12,885 matches
-
Șuțu, situat pe Strada Plantelor din municipiul București, la ora 4 dimineața, poetul nepreche Mihai Eminescu se stingea pe un ... Citește mai mult Anul acesta, se împlinesc 128 de ani de la moartea celui mai mare poet pe care l-a ivit pământul românesc, ”Luceafărul poeziei românești” - Mihai Eminescu.” El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deȘert. (...) El e cel care oricâte desnă dejdi ne-ar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
SE... CULTIVĂ, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Femeia-i veșnic rostul unui braț să o cuprindă. Iar de rostirea-mi e cumva prilej de vreo obidă - Că brațul așteptat nu vrea să se ivească -, Ea, brațul să-l sădească! Femeia-i veșnic rostul ochilor porniți s-o soarbă. Iar de ursita-i nividește ei o soartă oarbă - Că ochii așteptați n-apar să o privească -, Ea, ochii să-i sădească! Femeia-i veșnic rostul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
să o sărute. Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte - ... Citește mai mult Femeia-i veșnic rostul unui braț să o cuprindă.Iar de rostirea-mi e cumva prilej de vreo obidă -Că brațul așteptat nu vrea să se ivească -,Ea, brațul să-l sădească!Femeia-i veșnic rostul ochilor porniți s-o soarbă.Iar de ursita-i nividește ei o soartă oarbă -Că ochii așteptați n-apar să o privească -,Ea, ochii să-i sădească!Femeia-i veșnic rostul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
pentru tine. IRUMPERE Lacătul negru s-a spart și pe lume au inundat CULORILE. Numai sensul iubirii a rămas alb. CĂLĂTORIE Între Alb și Negru pendulează sufletul meu. Vasul iluziilor mă poartă pe marea vorbelor nerostite, încă. Aștept să se ivească, în zare, portul speranțelor împlinite. Mă mai aștepți? INDIGO Mă oglindesc în mine că într-un lac adânc. Privesc... Corabia speranței albă, alunecă ușor. Păsările cărți mă Ating cu aripile lor îngălbenite. Fiecare atingere o cunoaștere-n plus. Pe stâncă
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
prieten este un sprijin în viață mai mare decât orice toiag. În acel moment, se auzi o bubuitură cumplită și piticul fu învăluit într-un nor roșu, fierbinte. Ador scutură aripile fermecate, încercând să împrăștie aburii încinși. În locul piticului se ivi un bărbat înalt, foarte slab, cu o barbă roșie lungă până în pământ. - Accept prietenia ta, prințe Ador și își dăruiesc toiagul care schimbă orice piatră în aur. Prietenia ta a rupt vraja prin care Muma-Zmeilor îmi răpise înfățișarea și mă
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
firești eu însumi devenind avocat al diavolului rătăcit persoana pe care ai jignit-o pledează pentru ceea ce acum tu ești uitând - făr‘personalitate - că tu pe mine m-ai rănit Un conflict de interese între prietenie și umilință s-a ivit ... Citește mai mult Sonetele shakespeariene văzute de mineNu-ți mai întrista inima pentru ceea ce-ai făcutpână și trandafirii au spini, iar fântânile din argint, noroinorii și eclipsele rod al lunii și-al soarelui țesutcangrena se-ntrevede-n bobocul vesel
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
îți fur păcatele-ți fireștieu însumi devenind avocat al diavolului rătăcitpersoana pe care ai jignit-o pledează pentru ceea ce acum tu eștiuitând - făr‘personalitate - că tu pe mine m-ai rănitUn conflict de interese între prietenie și umilință s-a ivit... Abonare la articolele scrise de mihaela tălpău
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
oi înțelepți Cu ajutor, într- o zi. Tata, te las la urmă, pe tine, Mă iartă că n- a mai fost vreme De planuri, pesemne. Că nu mi- ai fost, nu ți- am fost Destin împlinit, probleme... S- au tot ivit, devreme. În fața Ta, Doamne, stau azi rușinata De mică am fost, sunt și azi vinovată Mereu am greșit, dar Tu, Preabune, Că ieri și mereu, azi mă iartă. Că sunt făptura mâinilor Tale Bucată de tină-nsuflețită cu hâr Iertare
AZI CER IERTARE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380839_a_382168]
-
dată, N-ar mai fi atâta jale. Am rămas singur în luptă. Relele s-au strâns duium... La toată casa se cântă, Iar eu plâng străin pe drum. Când la zbor ies liliecii, Din umbre-n față-mi v-ați ivit În dosul bisericii, Să vă spun cât v-am iubit. Făpturile prea-nghețate N-au răspuns dorinței mele Și-au rămas pe mai departe Sub povara crucii grele. Am dus pomană la săraci; N-ați dat dovadă nimănui Că v-
