5,069 matches
-
pentru urgențele băiatului ei și pentru chiulurile la ginecolog... Poate dacă n-aș fi făcut-o să se simtă atât de prost în legătură cu asta, nu s-ar fi uitat la bilanțurile acelea... În fine, probabil că trebuia să iasă la iveală înșelătoria, n-am fi putut să lucrăm în continuare pentru o companie care era delapidată, dar mi-aș fi dorit să nu se întâmple acum. Niciodată nu e un moment bun pentru așa ceva, zise Murphy. Totuși, nu pot să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Așa că haide să exersăm făcutul de odrasle. Mi-ai citit gândurile, zise el urmând-o pe scări. Deși era obosită și deși partida de amor o lăsase într-o lâncezeală plăcută, tot nu putea adormi. Din ziua când ieșise la iveală scandalul Ennco și până acum, ea nu mai avusese parte de somn liniștit, și se întreba dacă va mai ajunge vreodată să doarmă normal. Ieși de sub plapumă, iar Aidan se foi puțin. —Ești bine? mormăi el. — Absolut, îl asigură ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pălărie mare gri cu boruri care Înconjurau partea de sus a pălăriei, bine Îndoită, ca un șanț de apărare al unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet cu fața pământie care se dădu la o parte În timp ce pășirăm peste prag și intrarăm În holul spațios de la intrare. Era un hol din acela care te făcea să te simți norocos și numai pentru faptul că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sentimentală. — Cât valorează? Schemm se amestecă În discuție pentru a oferi date și cifre: — Cred că vă pot fi eu de ajutor cu asta, Herr Six, zise el, căutând Într-o servietă care era la picioarele lui și scoțând la iveală un dosar gălbui pe care Îl puse pe carpeta dintre cele două canapele. Am aici ultimele evaluări ale asiguratorului și niște fotografii. Ridică o foaie de hârtie și citi cifra de la finalul adunării pe un ton de parcă ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
așa și vocea ei Își făcu Încet drum din gura care semăna cu a lui Boris Karloff, cu dinții ușor ieșiți În afară: — Cred că de vreun an. Se ridică din nou În picioare și Își scoase haina, dând la iveală un halat decolorat cu model floral. Tuși apoi de câteva ori, bătându-se ușor cu palma peste piept În timp ce tușea. În tot acest răstimp, am stat proțăpit În mijlocul camerei, cu pălăria dată pe cap și cu mâinile În buzunare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stat acolo, sprijinit de ușă, fumând și ascultând. Era atâta liniște, că ai fi putut să auzi musca În zbor. Atunci a ajuns la mine zgomotul unor pași și mi-am Îndreptat corpul În timp ce ușa s-a deschis, dând la iveală capul levantin și umerii rotunzi ai lui Farraj, majordomul. — Bună dimineața, am spus eu zglobiu. Speram să-l găsesc acasă pe Herr Haupthändler. Farraj mă privi cu dezgustul clinic al unei pedichiuriste care se uită la o unghie infectată. — Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
răspundere pentru ea. Așa că a fost Început un proces al sângelui. Războinicii burgunzi au trecut unul câte unul prin fața catafalcului eroului, iar când a fost rândul ucigașului Hagen, rănile lui Siegfried s-au umplut din nou de sânge, dând la iveală astfel vinovăția lui Hagen. Haupthändler zâmbi: — Asta nu prea ține de ancheta criminalistică modernă, nu? — Activitatea de investigație ar trebui să țină seamă de micile ceremonii, Herr Haupthändler, chiar dacă par Învechite. Poate că ați observat că nu am fost singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dar era una care s-ar fi potrivit pe scaunul unui bărbier, iar gâtul lui ar fi trebuit să fie Înhămat la plug. Mânecile jachetei sale fuseseră Îndesate cu câteva kilograme de cartofi și se sfârșeau brusc, prematur, dând la iveală Încheieturi și pumni care aveau mărimea și culoarea a doi raci fierți. Respirând adânc, am scuturat din cap, amorțit de durere. M-am