4,397 matches
-
Cioran pare să fugă de posibila cunoaștere a lui Dumnezeu 26, spune Livius Ciocârlie, în Caietele lui Cioran, citându-l pe filosof: "Doamne, dă-mi tăria să nu mă rog niciodată, cruță-mă de nebunia oricărei adorații, depărtează de mine ispita unei iubiri ce m-ar dărui Ție pe veci (...). Dăruiește-mi miracolul recules dinaintea primei clipe, rană pe care n-ai putut s-o înduri și te-a stârnit să faci o spărtura în neant și să deschizi aici acest
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
asta de juma de secol / crescut și mistuit de iubiri și necaz, / la copilul care eram odată"176. SCRISUL, TERAPIE LA SÁBATO ȘI CIORAN "Sunt sigur ca, daca nu as fi înnegrit hârtia, m-aș fi omorât de mult." (Cioran, Ispita de a exista) "N-am scris pentru a câștiga bani, nici premii, nici pentru vanitatea de a-mi vedea numele tipărit. Am scris ca să rezist existenței ce mi se oferea. Dacă n-aș fi scris, aș fi murit." (E.Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cărțile mele sunt fraze scrise pentru mine sau împotriva cuiva, pentru a nu acționa. Acțiuni ratate. E un fenomen cunoscut, dar în cazul meu sistematic"30. Sábato este și mai radical: arde mare parte din ce scrie, după ce a cedat ispitei de a spune ce gândește. O dată impulsul satisfăcut, la ce bun să lași altora ceea ce nici tu nu ești convins că e bine spus? Trist cu metoda ", așa îl vede Marin Sorescu pe Cioran, pe absorbitorul de venin de "pre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o pierdere a inocentei, un act de agresiune, o repetiție a căderii noastre? Să publici tarele tale ca să-i distrezi sau să-i exasperezi pe altii! Ce ticăloșie pentru intimitatea noastră, o profanare, o erezie! Și, în același timp, o ispita. Știu ce vorbesc. Cel puțin eu am scuză că urăsc ce fac, că fac ce fac fără să cred în actele mele." Obligația de a scrie altfel, nu poate supraviețui îi provoacă repulsie, așa cum îi mărturisește mai departe lui Savater
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fapt, nici nu există, de a-i face pe oameni "conștienți de delirul lumii". Obsesiile sale sunt, în termenii lui Savater, "destinul popoarelor, decadenta, fanatismul, sfârșitul politeismului păgân, mistica, complexul blestem al literaturii, sinuciderea, impotenta filosofiei, spaimele maiestuoase ale teologiei, ispitele triviale ale cărnii"77. Este el "le secrétaire de șes sensations", se întreabă Sylvie Jadeau 78, sau răspunde unei mode a scriiturii fragmentare, ca răspuns al vitezei cu care trăiește omul modern, ce nu mai are timp decât pentru scriituri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
starea de plictiseală care "a fost și continuă să fie rană deschisă a vietii mele, de neconceput fără o bază fiziologica". Să înțelegem că, prin cuvântul tipărit, "neamăgitul de viață" a găsit medicamentul contra acestei "amenințări spirituale, un soi de ispita diavoleasca"? Confesează că tot ce a scris are pentru el, fără excepție, valoare terapeutică, ca a scris pentru a se elibera de o povară sufletească sau pentru a se face pe el însuși mai usor de suportat. A observat că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pictează o biserică, în realitate pictează acolo sufletul său, conflictele sale interioare"114. Un scriitor are, spune Sábato, ceea ce se numeste "facilitatea scrisului", care se poate transforma, în mod paradoxal, în principalul său dușman, pentru că oamenii de litere cedează acestei ispite, căreia, din punctul său de vedere, "trebuie să i te împotrivești din răsputeri". Pentru Sábato, nu există om care să nu fi scris, pictat, sculptat, modelat, construit, inventat vreaodată ceva, fără s-o facă pentru a ieși din propriul infern
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o ilustrare mai adevărată a misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și al celui de lângă ei, omul, decat lăsându-l să vorbească pe cel ce nu a renunțat să scrie în numele "omului viu și concret, miracol fragil pandit de ispitele înșelătoare ale unei civilizații apocaliptice"105, apărătorului dreptului gândirii magice de a coexista cu gândirea logică, "depășitorului nedepășit", cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, Sábato, care, în fața atâtor iubitori ai operei sale, la primirea premiului Cervantes, și-a exprimat o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1998 (antologie organizată de Marin Diaconu). IONIȚĂ F., Viața și opera lui Emil Cioran, Ed. R.A.I., București (nu specifică anul apariției). JADEAU,S., Cioran ou le dernier homme, Librairie José Corti, Leș Essais, Paris, 1990. KLUBACK W., FINKENTHAL M., Ispitele lui Emil Cioran, Univers, București, 1999, traducere și note de Adina Arvatu, C.D. Ionescu și Mihnea Moise . LIICEANU G., E.M. Cioran. Itinerarios de una vida. Los continentes del insomnio y Entrevista con E.M. Cioran, traducere în spaniolă de Eva Calatrava