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380856_a_382185]
-
cu caracter vulgar, licențios, pornografic, s-au scris de când lumea. Dacă unii, acum, își revarsă frustrările în scris, exacerbat, într-un stil neacademic, șine de un trend, de o modă, după ce literatura a fost ani de zile cenzurată. (...) sunt teribilisme ivite din nevoia de originalitate cu orice preț. Unii vor să șocheze, crezând că astfel ies mai repede în evidență, alții consideră că protestează împotriva formulelor convenționale. Dar, toate modelele trec, marea literatura va rămâne prin adâncimea ideilor, puterea sentimentelor exprimate
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
a avea cele de trebuință, întâi de toate au zidit o bisericuță! Ei vorbesc românește , și-au vizitat țara, au dat țării prinoase din truda lor. Mihai Eminescu este sărbătorit nu numai la aniversări, ci, cu multă evlavie, ori de câte ori se ivește ocazia de bine, sau când mai apare unui detractor, care este privit drept trădător și dușman personal al nostru.” (Melania Rusu Caragioiu) „Ca româncă, particip la manifestările românești din Viena și, pe cât posibil, în costum popular național. Atunci, sufletul meu
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit. Să fi fost tot acest chin al sfârșitului de existență singura variantă mântuitoare la ieșirea din scena teatralo-mundană a unui actor cu vocația trăirii isihaste precum GEORGE CALBOREANU?!... Dumnezeu-Fiul parcă murise pentru el o dată cu ultima vibrație a rugăciunii domnești din
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
cu iudeii nu fuseseră prea cordiale. Aceștia îl acuzaseră pe tetrarh de cruzime și de nerespectarea unor articole din lege printre care și episodul cu Irodiada pe care Botezătorul nu-l uitase și pe care îl amintise tetrarhului de câte ori se ivise ocazia. Sanhedrinul însă trecuse cu vederea foarte ușor acest lucru. Cât despre cruzimea de care-l acuzaseră cândva iudeii, tetrarhul trimisese la timpul potrivit o cantitate de aur și o scrisoare în care se explica că nu fusese mai necruțător
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
obiective este oferită întâi de referentul palpabil însuși, iar a doua oară capacitatea de înălțare a eului individual Dincolo de limitele restrictiv-telurice sufocante. Dacă autorul ”Apelului către lichele” reduce cu intenție simbolul mizeriei ființiale strict la mulțimea de cavități bucale știrbe ivite în cale-i de-a lungul vieții, atunci înseamnă că ne putem permite să mărginim și noi, printr-un exercițiu răuvoitor similar, principiile moralității lui Platon la o simplă pauză de relaxare dintre două acte de împreunare homosexuală tipice, după cum
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
savurau din plin sortimentele aflate pe masă. Urmară apoi vinurile, însă Caligula îl opri pe Macro să bea prea mult. -Vei avea timp să bei după ce vom discuta Macro!... Probus! exclamă Caligula, Ia-ți oamenii și ieșiți cu toții. Probus se ivi imediat de dincolo de uși și când înțelese ce dorea Caligula făcu semn tuturor să iasă din încăpere. Muzicanții părăsiră și ei încăperea. Ușile fură apoi închise chiar de către Probus iar Caligula fără să mai aștepte ceva trecu direct în subiect
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
soldații vor putea face Crăciunul împreună cu familiile a fost înlocuită, ... XXIX. ELENA BUICĂ - PĂRINTELE IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE ȘI CREAȚIILE SALE, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015. Aceste însemnări au prins viață datorită unei noutăți ivite în creațiile părintelui ieroschimonah Prodromos Bele, pe numele sau de mirean, Vasile Constantin. Noutatea aceasta a luat forma unor poeme intitulate „Destăinuirile unui duhovnic", publicate în mai multe reviste românești din jurul lumii de către remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca. Din aceste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
