3,852 matches
-
artilerie și mortiere, împreună cu mine terestre. Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet, o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol. Erau prezente și posturi de lunetiști. Kuribayashi pregătise defensiva special pentru ca fiecare parte a insulei să fie în bătaia focului japonezilor. Kuribayashi a primit și câțiva piloți "kamikaze" pentru a fi folosiți împotriva flotei americane. Trei sute de marinari americani au fost uciși de "kamikaze" de-a lungul bătăliei. Împotriva dorințelor lui, Tokioul l-a forțat pe Kuribayashi să ridice defensive pe
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de o nouă rundă de salve de tun de pe vase. Deși bombardamentul a fost consistent, apărarea japoneză nu a fost grav afectată, întrucât pozițiile defensive japoneze erau bine întărite și protejate de bombardament. Multe erau adăpostite de Muntele Suribachi, iar japonezii investiseră lunile dinaintea invaziei în crearea unui elaborat sistem de tuneluri și poziții de tragere care străbătea întreg muntele. De exemplu, unele dintre tunurile grele erau camuflate de uși ranforsate de oțel în încăperi masive construite în munte, aproape impenetrabile
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
08:59, cu un minut înainte de ora preconizată, primii din cei 30.000 de pușcași marini din Diviziile 3, 4 și 5, sub Corpul V Amfibii, a debarcat. Valul inițial de soldați nu a fost lovit o vreme de focul japonezilor; planul generalului Kuribayashi a fost de a nu trage până când plaja nu ar fi fost plină de pușcași marini și de echipamente. Mulți pușcași marini care au debarcat pe plajă în primul val au bănuit că poate bombardamentele inițiale uciseseră
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
au început să se îngrijoreze când patrulele de pușcași marini au început să avanseze spre interiorul insulei în căutarea pozițiilor japoneze. Doar după ce un val frontal de pușcași marini a ajuns la o linie de buncăre japoneze apărate de mitraliere, japonezii au deschis focul. Multe buncăre și poziții de tragere inteligent camuflate a intrat în acțiune și primul val de pușcași marini a suferit pierderi devastatoare de la mitraliere. Pe lângă defensiva japoneză situată pe plajă, pușcașii marini au fost atacați de pe Muntele
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
mari dificultăți în a distruge bateriile japoneze. Acțiunile americanilor au fost complicate și de faptul că buncărele erau legate la elaboratul sistem de tuneluri, astfel încât, odată eliberate cu aruncătoarele de flăcări sau cu grenade, ele puteau fi rapid reocupate de japonezii veniți prin tunel. Această tactică a produs multe victime în rândul pușcașilor marini, care treceau pe lângă buncărele reocupate fără a se aștepta să fie atacați dinspre ele. Pușcașii marini au progresat încet, suferind de pe urma focului de mitralieră și de artilerie
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
se așteptau la un atac "banzai" pe timpul nopții. Aceasta fusese strategia japoneză defensivă standard în bătăliile anterioare împotriva forțelor terestre inamice din Pacific (cum ar fi în bătălia de la Saipan), în care majoritatea atacatorilor japonezi au fost uciși și forța japonezilor mult redusă. Kuribayashi a interzis, însă, atacurile "banzai", deoarece le considera inutile. Luptele au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
interzis, însă, atacurile "banzai", deoarece le considera inutile. Luptele au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri. Noaptea, japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane, iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare. Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani, pentru a-i împușca din apropiere. Pușcașii marini au înțeles că
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Cimitirul Național Arlington de lângă Washington, D.C. În dimineața celei de a patra zile a bătăliei (23 februarie), Muntele Suribachi era efectiv izolat de suprafața restului insulei. La acel moment, pușcașii marini erau conștienți de rețeaua extinsă de tuneluri subterane a japonezilor, și știau că, deși era izolat la suprafață, vulcanul era încă legat de apărătorii japonezi prin rețeaua de tuneluri. Ei se așteptau la lupte grele pentru cucerirea vârfului. Două patrule de patru oameni au fost trimise pe vârful vulcanului să
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
