3,561 matches
-
ale lui Mozart, cu marele nr. 1 al lui Ceaikovski, cu Imperialul sau Eroica lui Beethoven, cu Neterminata și liedurile lui Schubert, cu operele lui Verdi... Mici prezentări, ce mi se păreau foarte docte și pe care le ascultam cu invidie și vaga speranță de a le putea imita într-o zi, precedau audiția propriu-zisă. Preferam „medicina”, unde exista un amfiteatru adevărat și unde organizatorii dobândiseră, după cât îmi pot da seama acum, mai multă experiență în acest gen de întruniri nobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de altfel, după cum aveam să aflu peste câteva luni - ce scria pe atunci în Gazeta literară și în care vedeam deci o mare speranță a literaturii române, se cățărase pe postamentul unei coloane, stârnindu-mi de două ori admirația și invidia: pentru presupusul lui talent critic și pentru evidenta lui agilitate sportivă. Slujba religioasă era în plină desfășurare: cu acest prilej mi-a fost dat să aud pentru prima dată impresionantul, solemnul mod de rostire a numelui celui răposat: Tu-dor Vi-anuuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
70 am scris și am publicat o carte (la care țin) intitulată Spațiul în literatură. O carte despre spațiul deschis, dar mai ales despre spațiul închis, de care sunt fascinat încă din copilărie. Ca acum să descopăr, fără umbră de invidie, că altcineva ar fi scris mai bine decât mine despre spațiul închis: oricare dintre cei doi motani ai noștri, ambii mari, neîntrecuți experți în depistarea și valorificarea la maximum a spațiilor închise, ocrotitoare. Datorită inventivității, a vocației lor în materie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru a vorbi în spiritul veacului pe care filmul îl evocă) damnării sau mântuirii? Puține lucruri par la început în favoarea lui. Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei nații se atrofiază până la dispariție. Talent, plăcere, gust, adică lucruri ce nu pot fi „încadrate” după criterii sigure ? Însușiri pe care unul sau altul le poate contesta ? Uneori un fel de a trăi și a lucra care poate stârni invidia, eventual disprețul ? Poate că da. Dar și efort, sacrificiu, răbdare, știință. Ca în cazul lui Iorga însuși. De asemeni în al unor Eminescu, Hasdeu, Caragiale, Sadoveanu, Pallady, Enescu, Brâncuși, odinioară Cantemir. Adică în cazul tuturor celor care, în țara noastră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
calități pe care le are în plus colegul de alături. Abia ne dăm seama adesea, după mult timp de la despărțire, că avem surprize plăcute despre unii, constatări pe care le apreciem după tăria noastră de caracter, cu admirație sau cu invidie, ori poate chiar cu sinceritate nemărturisită (în timp ce ei sunt departe)! În timpul vacanței din acest an, mi-a fost dat să aflu despre anumite succese ale unor colegi tineri, plecați pe alte meleaguri să-și găsească anumite rosturi pe care nu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
tobă. Nu era gras, dar se făcuse mare și era suficient pentru familia mea. O parte din afumături le am dus la oraș și le-am pus pe balcon. Vecinii de la blocul de vizavi, foști colegi de serviciu, priveau cu invidie șuncile de pe balconul meu. Într-o noapte de sâmbătă spre duminică, când soțul era la țară, niște copii de la etajul superior mi-au „pescuit” o mare parte dintre șunci și cârnați. Am fost mâhnită, dar când îi întâlneam pe scări
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trasau sarcini, ne criticau, ne controlau. Pământul era darnic și cu toată seceta care era, se găseau de toate. Dacă erai cinstit și flămând, te considerau prost. Peste un timp aveam să înțeleg de ce mulți de la oraș mă priveau cu invidie. Era un principiu simplu, dar despre care la început nu știam nimic și anume: dacă ai informația, ai putere, ai ce mânca, oamenii te ascultă. Dacă nu o ai, nu-ți dă nimeni nimic și ești considerat inofensiv și prost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-au spus: Dă-ne și nouă un baton de salam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de rușine decât de plăcere, am onorat invitația. Am stat două ore la petrecerea familiei învățătorului, unde am cunoscut multe persoane interesante, fără a ști însă atunci cât de importante sunt. A doua zi contabila mi-a spus, cu oarecare invidie, cine erau aceia pe care tocmai îi cunoscusem. Duminică după-amiază, șirul de mașini a oprit la modesta mea poartă pentru a-și lua rămas bun de la fosta colegă de liceu, de la Teodora, acum persoană importantă de care nu se știe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
