5,195 matches
-
să mă predea Israelului pentru a fi judecat. Pentru ce voiau să mă judece? Pentru complicitate la uciderea a șase milioane de evrei. Înainte de-a putea face vreun comentariu, omul m-a lovit direct prin ziar. M-am prăbușit izbindu-mă cu capul de-o ladă de gunoi. Tipul mă avea la picioarele lui. — Înainte să te pună evreii într-o cușcă la Grădina Zoologică sau unde or să te pună, mă amenință el, mi-ar plăcea să mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Dragi Prieteni: Ca unul care am experimentat intens viața în familie și în comunitate, folosind oameni reali în situații veridice, mă îndoiesc că vreo jucărie ar putea să pregătească un copil fie și pentru o milionime din ceea ce o să-l izbească în viață, pregătit sau nu. Părerea mea este că un copil trebuie să înceapă să experimenteze cu oameni reali și comunități reale încă din momentul nașterii, dacă se poate. Dacă, din anumite motive, aceste materiale nu sunt disponibile, atunci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Adică ce-ați vrea...Că lumea tot n-o s-o răsturnați. E așezată demult. Credeți că revoluția din decembrie a zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut și noi, nu mai suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o face numai așa, ca să arate că e vie. M-am ridicat în picioare și am întredeschis ușa de lemn a grajdului. Lumina m-a izbit în plină figură, cu toate că soarele era acoperit cu o pâclă de un cafeniu murdar. Față de liniuțele spălăcite lăsate de crăpături, liniuțe care se mișcau peste paie odată cu trecerea orelor, vederea lumii întregi era greu de suportat. Am așteptat cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca niște mici proiectile. Degeaba încercau să fugă la adăpostul copacilor și lianelor înflorate. Stolurile deveneau roiuri compacte și păreau să nu se sinchisească de obstacolele întâlnite în cale. Treceau cu cea mai mare naturalețe prin frunze, trunchiuri și stânci, izbindu-se doar de Margareta și Samuel. Deveni limpede că programele de agrement posedau indici de stimulare a durerii mult peste limita de siguranță. Samuel nu programase așa ceva, iar acum nu era în stare să oprească eroarea. O singură soluție exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de alergat. Ghidul voise să mă ia și pe mine în brațe, dar mă înfricoșa prea tare să-mi văd sora plângând în brațele lui. Șarpele o mușcase. Acum ne grăbeam către campus, unde se găsea ser antivenin. Deodată, mă izbi amintirea aparatului de filmat. Îl mai aveam în mână și continua să ruleze. Nu mai puteam fugi, așa că m-am oprit. - Așteptați-mă, așteptați-mă... am strigat, fără să primesc vreun răspuns. Din cauza șocului, ochii mi se împăienjeniseră de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că a fost într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și rămași, de cele mai multe ori, singuri. Se luptaseră și cu albii, cu vânătorii de sclavi de pe plantațiile de arbori de cauciuc de la sfârșitul secolului, o rasă de aventurieri fără scrupule care au nimicit duzini de alte triburi, dar s-au izbit de vitejia yubani-lor. Și acum, când aproape că nu mai rămăseseră huanga, nici yuma, nici xavante, nici guri-negre, murata, aguaruna sau parantintí, acolo erau din nou albii ca singuri dușmani, cei mai de temut, cei mai cruzi și mai trădători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care se izbea în același timp de mii de munți. Trăsese cu ele de multe ori în desișuri și îl impresiona mereu să vadă cum sar în aer ramuri, frunze și pietre, ca și cum o mână gigantică ar fi trecut la firul ierbii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unuia dintre cele mai sângeroase bombardamente teroriste din anii șaizeci, dar ajunsese pe prima pagină a celei de-a doua ediții a lui Il Gazzettino, În stânga unui articol, acesta cu fotografie, despre trei tineri care muriseră când mașina lor se izbise de un copac de pe marginea autostrăzii naționale dintre Dolo și Mestre. Articolul spunea că tânărul, al cărui nume era oferit drept Michele Fooster, era aparent victima unui jaf. Se bănuia implicarea drogurilor, chiar dacă articolul, În maniera specifică lui Gazzettino, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de primăvară, pe când priveam amândouă pe fereastră picăturile de argint care dansau pe acoperișuri, pe frunzele copacilor, pe florile înveselite, pe umbrele mișcătoare. Dar de ce plânge cerul, bunico? întreb eu cu un ton ridicat, ca să acopăr zgomotul picăturilor ce se izbeau în geam. Cerul plânge prin ochii norilor, atunci când pământul este îndurerat de sete, când toate plantele, florile și pădurile se roagă pentru înviorare, când brotăceii cântă în cor un imn de dor de ploaie. Dar de ce norii stau la un
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
țipă el. Am rămas prizonier în fereastra asta! Ce mă fac? O să mor de foame și de sete, în timp ce acolo se află cel mai gustos tort din lume. Și începu să dea din mâini, să-și vânture coada și să izbească în fereastră cu picioarele. Puțin câte puțin trupul începu să-i alunece. Începu să împingă din ce în ce mai tare, până când... buf, căzu ca o cărămidă în mijlocul odăii. Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și sunetele lor obsedante; cei care nu reușesc să pătrundă, se izbesc de sticlă și, amețiți, se preling până ajung pe pământ. Pitpalac! înștiințează mica pasăre din ceas că e oră fixă. Pitpalac-pitpalac! Este șapte..., șoptește meditativ Odette. Ora când nu știi dacă să mai dormi, dacă să te trezești... Eu m-
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