ridicat În capul oaselor Încet, ținându-mă de gât cu amândouă mâinile. — Hristoase, cu ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nou glasul lui de bas avea un ton iritat: — Haide, Gunther, deschide! De ce dracu’ ți-e frică? Dacă era să te arestez, până acum dărâmam ușa. Era ceva adevăr În asta, m-am gândit, așa că am deschis ușa, dând la iveală silueta lui masivă. Se uită calm la pistolul din mâna mea și dădu aprobator din cap ca și cum ar fi admis pentru o clipă că eram Încă În avantaj. Se pare că mă așteptai, remarcă sec. — O, da, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prin cenușa rece. Degetele mele atinseră ceva tare și lung. L-am scos afară și l-am privit cu atenție. Nu era deloc ars. Nu era un lemn care să ardă ușor. La capătul mai gros era despicat, dând la iveală o altă bucată din plumb și cartușul gol al celui pe care-l găsisem pe covorul din sufrageria de la etaj. Am continuat: — Numele lui era Gerhard Von Greis și era un extorcator de mare clasă de obiecte de artă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Aruncă o privire spre fața mea și apoi În jos, la mâna care ținea patul armei În buzunarul de la haină: — Da, sigur că da. Sertarul rămase Închis. Se așeză pe scaun și rulă un colț al covorului ca să scoată la iveală un mic seif Îngropat În podea. — Ei, ce ascunzătoare la Îndemână. În vremurile astea, nu poți fi niciodată Îndeajuns de prevăzător, i-am zis dând la iveală propria-mi lipsă de tact. Nu poți avea Încredere nici măcar În bănci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Se așeză pe scaun și rulă un colț al covorului ca să scoată la iveală un mic seif Îngropat În podea. — Ei, ce ascunzătoare la Îndemână. În vremurile astea, nu poți fi niciodată Îndeajuns de prevăzător, i-am zis dând la iveală propria-mi lipsă de tact. Nu poți avea Încredere nici măcar În bănci, nu-i așa? Am tras cu ochiul peste birou Într-o manieră inocentă: — E ignifug, nu-i așa? Ochii lui Six se Îngustară: — Sper să mă ierți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
simțit mai „constrânsă“ în exterior - și aici mă refer și la experiența emigrării, pentru că nu e ușor să fii mamă, emigrant și să lucrezi în același timp -, cu atât presiunea interioară crește și, la fel, posibilitatea de a scoate la iveală „pietrele preți oase“ dinăuntru, măcar pentru a le cântări cu uimire în palmă și a te cunoaște, chiar dacă nu ai întotdeauna timpul fizic să le așterni pe hârtie. Nu am avut un grup de prieteni cu care să schimb idei
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi se derulau imagini ale unei întâmplări din acel timp, tot ce e posibil să nu aibă legătură cu ceea ce ai citit, dar ceva în afara conștiinței mele a suprapus acele cuvinte unei imagini adormite din mine și scoasă acum la iveală, În liniștea modulată doar de vocile tainice ale naturii din jur Theo își amintește din caietul nescris al neîntâmplătoarei sale vieți, Nu prea sunt multe de spus, sunt doar câteva imagini ce stau acum deasupra în mintea mea, așa cum bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ți dai seama cât ne va costa o nouă pictură?! Metrul de pictură este astăzi, și eu cu ochii plecați la covorul persan, tot nou probabil, din fosta odaie a părintelui Ioan, Comisia, Daniel, va scotoci tot, va scoate la iveală și ce nu vrem, tu-l știi pe părintele Ioan, n-a ținut niciodată nici un fel de socoteli, n-a făcut hârtii, cine mai știe câți bani s-au cheltuit până acum cu lucrarea asta, la o evaluare a Comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tu-l știi pe părintele Ioan, n-a ținut niciodată nici un fel de socoteli, n-a făcut hârtii, cine mai știe câți bani s-au cheltuit până acum cu lucrarea asta, la o evaluare a Comisiei totul va ieși la iveală, la preluarea de către mine a stăreției eu am trecut cu vederea totul, n-am mai vrut să