdut, poem preferat al romanticilor, simbolizează această dramă, care e cu atât mai profundă cu cât moartea este (o dată cu păcatul) copilul lui Satan. Pentru a combate răul, revoltatul, deoarece se consideră inocent, renunță la bine și creează, din nou, răul. Eroul romantic Împlinește, În primul rând, confuzia profundă, am putea spune religioasă, dintre bine și rău1. Acest erou este „fatal”, pentru că fatalitatea amestecă binele cu răul, fără ca omul să se poată apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urmă pe MM afară din clădire. Mă întrebam dacă MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu al lui Hazel fusese complet inocent. O pusese pe Tabitha în cea mai ingrată postură posibilă. Dacă Hazel era o intrigantă - și cel mai adesea cele tăcute sunt cele mai rele - avea destul de lucru la această producție. Latura cea mai puțin plăcută a firii mele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să pipăie în jur cu mâinile.) PARASCHIV: Stai liniștit... Stai... (Mirat.) Te doare? MACABEUS: Unde suntem? (Speriat.) Cine-i? PARASCHIV: Eu sunt... (Îi mai dă să bea.) Bea... Taci și bea... MACABEUS (Grohăie, scuipă, icnește): De ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV (Inocent.): Cum... (Încearcă să se ridice.) MACABEUS (Strigăt de panică.): Nu pleca! PARASCHIV: Nu plec... MACABEUS: De ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV (Începe să-și dea seama de situație.): E... E... târziu... MACABEUS: E noapte? PARASCHIV: Da, e noapte... MACABEUS: E târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
armonioase, de june-prim de cinema, care provoca vise erotice studentelor Îndrăgostite in corpore de arătosul lor dascăl. - Te-ai decis? Ce facem? Purcedem la treabă sau ne lăsăm păgubași? Nu, era clar: se distra pe seama mea cu voluptate și cinism inocent. Vechea lui aplecare spre teatralizarea prelegerilor universitare rămăsese nealterată: ce conta că auditoriul se restrânsese la o singură persoană? Bună și aia... - Chiar credeți că aș putea rata o asemenea șansă? Nici nu vă imaginați ce spirit aventurier zace sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]