5,826 matches
-
băiatului era supusă. El se întoarse apoi către Gosseyn și spuse pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel de probleme, nu-i- așa, domnule Gosseyn? Gosseyn dădu din cap zâmbind. - Sunt prietenul tău și partenerul tău de joacă de-acum înainte. Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin gunoaie“. Alți muncitori construiau adăposturi antiaeriene în curțile din spate și unul pe terenul de joacă al școlii, și dacă Thaw auzea alarma antiaeriană în drum spre școală, trebuia să alerge spre cel mai apropiat adăpost. într-o dimineață, ducîndu-se la școală pe străduța abruptă din spate a auzit vaierul sirenei pe cerul albastru. Era aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe terenul de joacă. Tații vorbeau ceva mai tare între ei și copiii mai mari se jucau fără mult chef printre ei. Pe Thaw îl apucă plictiseala și se duse spre gard. Era sigur că plecau în vacanță, și vacanțele înseamnau marea. De la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva mai tare între ei și copiii mai mari se jucau fără mult chef printre ei. Pe Thaw îl apucă plictiseala și se duse spre gard. Era sigur că plecau în vacanță, și vacanțele înseamnau marea. De la marginea terenului de joacă înalt, se uită la canal și la clădirile din Blackhill, apoi spre dealurile care se adînceau la mijloc. Cînd privi în direcția opusă, văzu o vale imensă de acoperișuri și coșuri de fum și alte dealuri în spate. Aceste dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Zise gînditoare: — Cînd eram fată, copacii ăia îmi aminteau de o caravană mergînd pe cer. — Ce-i aia o caravană? — Un convoi de cămile. în Arabia. — Ce-i aia convoi? Autobuzele cu o singură platformă sosiră brusc pe terenul de joacă și toată lumea urcă, în afară de tați. Domnul și doamna Thaw își luară rămas-bun prin geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în Arabia. — Ce-i aia convoi? Autobuzele cu o singură platformă sosiră brusc pe terenul de joacă și toată lumea urcă, în afară de tați. Domnul și doamna Thaw își luară rămas-bun prin geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw și mama, cu Ruth în poală, au stat în autobuz noaptea, traversînd un ținut nevăzut. Autobuzele erau mereu prost luminate și ferestrele, acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mici arendași, cu excepția cîtorva refugiați din Glasgow, care locuiau la fermele din zona mlaștinilor. în prima zi în noua școală, ceilalți băieți s-au grăbit să se afle în preajma lui Thaw la coada care se formase pentru a ieși la joacă, iar pe teren au venit lîngă el și l-au întrebat de unde este și cu ce se ocupă tatăl lui. La început, a răspuns onest, dar apoi a început să-i mintă pentru a le menține treaz interesul. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se prefăcu bonalv, dar din păcate astmul și boala dintre picioare nu-l deranjau, așa că trebui să se ducă la școală. Nimeni nu-i adresă un cuvînt, iar în timpul pauzei stătu agitat în cel mai liniștit colț al terenului de joacă. Cînd veni la rînd pentru a reintra în clasă, se așeză lîngă un evacuat pe nume Coulter, care-l împinse într-o parte. Thaw îl înghionti la rîndul lui. Couleter îi dădu un pumn. Thaw ripostă, la care Coulter îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la plecare și-i zise: — Nu-ți fie teamă. O să-l termini tu pe tipul ăla. îi făcu un semn de încurajare cînd mașina o luă din loc. în dimineața aceea, Thaw stătu într-un colț izolat al terenului de joacă și așteptă cu teamă apropierea lui Coulter, care juca fotbal cu prietenii lui. începu să plouă și, rînd pe rînd, elevii se strînseră într-un adăpost de la capătul clădirii. Thaw intră ultimul. înfricoșat la culme, se duse spre Coulter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în clasă. Fiecare își plecă fruntea pentru a-și ascunde fața chinuită și se duse în încăperea următoare sugîndu-și mîna lovită. Domnișoara Ingram nu le mai ceru să facă nimic în dimineața aceea. După bătaie, Thaw descoperi că orele de joacă sînt mai curînd plicticoase decît înspăimîntătoare. Stătea de obicei în colțuri izolate, cu un băiat pe care-l chema McLusky, care nu se juca niciodată cu ceilalți pentru că era sărac cu duhul. Thaw spunea povești lungi în care el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat și începu să plîngă. Viitorul pe care tatăl lui i-l sugera i se părea total respingător. Școala Secundară Whitehill era o clădire înaltă și mohorîtă din gresie roșie, cu un teren de sport în spate și terenuri de joacă pătrate pe ambele laturi, unul pentru fiecare sex, străjuit și micșorat de un zid cu țepușe. Arăta așa de pe vremea cînd fusese construit, pe la o mie opt sute optzeci și ceva, dar dezvoltarea orașului impusese adăugiri. O clădire, pe dinafară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sport au fost ridicate încă șapte barăci din prefabricate, fiecare adăpostind cîte două săli de clasă. într-o dimineață cenușie, cîțiva băieți noi stăteau într-o mulțime cu fețe pierdute, la poarta liceului. în școala primară fuseseră uriașii terenului de joacă. Acum erau piticii unei cete de oameni mai înalți cu o jumătate de metru decît ei. Băieții dintr-un grup secret din Riddrie se înghesuiau unii în alții încercînd să pară blazați. — Ce alegi, latina sau franceza? îl întrebă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw o privea, încercînd să recupereze prin intensitatea expresiei incapacitatea lui de a înțelege. O