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sobre los prejuicios morales, Ed. Taurus, Madrid, 1992. 28 Clément Rosset, La Force majeure, Editions de Minuit, Paris, 1983, p. 2. 29 Emil Cioran, Tratat de descompunere, p. 161. 30 Ernesto Sábato, Abaddón, El Exterminador, p. 103. 31 Emil Cioran, Ispita de a exista, Humanitas, București, 1992, p. 196. 32 Arthur Schopenhauer, Aforismos sobre el arte de saber vivir, Ed. Valdemar, Madrid, 2005, p. 166, ediție în spaniolă, traducere din germană de Luis Fernando Morenos Claros. 33 Sören Kierkegaard, El concepto
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Buenos Aires, nr. 387, 2005. 119 Idem. 120 Ernesto Sábato, La vida se hace en borrador, articol apărut în revistă "La Nación", Buenos Aires, ianuarie 2000. 121 Discursos pronunciados con motivo (...) Premio Menéndez Pelayo, 1997, p. 13. 1 William Kluback, Michael Finkenthal, Ispitele lui Cioran, Ed. Univers, 1999, p. 20. 2 Ibid., p. 34. 3 Fernando Savater, Ensayo sobre Cioran, Ed. Taurus, Madrid, 1975, p. 19. 4 Ernesto Sábato, Antes del fin, pp. 135-136, textul în original: "Sobre éstos y otros temas conversé
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de las propias pasiones que la razón descarta". 14 Emil Cioran, Caiete ÎI, pp. 62-63. 15 Emil Cioran, Caiete ÎI, p. 174. 16 Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți: Emil Cioran, Apocalipsa după Cioran, p. 28. 17 William Kluback, Michael Finkenthal, Ispitele lui Cioran, p .138. 18 Emil Cioran, Aspecte berlineze, Calendarul nr. 5, decembrie 1993. 19 Emil Cioran, Revelațiile durerii, Ed. Echinox, Cluj, 1990, prefață de Dan Cioran Mihăilescu, p. 16. 20 Ibid., p. 16. 21 Emil Cioran, Mon pays, Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să elimine principiul suprem al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a tuturor eșecurilor: spiritul decăzut. Ipostaziat în idol (vrînd să se substituie forței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mitologiilor,care este și tema centrală a Noului Testament: omul ar trebui să se ridice după această cădere banală. El ar trebui să se ridice, să se redreseze, ceea ce reprezintă simbolic "renașterea" elanului. Omul ar trebui să-și revină din ispita adamică să renască din "moartea elanului animant" în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică lumii aparente și suferinței acesteia, greșelilor și tenebrelor ei. El ia asupra lui toată suferința, toată spaima existentă în lume, suportă și poartă în el întreaga ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții lui pe pămînt, să renască din slăbiciunea naturii umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real a fost el însuși supus tentației de către diavol, ceea ce este atestat simbolic de mitul ispitei din evanghelia după Ioan. Lepădarea sa de ispita adamică este reprezentată simbolic de botezul în Iordan. Acest simbol al purificării este conform semnificației lui subiacente -identic cu simbolul "încarnării Cuvîntului". Identitatea este atestată simbolic: Cuvîntul, cea de a doua persoană
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
naturii umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real a fost el însuși supus tentației de către diavol, ceea ce este atestat simbolic de mitul ispitei din evanghelia după Ioan. Lepădarea sa de ispita adamică este reprezentată simbolic de botezul în Iordan. Acest simbol al purificării este conform semnificației lui subiacente -identic cu simbolul "încarnării Cuvîntului". Identitatea este atestată simbolic: Cuvîntul, cea de a doua persoană, sau -ceea ce este același lucru spiritualizarea sublimantă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnificativ. El indică foarte clar că nu este vorba despre moartea trupului și despre învierea după moarte a lui Iisus, ci despre moartea sufletului a nenumărați oameni, dintre care numai Iisus chiar dacă era "fiul Omului" a fost capabil să învingă ispita adamică. Iată de ce, scriindu-le celor pe care i-a convertit, apostolul se referă la exemplul omului unic. Iar pentru a explica cel mai bine adevărul etern, sensul mesajului de mîntuire, el le spune: Versetul VI/ 13: "... DAȚI-VĂ PE