și cazanii. Sunt poezii spuse cu cumpătare în graiul simplu, curat și frumos al țăranului nostru înțelept care ne amintește de învățăturile sfintei Scripturi: „Mâna pe plug cine pune ... Citește mai mult Aceste însemnări au prins viață datorită unei noutăți ivite în creațiile părintelui ieroschimonah Prodromos Bele, pe numele sau de mirean, Vasile Constantin. Noutatea aceasta a luat forma unor poeme intitulate „Destăinuirile unui duhovnic", publicate în mai multe reviste românești din jurul lumii de către remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca.Din aceste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
din închisoare, Ed. Filos, București, p. 247-279) În închisorile comuniste, în vâltoarea suferinței sale au odrăslit ca un zâmbet de soare într-un mărgăritar de rouă-înroșit de lacrimi și sânge: psalmii de dor și psalmii de luptă. Așa s-a ivit în cugetul său cinstirea limbii române, în Camera 4 Spital în penitenciarul Iadului-Pitești: „Inscripție pe o carte de limba română” - Tu n-ai umblat în larguri purtată de corăbii. / Nu ți-au slujit în temple gingașele fecioare. / Doinită, ori rostită
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
limba română” - Tu n-ai umblat în larguri purtată de corăbii. / Nu ți-au slujit în temple gingașele fecioare. / Doinită, ori rostită în zăngănit de săbii, / te-ai zămislit din glie și te-ai umplut de soare, / asemeni florii albe ivite din zăpezi / ce o privesc cum crește în zori de primăvară / și-n gând mi-ești, ce frumoasă vei fi mai spre amiezi / și cât de prea înaltă vei fi mai către seară. *** Gavriil Stoica - Arhimandrit, ctitor, pedagog s-a
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
să știu ce înțelegeți totuși prin noțiunea de realitate de care vorbiți! Sau realitate cotidiană ... mă rog! Toți întoarseră capul către cel care vorbise. Cel căruia i se pusese întrebarea stătu puțin pe gânduri. Tăcură toți așteptând polemica care se ivise și care părea a fi în afara temei. -Ne îndepărtăm de subiect, spuse cineva plictisit. Parcă era vorba de semnele cerești! Acum vorbiți de realitate? O știm...e cea cotidiană, obișnuită. -Ba bine că nu prietene! fu replica cuiva. Poate că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
mai 2016. Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam privești mirat, Te- apropii, trandafirii cu petale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mai mult Burgund încremenesc bujori...Pășesc desculța pe covorul rubiniu,Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze...Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu,E totuși vară și pe- ălei, pe pânze.Burgund încremenesc bujori de mai,Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea,Ridici cortina peste fire, o muzică de nai,Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea.Dansez în ploaie, joc de paparudeCa în copilărie, mă cam privești mirat,Te- apropii, trandafirii cu petale udeMi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară dulce, de- arome tulburata De câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună lor catifelata Cu coronițe atârnânde în copaci Ca spicul bogat să se ivească, tu să taci, Mut de uimire, când în iarbă ... Citește mai mult Au izbucnit în ramuri tinere salcamiiAu izbucnit în ramuri tinere salcâmii,Ne- au subjugat în armonii nocturneCu ropote de muguri ușori și parfumațiCoboar- alunecând în gându- miPăstăile gingașe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
demult.Pe care salcâmul mi- l strecura adânc, în gând.E zvon de vară dulce, de- arome tulburatăDe câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună lor catifelatăCu coronițe atârnânde în copaciCa spicul bogat să se ivească, tu să taci,Mut de uimire, când în iarbă ... XVI. AZI CER IERTARE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Azi cer iertare... Azi cer iertare Pământului Pe care- l calc cu sfiala Să nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
a apropiat de pâine. La scurt timp l-a urmat și al doilea. Au început să ciugulească.) I-am ademenit. (Copilul închide ușor ușa coliviei.) Poate că vor dezlega taina libertății și se vor bucura de dulceața ei. (Un vânt ivit din senin a speriat porumbeii, iar aceștia au alergat spre colivie încercând să se agațe de ea.) Dumnezeule! Porumbeii aceștia consideră că singura lor protecție e colivia. Colivia nu-i poate apăra nici de vânt, nici de primejdii, mai mult
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]