3,659 matches
-
la munte, despre urșii repeziți În spinarea vitelor și sugându-le sângele din ceafă, despre „fata de mpărat cu curu’ crăpat“ și despre poznele și păcă lelile homerice și de măscară ale bacilor, pe care ni le povestea cu haz inocent, fără intențiile pornografice ale oră șenilor, la fel cum numai În O mie și una de nopți, În traducerea literală și neexpurjată a lui Mandrus, mai poți citi. Despre mama n-am avut timp de la Dumnezeu să-mi rămână și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu portretele câtorva militari În război, printre care și câțiva „patrioți de anticameră“, cum Îi numea Stendhal. - King Kong, cuadrumanul din Borneo, judecă și osândește la moarte pe sublocotenentul Ciulei, Împușcat ca tră dător la 10 septembrie 1917, dar recunoscut inocent și decorat chiar a doua zi, 11 septembrie 1917. „Hotărârile Justiției sunt uneori mai criminale decât toate crimele la un loc“, ar adăuga Montaigne. - Ceva despre grandorile, servitudinile, platitudi nile și decăderile militarilor. - Un soldat brancardier neștiutor de carte, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
printre altele, agenda de buzunar a marelui avocat pena list care l-a apărat pe sublocotenentul Ciulei - și În care am citit, notat de Însăși mâna lui Delavrancea: „10 septembrie 1917, subl. Ciulei Împușcat la Bacău; 11 septembrie 1917, recunoscut inocent și decorat...“ Hotărârile Justiției sunt uneori mai criminale decât toate crimele la un loc, spunea Montaigne. Pe generalul Pangrati l-am avut, după război, În subordinea mea când conduceam Direcția Recensământului General al Populației din 1930 și când l-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca, birjarul boierilor, repezindu-și telegarii Orlov, când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva luni numai așe zându-se cu zâmbetul lui inocent la masa ta de la Terasă și așteptând sau cerându-ți să-i oferi un capuținer și un corn, mâncarea lui În acea zi. Mihail Smolsky nu-i român? Mai român, poate, ca mulți dintre dumneavoastră și ca mine... [...] Același psiholog
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi gândind, oare, cei doi adolescenți, un băiat și o fată, care poartă numele bărbatului celui tânăr și locuiesc și ei, de-a valma, Într-același menaj comun, Înțeleg totul din jurul lor, deși le vine greu a crede ochilor prea inocenți?... [...] Prietenul meu X era și a rămas până acum un bărbat fru mos, chipeș, cultivat, mult talentat și de bună spiță de inte lectuali ardeleni, dar pe care o nevastă frumușică și prea ispi ti toare, de care cu greu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau ale văduviei Îndelungate, depozite de feminitate stratificate cu anii, zăcute și uitate ca boabele de grâu În criptele faraonilor și Încol țind timid, aproape feciorelnic, la acest cuvânt al meu amabil, la o atenție delicată sau la o glumă inocentă cu care le descleș tam buzele lor strânse de atâta amar și delăsare. Am mângâiat adesea frunțile și părul sur și rărit al văduve lor bătrâioare, Încă duioase, prietene ale casei mele și care nu mai văzuseră cu anii, nici măcar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inven tivă, a amândurora, În lansarea diminutivelor mângâietoare și de răsfăț reciproc, cu sensul lor de neînțeles de restul oamenilor, dar acceptate până la urmă de toți. Rezonanțele intimității sufletești Încep să răsune străin și spart. Nu se mai face haz inocent, ca altă dată, sau nu mai sunt trecute cu vederea micile aspecte comice ale intimității, comune tuturor oamenilor În dragoste. Unde sunt brațele, pulpele, gurile și sexele mult timp Încleștate? Unde, ațipeala binefăcătoare de după dragostele voastre și somnul adânc al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fă, needucato, cine dracu’ vă tot angajează pe voi în Minister și nu vă învață să spuneți « Luați loc, domnule» și «Cu ce vă putem ajuta?»