ajuns pe vârf. Pușcașii americani se așteptau la o ambuscadă, dar în realitate aceasta nu s-a materializat. Pușcașii marini au întâlnit mici grupuri de apărători japonezi pe Suribachi, dar majoritatea soldaților japonezi au rămas în rețeaua de tuneluri. Ocazional, japonezii atacau în grupuri mici și erau de regulă uciși. Patrulele au ajuns pe vârf, după care au coborât înapoi, raportând colonelului Chandler Johnson lipsa contactului cu inamicul. Johnson a cerut apoi unui pluton de pușcași marini să urce pe Suribachi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a fost înălțat al doilea. După această a doua înălțare a drapelului a realizat Rosenthal celebra fotografie „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima”, ce surprinde momentul plantării drapelului înlocuitor pe culmea muntelui. În pofida pierderii Muntelui Suribachi din extremitatea sudică a insulei, japonezii încă dețineau poziții puternice în partea de nord. Relieful stâncos era foarte favorabil apărării, și mai mult decât pe Muntele Suribachi. Pe lângă aceasta, fortificațiile construite de Kuribayashi erau mai impresionante în capătul de sud al insulei. Sub comanda lui Kuribayashi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
atacată din spate prin intermediul tunelurilor și cazematelor camuflate. Ca atare, s-a spus că „puteau oricând să ocupe acele înălțimi, și apoi să regrete aceasta”. Pușcașii marini au găsit, totuși, căi de a învinge. S-a observat că pe timpul bombardamentelor japonezii se ascundeau și își ascundeau tunurile în peșteri pentru a reapărea când trupele invadatoare avansau și le întâmpinau cu un tir devastator. Japonezii învățaseră de-a lungul timpului strategia americană, aceea de a bombarda puternic înaintea unui atac de infanterie
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
regrete aceasta”. Pușcașii marini au găsit, totuși, căi de a învinge. S-a observat că pe timpul bombardamentelor japonezii se ascundeau și își ascundeau tunurile în peșteri pentru a reapărea când trupele invadatoare avansau și le întâmpinau cu un tir devastator. Japonezii învățaseră de-a lungul timpului strategia americană, aceea de a bombarda puternic înaintea unui atac de infanterie. În consecință, generalul Erskine a ordonat Batalionului 9 Pușcași Marini să atace pe întuneric, fără bombardament preliminar. Aceasta a devenit un succes răsunător
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Erskine a ordonat Batalionului 9 Pușcași Marini să atace pe întuneric, fără bombardament preliminar. Aceasta a devenit un succes răsunător, mulți inamici fiind neutralizați în timp ce dormeau. Acesta a fost un moment-cheie în capturarea dealului 362. A avut atâta importanță încât japonezii au organizat un contraatac în noaptea care a urmat. Deși Kuribayashi interzisese șarjele sinucigașe tipice în celelalte bătălii din Pacific, comandantul zonei a hotărât să efectueze un atac banzai cu scopul optimist de a recaptura Muntele Suribachi. Căpitanul Samaji Inouye
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
scopul optimist de a recaptura Muntele Suribachi. Căpitanul Samaji Inouye și cei 1.000 de oameni ai săi au atacat pozițiile americanilor producând 347 de victime (dintre care 90 de morți). A doua zi, pușcașii marini au numărat 784 de japonezi morți. A existat și un atac aerian "kamikaze" (singurul din bătălie) asupra navelor ancorate în larg la 21 februarie, soldat cu scufundarea portavionului de escortă USS Bismarck Sea, avarierea gravă a navei USS Saratoga și mici avarii la portavionul USS
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
pușcașii marini au distrus postul de comandă din deal cu patru tone de explozibil și la 24 martie, ei au închis peșterile rămase în capul de nord al insulei. În noaptea de 25 martie, însă, o forță de 300 de japonezi a lansat un contraatac final în apropiere de aerodromul nr. 2. Piloți ai armatei, Seabees și pușcași marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute, dar au
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
ziua debarcării în Normandia (estimate la 10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318 de militari ai Marinei SUA. "Bismarck