special pentru a-i putea admira costumul impecabil, din stofă fină cu fusta puțin peste genunchi. Bluza din mătase se asorta în mod plăcut cu taiorul. „Dar de unde să am eu așa un costum?”, am gândit, privind-o cu acea invidie de care e în stare doar o femeie atunci când privește la altă femeie îmbrăcată elegant. Fabricile de confecții lucrau îmbrăcăminte de foarte bună calitate, dar toate produsele mergeau la export. Nu luați multe bagaje! Doar cele necesare de îmbrăcat și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în toate locurile posibile cauzele pentru care este transferat... Transferat la Ministerul Turismului a dovedit bunele sale calități și ocupându-se de turismul cu Austria a reușit să contracteze numărul de turiști planificat și chiar să îl depășească, atrăgându-și invidia "meseriașilor" din ONT! Stimate tovarășe "sifon" Liviu, mulțumesc pentru unele "aprecieri" pozitive la adresa mea din NOTA olografă de 2 pagini. Unele remarci "post festum", dacă-mi permiți. Dacă prestația mea profesională în cei 15 ani petrecuți în MAE a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
promis că o să trăiți bine! Românii, în frunte cu cei ce s-au luptat pe baricade, nau știut să fructifice binele obținut de societatea popular-socialistă, societate care a avut și părți bune, pe lângă cele rele destul de multe. Nu spun din invidie și cu nici un gând ascuns despre unele state ce au fost în aceeași situație ca noi și azi o duc bine și foarte bine față de noi românii. Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
duc bine și foarte bine față de noi românii. Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști ca cei din vest” ș.a. Pentru a dobândi măcar aceste două atribute ne este necesar o unitate deplină fără invidie, fără șmecherii, fără minciuni și ipocrizii, fără răfuieli, iar afacerile cu bunurile țării cu diverși asociați, cumpărători să fie făcute corect, nu cu șperțuri, cu dividende personale, iar munca oamenilor din țară să fie remunerată corect. O asemenea educație trebuie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
promis că o să trăiți bine! Românii, în frunte cu cei ce s-au luptat pe baricade, nau știut să fructifice binele obținut de societatea popular-socialistă, societate care a avut și părți bune, pe lângă cele rele destul de multe. Nu spun din invidie și cu nici un gând ascuns despre unele state ce au fost în aceeași situație ca noi și azi o duc bine și foarte bine față de noi românii. Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
duc bine și foarte bine față de noi românii. Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști ca cei din vest” ș.a. Pentru a dobândi măcar aceste două atribute ne este necesar o unitate deplină fără invidie, fără șmecherii, fără minciuni și ipocrizii, fără răfuieli, iar afacerile cu bunurile țării cu diverși asociați, cumpărători să fie făcute corect, nu cu șperțuri, cu dividende personale, iar munca oamenilor din țară să fie remunerată corect. O asemenea educație trebuie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
bogat, desigur, dar nici chiar sărac. Oamenii, când vin la bolnavi, vrând-nevrând, "cotizează". Trebuie să spun că pe domnul Cioacă l-au dat afară din motive de "pretins" alcoolism. Foarte grav, mi-a spus odată că adevăratele motive au fost invidia și ura; "ura pentru că sunt cult, procur ziare și reviste personalului, citesc ziarele"... Oricum, nevastă-sa îl ține sub cheie și îl însoțește la slujbă și îl tratează cu insulte grosolane. Seara îl caută prin buzunare, percheziție severă, confiscându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și pentru evrei - care deveniseră ca prin minune „evrei” în loc de „jidovi” despre care se vorbea înainte în ziarul fostului „apostol” antisemit. Schimbarea aceasta de atitudine, negarea unei doctrine susținută cu atâtea argumente ani și ani de zile, și numai din invidie față de popularitatea mereu crescândă a lui A. C. Cuza în rândurile studențimii, a fost așa de uluitoare prin neașteptatul ei și prin lipsa de temeinicie a bietelor „argumente” împrumutate din tabăra (și de la taraba) evreiască, fără nicio legătură cu problema în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