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
IAȘI ROMÂNIA Tiberiu Brăilean Fundamente filosofice ale economiei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 În căutarea "sensului" pierdut... Evenimentele scriitoricești din ultima vreme ne descoperă un Tiberiu Brăilean complex și sofisticat, fermecat deopotrivă de sirenele verbului poetic, de arcanele speculației sistematice, de ispitele redemptorii ale gnosticei Sofia sau de tainele hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sau de a primi sunt gesturi economice investite cu sacralitate; omul este o ființă menită a "gestiona" în mod generos "economia" Ființei. Scris cu majuscule, conceptul "ființei" capătă virtuți quasi-religioase, desemnînd axa morală a omului de azi, derutat de multiplicarea ispitelor imediate. Sensul vieții nu ține de magia consumu-lui cu orice preț sau de satisfacția îndestulării materiale, ci de buna administrare a valorilor tradiționale în consens cu rațiunile superioare ale speciei. Știința economică trebuie să țintească "redescoperirea esențelor obiective, independente de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de concepte și precepte. Nu trebuie să cădem în intelectualism și în psihism, să ajungem la proslăvirea minții și a eului emotivist, greșeală la fel de mare ca și proslăvirea materiei, numită de gnostici hytleticism. Așa cum și Iisus și Budha au respins ispitele la care au fost supuși, gnosticii rup orice legătură cu inconștientul, cu dorințele și constrîngerile mayei, trăind și mu-rind senin, ca niște ființe suverane, pline de lumină și de putere. Ei se consideră nemuritori, copii ai vieții și biruitori ai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
roirea fără margini a stelelor. Antropologia și psihanaliza sunt considerate adevărate "flageluri intelectuale" ce sugrumă, cu ajutorul mașinilor dorinței psihosomatice, cultura modernă. "Pentru a pune lucrurile la locul lor, orice metamorfoză trebuie interpretată ca o psihogeneză",, (Raymond Ruyer). Noua gnoză, la ispita atmosferei sacristiilor, încearcă restaurarea unei gîndiri teolo-gico-metafizice, fără distorsionările abuzive in-duse de metoda fenomenologică clasică, fără distrugerea mitului, o gîndire onto-teologică, potrivit căreia ființele sunt întemeiate din ființa comună, la rîndul ei întemeiată de Ființa supre-mă care își este propria
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
această direcție ocupă un loc de frunte în cultura noastră. Mihail Kogălniceanu prezintă istoria ca fiind un învățător, un deschizător de drumuri. Cunoașterea istoriei naționale poate întări credința în viitor. Prin urmare citind 8 istoria națională „am avea mai multă ispită pentru trecut, ne-am prețui mai multe prezentul și am spera mai mult de la viitor, căci analele noastre ne ar arăta viderat că providența niciodată nu ne a lipsit și că părinții noștri, deși au avut greutăți și piedici pe
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
subțire îți socotești persoana și cât de mândru ești de locul care ți se oferă în anume anticameră."251 De altfel, într-o primă fază, acceptă, dintr-un pur capriciu, aventura galantă cu Alta, aceasta nu poate rezista mult timp ispitei țesute de către un seducător redutabil, al cărui limbaj aluziv, perfect ajustat scopului amintește de "vânătorul Cătălin". Desfășurarea ulterioară a piesei decelează un mit, despre care nu se poate spune că este insolit 252, dar operant și în Luceafărul mitul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
v. fragmentul în care este descris traseul preferat prin București pe lângă locurile unde "se deschide o stradă nouă"348 și "casa căreia i se ridică acoperișul"349 asemuită cu o "violare"350). Ca o dovadă, același pasaj a constituit o "ispită" pentru o interpretare în "termenii" deconstructivismului în cazul Mariei Vodă Căpușan 351. Prin prisma precizărilor existente și în această lucrare, dar, mai ales, în studiile teoretice ale lui Camil Petrescu, apoi în toate abordările critice ale operelor sale, se descifrează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]