“. Mi-a fost însă jenă de viermișor. Ce soartă tristă: să fii o gânganie inocentă și să te trezești cu dinții unei nesimțite drept în culcușul tău! Iar primele vorbe omenești pe care ți-e dat să le auzi să nu fie din uzanțele unui Minister al Culturii, ci din acelea ale unui Minister al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de călătorie și, pe deasupra, Îi mai și făcea cu ochiul, pentru ca acesta să Înțeleagă: — Ia ascultă, argentinianule, mai ai petarde ca aia pe care ai aprins-o mai devreme? Alberto s-a prins repede și a spus, afișînd o mutră inocentă, că a rămas fără. Polițistul l-a avertizat În legătură cu aprinderea petardelor În locuri publice, apoi l-a anunțat pe proprietar că incidentul luase sfîrșit; nu vedea nici un semn pe perete cum că În acel loc se trăsese cu un pistol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Vostru, în numele Sienei, pe toți cei pe care ne-ar fi drag să-i putem îmbrățișa noi înșine și, dacă nu aveți nimic împotrivă, și pe toți cei pe care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub pavăza acestui inocent pretext. Rămânând în continuare sluga Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N.
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai devreme sau mai târziu către nostalgia locurilor natale, amintiri despre bunici, obiceiuri de iarnă. Parcă am plânge cu vorbe ceva ce a murit pentru totdeauna. Ascult melodia Like a Prayer, Madonna, albumul din 1989. O melodie la începutul căreia inocentele mele colege de liceu se simțeau datoare să ne spună nouă, masculilor cu început de mustață, că: "accept să dansăm, dar să știi că nu este blues!" O dulce, hipnotică, îngrozitoare nostalgie fizică mă cuprinde. Am tot scris în acest
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Joseph K. e nevinovat. N-am mai avea de ce trăi dacă din când în când convingerile intime ale unor oameni cinstiți nu ne-ar face asemenea surprize, decizând ca omul nevinovat să nu fie ucis, nedreptățile să nu triumfe întotdeauna, inocenții să nu mai cadă sistematic în lațul călăului. Și am avea o viață tristă dacă asemenea excepții ne-ar tulbura peste măsură... Dar proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soția lui K. mărturisește - spre indignarea multora, convinși că astfel
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acea epocă, despre acel Labiș în termeni mitici, mistici sau de Mitici, în termeni disprețuitori, cu un „curaj” secant la lașitate. Există primejdia de a ne visa Iisuși, martiri, creștini persecutați aruncați la lei și, simultan, a ne dramatiza în inocenți - și din inocență să cădem din nou în martiraj, în prunci căutați noaptea. Niciodată nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deși Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deși Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș ispitește la nevinovăție. E cea mai adâncă dintre primejdii. Labiș n-a fost un inocent, noi cei din preajma lui n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulți nepoeți și multe acte
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș ispitește la nevinovăție. E cea mai adâncă dintre primejdii. Labiș n-a fost un inocent, noi cei din preajma lui n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulți nepoeți și multe acte nepoetice săvârșite printre morminte. Inocenții și pruncii au alt
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea lui am văzut mulți nepoeți și multe acte nepoetice săvârșite printre morminte. Inocenții și pruncii au alt regim. Labiș a fost un subversiv - el avea cea mai evoluată subversivitate intelectuală: subversivitatea lirică. El putea fi oricând condamnat pe drept pentru că semnifica. Cel marcat cu acest semn nu mai are cum scăpa în nevinovăție
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai rămas din prefața mea și continuînd cu cartea propriu-zisă. Pentru că nu întot deauna lucrurile sînt cum par. Vezi uneori, la cursele de semifond de pe pistele atletice, două grupuri de sportivi alergînd unul în spatele celuilalt, la 7-8 metri distanță. Un inocent ar vedea în cei dintîi fericiții cîștigători, pe cînd ultimii i-ar părea niște losers. Dar cel care-a urmărit cursa de la început știe că ordinea asta e iluzorie : în realitate, cei din față sînt, de fapt, cu o tură