dezgrop morții, dar se va ajunge și aici până la urmă, La dezgroparea morților?! Sunt indignat acum, dar paralizat de cuvintele părintelui Varava, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uităm toate astea, n-ar mai fi nevoie de nicio comisie dacă, Dacă?! Dacă Theo ar accepta de bunăvoie să-i dăm jos pictura și să facem alta, s-ar evita astfel formarea acelei comisii, n-ar mai ieși la iveală aspectele neclare ale activității părintelui Ioan, totul s-ar rezolva foarte ușor, și nimeni nu-i va face imputări, iar eu voi uita totul, Nu! e răspicat acest nu al meu, Contam pe tine, Daniel, să vorbești cu el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
coală albă de hârtie și cu cărbunele moale încep cu frenezie să desenez, mă uit când la Ioan Gură de Aur orbit de soare, reflectorizant în lumină, când pe foaia mea albă pe care din câteva linii ușoare iese la iveală un alt Ioan Gură de Aur și mâna mea aleargă grăbită pe desen, o liniște fără margini mă cuprinde și urcă din adâncurile ființei mele fiindcă acum știu cum trebuie pictată biserica și eu nu voi putea picta altfel, 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmă pe perete nu-mi aparține, nu-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să dau jos pânza de pe picturile lui, nu fac decât să scot la iveală ceea ce el, meșterul Luca sau poate meșterul Vasile și toți meșterii de dinaintea lor au pictat dedesubt, împiedicat să pictez altfel, de ce? Aș fi putut fi gata cu bolta și, Nu prea înțeleg de ce ții atât de mult ca tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un pic cam umflat și bătut de vânt. Mi se pare greu să respecți un bărbat care își petrece mai mult timp decât tine aranjându-și părul. Mă rog, fiecare cu ale lui. Apoi băgă mâna în geantă și scoase la iveală o sticlă de Asti Spumante pe care o învârti în aer. — Pentru tine. Felicitări pentru noua slujbă! —Asti Spew-mante1, exclamă Ashling. Mulțumesc. —Spew-mante? exclamă admirativ Ted. —Spew-mante, confirmă Joy. Tot ce este mai bun. Când s-au săturat de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cât mă transfer mai repede la Ministerul Apărării, cu atât mai bine. A intrat într-o reverie legată de mitraliere, tancuri, fețe murdare, tehnici complicate și masculinitate exacerbată. Și uite ce am făcut eu pentru tine, spuse Joy, scoțând la iveală o coală de hârtie. Conținea câteva tălpi de pantofi, ilustrând secvențialitatea pașilor dansului de salsa. Joy le schițase într-un mod amuzant, specific desenelor animate, cu săgeți și linii punctate care indicau ce se întâmplă. Ce idee inteligentă! exclamă Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling nu își putea explica reacția. Nu avea de ales decât să mormăie: —Așa e, scuze. S-a lăsat o liniște monumentală. —Dă-mi, te rog, noul ruj, spuse Ashling scurt. L-a scos din cutie și a dat la iveală batonul cerat, nou și strălucitor. Superb. Dar, admirându-l, a fost atacată de un acces de luciditate brusc și deloc bine-venit. Nu-mi vine să cred, respiră ea. Inspectă rapid fundul rujului, scormoni în trusa de machiaj, scoase alt ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încetinit și, cu degetele, încerca să devieze apa de zona cu probleme. Spre surprinderea lui, îi creea o stare ciudată zona de piele din spatele urechii ei. Acea porțiune de piele fină care despărțea urechea de linia unde părul ieșea la iveală. Părea atât de demn de milă și de dulce și de curajos. Și bulgărele de vată care îi ieșea din ureche... El înghiți în sec. —Șampon, îl întrerupse ea. Pune puțin pe păr, pe urmă masează... —Ashling, știu cum funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O, nu! Nu e de ajuns! Mă mai privesc o dată și simt cum în oglindă o altă poartă se deschide spre o imagine pe care n-o pot contura decât prin ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]