fată intră și spuse: — Vă rog, domnișoară, domnul Meikle dorește să-l vadă pe Duncan Thaw în camera cincizeci și patru. în timp ce traversau terenul de joacă spre baraca de lemn, Thaw o întrebă: — Cine e domnul Meikle? Profesorul de engleză. — Ce vrea de la mine? — De unde vrei să știu? în camera cincizeci și patru, un bărbat cu înfățișare saturniană, îmbrăcat în robă academică stătea aplecat peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor dinții cu creionul și zise: Avem un grup de dezbatere în școală, din două în două miercuri, seara. Ar trebui să vii. Poate că ai ceva de spus. Thaw o luă la fugă cu pași mari pe terenul de joacă. în fața ușii de la clasa de matematică se opri, își șterse zîmbetul pînă la urechi de pe față, își încruntă sprîncenele, schiță un zîmbet, deschise ușa și se duse la locul lui, urmărit de privirile colegilor de clasă. Kate Caldwell, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
brusc strada, amestecul de sfidare și autocompătimire topindu-se într-un sentiment de izolare tragică. Atunci văzu că peste drum, înaintea lui, nu erau omoplații lui Kate Caldwell dansînd disprețuitor, ci o bătrînică energică ducîndu-și sacoșa. Ajunse la terenul de joacă rușinat și dezamăgit. Apoi se duse spre școală pe un drum care îl solicita mai puțin cu complicațiile lui emoționale. Descurcîndu-se bine la unele materii și învățînd să o ducă prost la altele fără să-i supere pe profesori, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se depărtară cu indiferență. Femela, fiind mai zburlită, își rearanja penele, în timp ce masculul, într-un golf îndepărtat, începuse să caute, fără entuziasm, pești mărunți. Peste zece minute, Thaw, cuprins de o depresie cenușie, intră în rîndul format pe terenul de joacă. în clasă își observă colegii și profesorul cu răceală, și pe Kate Caldwell în special. Toți făceau parte dintr-o suprafață înșelătoare, oribilă de data asta nu pentru că era slabă și nu se putea ține departe de Iad, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădu capul pe spate și izbucni în hohote de rîs. într-o dimineață, Thaw și McAlpin s-au dus în Cowcaddens, un cartier sărac situat dincolo de deal pe care se afla școala de artă. Făcură schițe într-un parc de joacă asfaltat pînă cînd niște băiețași insistenți î„Ci schieți, domnule? Schieți o poză a casei de-acolo, domnule? îmi schieți și mie o fotografie, domnule?“) îi alungară pe o străduță pietruită care cobora spre canal. Traversară podul de lemn ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spun pentru că e vorba de ceva în care explicațiile n-au ce să caute, și așa mai departe. Atunci universurile se mișcau lin și mă legănau ca pe vremea când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ajutat rutina unor tehnici părăsite încă din adolescență. Mi le dezvăluise o pisică. Pe-atunci, în fiecare noapte, ea se așeza pe pieptul meu, dormea acolo ca un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam becul de la căpătâi. Erau în joaca mea și spaime și orgolii : voiam să-i demonstrez puterea de a face lumină sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o interesează. Pentru că totuși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zorilor. Ușa camerei noastre era deschisă, vedeam clar scaunul încărcat de hârtii prăfuite și sofaua goală. Simțeam în aer un pustiu, adăugându-se pustiului din mine. „Zenobia“, strigam, „unde ești ?“. Mă cuprinsese panica, deși mai speram, vag, să fie o joacă de-a ei, să se fi ascuns, în glumă... Am ieșit pe coridor. Fereastra cea mare dinspre terasă era deschisă. Am trecut prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră gigantică perfect reglată, cădeau trosnind și bubuind, lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
camera de carantină. - Prefer să rămân aici. Doctorul Eggert se încruntă, apoi scutură din umeri și spuse, vârându-și instrumentele în trusă: - În cazul dumitale, se poate. Îți voi trimite de îndată un infirmier. Cu microbii străini nu-i de joacă! Kent scoase un fel de mârâit. Grosvenor îl privi întrebător, cu prefăcută mirare. - Ce se întâmplă, doctore? întrebă Kent, pe un ton plictisit. - Încă nu pot spune nimic. Vom vedea ce indică analizele de laborator. I-am luat toate probele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă totul ca și cum asta ar fi regula, și nu este. Multe din fetele pe care le-au ajutat au izbutit, altele s-au măritat, dar așa cum e în ziar, pare că inițiativa ei e o joacă, că e numai de paradă... Or, societatea lor ajută cu adevărat. Chiar dacă ea nu e pomenită cu numele, toată lumea știe... Doctorul o opri. — Sunt pe lume, Agata, suferințe pe care nu ți le poți închipui, nu trece zi să nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de marele Darius, care i se închinau lui Ahura“. Nu bunicu-său îl dusese, ci maică-sa. După noaptea petrecută în Kerman, porniră devreme spre nord și Omar merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl sfidăm“, îi zisese Godun la un parastas al neveste-sii, când stătuseră amândoi la aceeași masă, „ne lasă iubirile neschimbate“. Se uitase la fotografia din ramă a băiatului său și Veterinara îl observase: — Despre ce ți-ai mai amintit? Joaca ei de-a nordul și sudul se pierdu într-un zâmbet trist. Nu putea să-i mărturisească, deși ar fi vrut să îi spună de-atâtea chestii care i se întâmplau numai lui: cum trecea în tablou cu pisica trufașă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]