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
personajului - în ambele lui aspecte, de adolescent și matur, față de lumea pe care o descrie. și aici, Tinerețilese aseamănă cu Muzici și faze sau cu Exuvii prin imaginea proaspătă, complet necon vențională a epocii comuniste văzute prin ochii unui copil inocent. În lumea lui Dănuț nu există Ceaușescu și cultul lui monstruos, nici Securitatea, nici lipsurile materiale, nici sentimentul de teroare, de carceră pe care autorii „se rioși“ se simt datori să le scoată în evidență. Autorul nu se simte un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei, de fapt - scotea la iveală cotoarele, afîna tutunul și îi dădea perso nalitate./ în scurt timp, „Barul nostru“ a devenit renumit în toată școala și era frecventat și de tipi de la celelalte paliere. Din cînd în cînd, mai veneau inocenți care voiau să folosească toaleta și erau scoși în șuturi : „Ce, bă, te caci în barul nostru ?“. Singura admisă era pișarea - pe care o executam și noi din cînd în cînd. Oricum, pentru a nu avea de-a face cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Roth, Complexul lui Portnoy 07. Dan Lungu, Cum să uiți o femeie 08. F.M. Dostoievski, Jucătorul 09. Dino Buzzati, Deșertul tătarilor 10. Aldous Huxley, Minunata lume nouă 11. Haruki Murakami, Pădurea norvegiană 12. Florina Ilis, Cruciada copiilor 13. Ian McEwan, Inocentul 14. José Saramago, Toate numele 15. Ioan Petru Culianu, Jocul de smarald 16. Saul Bellow, Iarna decanului 17. Tracy Chevalier, Albastru pur 18. Filip Florian, Degete mici 19. F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby 20. Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăsești
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile copilului, greșeli care nesancționate se înmulțesc, se permanentizează și devin componente stabile de conduită. Copilul, aflat la o vârstă considerată de părinți inocentă, le speculează slăbiciunile și își ia drepturi și libertăți ce depășesc limitele bunului simț și ale bunei cuviințe. Pentru a preveni devierile de conduită și manifestările necuviincioase, părinții trebuie să impună copiilor norme de comportament disciplinat, să ia atitudine față de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îi vor învăța pe foștii săi elevi și acest lucru... Obsedanta și agasanta întrebare continuă să l macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de cea care l a purtat în pântece, l-a adus pe lume, l-a hrănit și ocrotit, l-a învăluit cu dragostea ei totală și neprecupețită, l-a crescut și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ar fi țelul suprem al existenței lor prezente și viitoare. „S-a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nimic, atât pentru că el însuși cheltuise o parte din bani, cât și din pricina arătată mai sus. Fu silit astfel să cerșească și chiar să părăsească casa în care locuia. 74. A fost primit în spitalul Sfântul Iacob, aflat dincolo de Cimitirul Inocenților 2. Îi venea greu cu studiile, deoarece spitalul se afla la mare distanță de Colegiul Montaigu și, pentru a găsi poarta deschisă, trebuia să ajungă seara înainte de a bate clopotul de „Îngerul Domnului”, iar dimineața nu putea ieși decât după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1980) și Secvențe (Alexandru Tatos, 1982) mărturisesc influența profundă pe care al doilea film al lui Pintilie a avut-o asupra confraților săi, în special în ceea ce privește conștientizarea faptului că aparatul de filmat nu este și nu poate fi un instrument inocent. Făcând virajul dinspre filmul de epocă înspre cel de actualitate, Pintilie a dat tonul și a indicat calea : cinematograful adevărat era (nu putea fi decât) acel cinema care ia pulsul actualității, intervenind în realitatea trucată a epocii cu intensitatea unei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]