al politicii la alegerile chiriarhilor, considerațiile strict personale în baza cărora mitropoliții și episcopii își aleg colaboratorii - celebrii consilieri și referenți bisericești - și mai presus de toate lipsa de credință creștină în sufletele celor mai multe „fețe bisericești” mici și mari, meschinăria, invidia, intrigile și toate celelalte josnicii omenești pe care niciunul dintre conducătorii bisericii nu are autoritatea morală să le înlăture din viața bisericească, mi-au statornicit această convingere. Răul vine, în primul rând, din educația aproape laică ce se dă în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în 1936 sau 1937, Căpitanul îi vorbise despre Sima ca despre unul dintre cele mai valoroase elemente din Mișcare și unul dintre urmașii lui posibili la conducere. Șefia lui Horia Sima n-a putut însă împiedica unele omenești reacțiuni de invidie, în rândurile unora dintre acei dornici să ocupe acest post de răspundere și nici oarecari comentarii defavorabile în rândurile acelora ce nu-l cunoșteau. De aceea el a căzut în greșeala de a fi bănuitor și neîncrezător, socotind apoi că
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
acei alții ceea ce ne-ar conveni să facă și ei pentru noi? De ce nu facem o practică morală curentă din a ne ajuta pe noi înșine și pe semenii noștri spre împlinire omenească? De ce facem din reușite un subiect de invidie și din autocompătimire o virtute? Orice etică conține probleme de tipul: cum ar trebui să trăim, cum trebuie să-i tratăm pe semenii noștri, ce fel de persoane ar trebui să fim. Răspunsurile pe care le dau diferite comunități au
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rezolvat tensiunile după prototipul baladei fundaționale, cel al Mioriței. Ceea ce am făcut sistematic a fost să fim orbi la acea parte din Miorița care nu ne flata deloc. Pe scurt, balada este o poveste în care doi ciobani, roși de invidie pe reușitele celui de-al treilea (oi mai multe, mândre și cornute, cai învățați, câini mai bărbați), nu procedează de loc rațional, nici pe varianta morală: să negocieze asocierea, să dorească să învețe metodele de a ajunge la astfel de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
foarte puțini, iar „eroismul” lor se reflectă într-o medalie, nu în nivelul de trai. Până la urmă, dacă erai foarte bun sau foarte slab, nu conta absolut deloc pentru standardul de viață pe care îl aveai. Ca să nu ne roadă invidia, partidul avea o imensă grijă să distrugă prin omogenizare socială, diferențele dintre noi, acele diferențe care ne-ar fi făcut să ne simțim frustrați prin comparație. Partidul știa ce nevoi avem. Stabilise că ne trebuie 8 metri pătrați locuibili de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
egală. Când mă simt bine și destul de odihnită îmi place să arăt bine, nu sunt frustrată estetic nici la 51 de ani, dar ca la 51 de ani. Nu mă roade invidia pe nici un bărbat și nu mă roade nici o invidie: prețuiesc oamenii pentru ceea ce fac, pot să admir foarte bine și un lăcătuș și un președinte de țară, cu condiția să lucreze cum trebuie. Admir oamenii în urma cărora rămâne ceva bun, util, n-are importanță ce, oameni care nu trăiesc
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
obicei maxime. Mai ales în cenaclu se remarcase ca vedetă. Recita, interpreta, conferenția, producând uimirea asistenței care vedea urcat pe scenă doar un copil drăgălaș, într-un pulovăr de angora pufos. Cu totul remarcabil era faptul că nu trezea nimănui invidie, ci numai afecțiune. La 14 ani a debutat în Zori Noi din Suceava iar peste un an la Iașul Nou. Pline de avânt ideologic, versurile sale erau în ton cu atmosfera vremii („Fii dârz și luptă, Nicolae !”). Ca elev în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]