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Doilea Război Mondial. Întrucât toți civilii fuseseră evacuați, nu a murit niciun civil la Iwo Jima, spre deosebire de bătăliile de la Saipan șu Okinawa. După ce Iwo Jima a fost declarată asigurată, pușcașii marini au estimat că au mai rămas maximum 300 de japonezi în viață în labirintul de peșteri și tuneluri. De fapt, numărul se apropia de 3.000. Codul de onoare "bushido", combinat cu eficienta propagandă în care soldații americani erau descriși ca niște animale nemiloase, a împiedicat capitularea multor soldați japonezi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fi amânat sfârșitul războiului și ar fi forțat o invazie pe scară largă a arhipelagului nipon. Din cauza secretului strict păstrat în jurul Proiectului Manhattan, Forțele Aeriene ale SUA nu puteau dezvălui și nici măcar sugera că cucerirea insulei Iwo Jima era critică. Japonezii de pe Iwo Jima aveau un radar și deci își puteau anunța compatrioții de apropierea avioanelor B-29 Superfortress dinspre Insulele Mariane. Avioanele de luptă cu baza la Iwo Jima atacau și ele uneori bombardierele, deosebit de vulnerabile în drumul lor spre Japonia deoarece
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fost destinația a o serie de echipe care s-au angajat în explorarea sa. Fluviul a fost numit "Everestul Fluviilor" din cauza condițiilor lui extreme. Prima încercare de a naviga pe el a fost făcută în 1993 de către un grup de japonezi care au pierdut un membru în această încercare. În octombrie 1998, o expediție cu caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
1939 lângă râul Halha s-au dus lupte între Uniunea Sovietică, Mongolia și Imperiul japonez. Acest război nedeclarat s-a derulat în trei perioade bine definite: Rezultatul nefavorabil al luptei a avut influență determinantă asupra strategiei de mai târziu a japonezilor, dezavuând partizanii unui atac spre nord și determinând Cartierul General Imperial să-și îndrepte atenția extinderii imperiului spre Pacific și Asia de sud-est. Acest conflict militar este de asemenea și prima mare victorie a lui Gheorghi Jukov, pe care sarcina în Orientul
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
pace. Începând cu mijlocul anilor 1930 Imperiul japonez a început să se extindă agresiv în zona Pacificului, în Asia de est și Asia de sud-est. După ce a reușit să îngenuncheze rapid o însemnată parte a Chinei, prin ocuparea Manciuriei în detrimentul Chinei, atenția japonezilor s-a îndreptat tot mai mult spre Mongolia și a Orientului îndepărtat sovietic. Guvernul mongol simțind pericolul japonez, a început dezvoltarea armatei mongole, neglijată la acea vreme. Ca măsuri adoptate, s-a implementat serviciul militar obligatoriu și impozitul pentru armată
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
neglijată la acea vreme. Ca măsuri adoptate, s-a implementat serviciul militar obligatoriu și impozitul pentru armată. Odată cu înaintarea armatei japoneze și situația politică internă a devenit critică, s-a ascuțit opoziția dintre biserică și Partidul Revoluționar Mongol. Între timp, japonezii au ocupat toată Mongolia Interioară (care se află în partea din nord a Chinei fiind o regiune autonomă a Chinei). Mongolia își moderniza rapid armata, alocând în 1938 52,5% din buget. În Mongolia Interioară proaspăt ocupată, noua administrație japoneză
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
mongole Armata Roșie a ieșit victorioasă, astfel că ambițiile japoneze pentru cucerirea Siberiei au eșuat temporar. În 11 iunie 1938 după epurările din 1936-1937, un ofițer anti-stalinist, Genrik Liucikov, a dezertat și a contactat armata japoneză. El le-a predat japonezilor planul dispozitivului defensiv sovietic și a dezvăluit nemulțumirile unei părți a armatei cu privire la Stalin. Având aceste informații valoroase, armata japoneză din Manciuria, considerând Armata Roșie slabă și vulnerabilă după epurările staliniste, a plănuit un atac lângă Lacul Hasan, aproape de Vladivostok
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
a armatei cu privire la Stalin. Având aceste informații valoroase, armata japoneză din Manciuria, considerând Armata Roșie slabă și vulnerabilă după epurările staliniste, a plănuit un atac lângă Lacul Hasan, aproape de Vladivostok. Armata japoneză principală din zonă, în Manciuria (zona ocupată de japonezi fiind denumită Manciukuo) era Armata Kuantung, care până în 1939 era formată din unele din cele mai bine pregătite unități japoneze, pe lângă care în vestul Manciukuo la Hailar a fost desfășurată Divizia 23 Infanterie cu câteva unități de grăniceri. În 1939
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]