la etajul șaizeci și patru, sorbind șampanie - „numai un pahar“, a avertizat-o Jake - și privind Manhattanul cu inima plină, Alice a simțit că niciodată nu mai fusese atât de fericită. — Pentru noi, a spus Jake, iar Alice și-a izbit cu putere paharul de al lui. Pentru noi toți, a chicotit ea, mângâindu-și abdomenul. Pentru noi toți, acasă, în Anglia, a adăugat el, ridicând din nou paharul. O să-ți placă la nebunie, a asigurat-o el. Căsuța e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
durere, Hugo s-a târât pe podeaua camerei, pipăindu-și drumul printre capcanele reprezentate de jucăriile împrăștiate peste tot. A scos un țipăt scurt atunci când și-a lovit genunchiul de un cub de lemn și a înjurat atunci când s-a izbit de ceva mare, din plastic, care, instantaneu, a început să lumineze și să cânte o versiune electronică a melodiei „Daisy, Daisy“. Hugo a recunoscut „Șarpele caraghios“ al lui Theo, o monstruozitate multifuncțională pe care cineva - probabil una dintre puținele persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ziseseră Hugo și mama ei? - într-o adevărată eco-prizonieră. De ce? Cu ce scop? Ce legătură avea asta cu faptul că ești homosexual? — Avea cea mai mare legătură. Când Jake și-a scuturat nervos părul, un damf de aftershave i-a izbit nările lui Alice. Când l-am întâlnit pe Tarquin pentru prima oară, mi-am dat seama ce se putea întâmpla. Așa că m-am cufundat în muncă. Nu mi-am dat voie să mă gândesc la nimic altceva. Am devenit complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o Jake cu blândețe, ceea ce vreau să spun este că nu cred că mai are vreun rost să încercăm să facem căsnicia să meargă. Ție și Rosei v-ar fi mult mai bine fără mine. Borcanul de gem s-a izbit de podea și s-a făcut țăndări. Pământul s-a împrăștiat peste tot. — Vrei să spui...? Jake a tresărit șocat la auzul zgomotului produs de borcan și s-a uitat surprins la murdăria de pe podea. —Ăăăă... da. Poți să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că mai mult nu e cu putință... și, atunci de ce să vrei mai mult!... De ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ceea ce poți!” i-a șoptit rar vocea. Prin minte îi trecu,... de câte ori, până atunci, viața îl izbise cu fața la pământ storcându-i sânge și lacrimi. Șiroaie de lacrimi zile în șir au curs... frământările se țineau lanț, nu mai știa dacă trăiește, doarme, visează ori urlă de durere. - De ce oare, numai unii suferă... există, oare, vreo rațiune în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zăpadă se presimte viața, noul ciclu vital periodic al anului care va începe... Finalul acestui ciclu periodic al naturii, este un moment de odihnă și meditație... Și, astfel, Iorgu continuă să mediteze... Afară se aude numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în pereți și-n ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de păsări de pradă. În casă era întuneric... Doar, candela de sub icoană răspândea rotocoale de lumină roșie, tremurânde, pe pereți. După atâta suferință, Iorgu vindecat într-un fel de întâiul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rămâne același ca si “ieri”.ca întotdeauna... Si, totusi, totul se reînoieste. Ce va fi în anul care a sosit?.. Ei, asta numai Cel de Sus o stie... El singur stie ce va fi cu fiecare dintre noi!.. Afară viscolul izbea fără încetare, cu furie, zăpada în geamuri, în pereți, gerul musca tăios. Iorgu, pe pat, cu brațele încrucisate pe piept, cu privirea în tavan, cu gândul purtându-l la Vasilica dispărută. cu care a împărțit, nopți de-a rândul într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
între bine și rău. adevărat și neadevărat..!”. Ochii ei foarte mari, luceau ca o cerneală neagră. Și, așa, discuțiile continuau cu o curiozitate tot mai mare a fetei și calmul și îngăduința mătușii. Ea, ca moașă de plasă, care se izbise de indiferența societății, ca de un zid, simțea mai mult ca oricine, prețul pe care i-l arăta, oricât de superficial ar fi fost el. Vasilica a crescut... Nu mai era fetița romanțioasă și răsfățată de altădată. Acum privea viața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
căpătând înfățișarea Vasilicăi, învăluită în ceață, fără să spuie niciun cuvânt, dispăru din cameră. “-Fata, Fata..!” strigă el prin somn, și se trezi... Ceasul arăta orele trei și jumătate dimineața... O nouă zi începu. și, tot cu gânduri. Afară viscolul izbea fără încetare, cu furie, zăpada în geamuri și în pereți. Era de Bobotează. Crede si nu cerceta... A trecut si iama... Primăvara se pregătea să izbucnească. De astă dată venise mai devreme decât de obicei... totul era îmbălsămat de mireasma
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spunea, renunțase la facultate cu câteva luni În urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fărĂ un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpĂm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fărĂ pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când În când scotea niște icnete guturale, gesticulând necontrolat cu mâinile. PĂrea să vorbească cu cineva nevăzut și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la sportul Ăsta, spuse ea. E o tâmpe‑ nie. Prefer să‑mi investesc timpul În ceva constructiv. Și Îmi pare rău că m‑am tuns : o să‑mi cumpăr o perucă. Am ieșit În stradă. Aerul rece al dimineții m‑a izbit ca un pumn În plex. Întotdeauna când cineva Încearcă să se renoveze pe dinăuntru are nevoie de cât mai mult spațiu gol. În acest fel, totul devine mai simplu de rearanjat. Dar asta nu Înseamnă că lumea este cu adevărat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]