3,923 matches
-
industrială și numai în al doilea rând, prin eroism. În războaiele viitoare, eroismul va fi apanajul popoarelor slabe... Industria este condiția indispensabilă a unei mari puteri. Dacă Anglia și Germania au luat-o Franței înainte, în afară de motivele ținând de soarta lăuntrică a culturilor, inferioritatea industrială față de celelalte puteri este un determinant al stagnării franceze. Îi lipsește Franței, în plus, și conștiința industrială, pe care o are dezvoltată, îndeosebi, Germania și, recent, Rusia. Este un merit definitiv al Revoluției rusești de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
foarte verosimilă. Pluralismul monadologic își găsește echivalentul pe plan istoric în atomizarea socială creată de democrație, care a fixat centrul de greutate în fiecare individ și în nici unul. Caracterul masei este de a fi amorfă interior. Această absență de formă lăuntrică se explică prin elementul mecanic al solidarității, prin deficiența geniului colectiv, a aspirației convergente. Colectivismul mecanicist și atomizant a dus la aceleași consecințe ca și individualismul, numai că el a plecat de la atomizarea turmei, și nu a indivizilor. Ideologia secolului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără să intervină efectiv și original, popoare în plata devenirii. Ele ar vrea să trăiască liniștit și comod, să viețuiască și să moară în pace, netulburate de nimeni. Se înșală însă rău când cred că, dacă le lipsește tulburarea demonului lăuntric, lumea înconjurătoare le va lăsa în pace. Lucrurile se petrec dimpotrivă. Neamurile fără istorie, adică fără demon lăuntric, au o direcție întunecată din orizont: politica externă. Ele trăiesc sub presiunea unei amenințări continue și gustă libertatea sub teroare. Ele ori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să viețuiască și să moară în pace, netulburate de nimeni. Se înșală însă rău când cred că, dacă le lipsește tulburarea demonului lăuntric, lumea înconjurătoare le va lăsa în pace. Lucrurile se petrec dimpotrivă. Neamurile fără istorie, adică fără demon lăuntric, au o direcție întunecată din orizont: politica externă. Ele trăiesc sub presiunea unei amenințări continue și gustă libertatea sub teroare. Ele ori nu pot, ori nu vor să fie tari. Și de aceea, istoria este neîndurată cu ele, prin dreptul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puterea, ci și un lux inutil, născut din spirit. Cazul Italiei este foarte semnificativ, atât pentru realitățile din care pleacă o revoluție națională, cât și pentru teoria culturilor. Italia nu este o țară al cărei destin să aibă o rotunjime lăuntrică. O perspectivă transistorică ne-o revelează într-un ritm de evoluție unilateral, prin planuri succesive. Ea a intrat în istorie spiritual; Renașterea a fost culmea ei istorică. De ce, politicește, a prezentat totuși caracterele unei țări de a doua mînă? De ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vreun argument să apăr statul de anarhie! - Ce rămâne din România în fața fenomenului revoluționar? Precum n-am purtat războaie, ci am rezistat la invazii, tot așa n-am făcut revoluții, ci numai insurecții. Un popor de răzmerițe, apăsat de mizerie lăuntrică și exterioară, fără respirație revoluționară mai amplă. Este mai mult decât semnificativ că Avram Iancu, cea mai simpatică figură revoluționară a României, s-a sfârșit în melancolie, deznodământ strălucitor de poet, dar compromițător pentru un revoluționar. De altcum, toate mișcările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu l-a jignit ca ea. I-a oferit totul. Până și sufletul și l a pus pe tavă. Dar l-a refuzat. N-a vrut nimic de la el. A avut acces doar la exteriorul și la vaginul ei. Viața lăuntrică și-o apără cu ferocitate. Pentru Tiberius al ei! Se înseninează și plescăie încântat. Dacă reușește să o acuze public de adulter, nici blegul de Nero nu va mai putea face nimic. Cel mult s-o urmeze în exil. Ducă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor! Clănțăne convulsiv din dinți. Până acum a reușit să se stăpânească. Îi e de ajuns cea care doarme în pământul rece de sub piatră. Se răzvrătește. A fost un accident. Cine îndrăznește să-l acuze? Geme. Nimeni, numai o voce lăuntrică căreia nu-i poate vârî pumnul în gură. Picioarele îi atârnă ca de plumb. Pornește la drum, târșâindu-le greoi. O statuie îi atrage atenția. Doi luptători care-și încleștează mâinile. Admiră în tăcere personajele. Parcă și-ar înfige unghiile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
omul n-o mai poate gusta decât într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, în celebrul său roman Pan (tradus la noi de I. L. Caragiale): „Ființa noastră lăuntrică e izvorul mâhnirii și bucuriei. Adesea într-o zi tristă de ploaie, o bucurie pune stăpânire pe om, și-l face să meargă alături de fericirea lui. Un geam limpede de la o fereastră, o privire spre un pârâu și poate un
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
bărbie lată și puțin învinețită de tăișurile briciurilor, părea că se simțea mai acasă ura decât dragostea. Deși scump la vorbă și veșnic serios, avea un glas pătrunzător de fierbinte, dovedind o inimă blândă și un suflet încordat de viață lăuntrică. A fost feciorul cel mai mare al unui preot sărac din Țara Moților, în a cărui familie rămăsese, ca un trofeu, amintirea strămoșului Grigore, fruntaș în răscoala lui Horia și tras pe roată, la Alba-Iulia, după potolirea țăranilor. În sufletul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu o privire atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe care Apostol nu-l cunoștea, și un maior slab, cu ochii scânteietori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
singur de multă vreme, poți alege să vorbești cu voce tare la lucruri sau la pereți. Ceea ce încerc să fac nu e prea diferit. M-am întrebat adesea ce alesese procurorul. Cum își petrecea timpul, cui îi dedica gândurile, conversațiile lăuntrice? Un văduv înțelege un alt văduv, în fine, așa mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
printre propiile pericole, dar trăia într-o lume mult mai păcătoasa - se scuzăƒ ea - și știa precis că ,,păcatele" ei erau dublate de virtuți, așa încât n-ar fi putut fi eliminatăƒ fără a slăbi puterea acestora din urmăƒ . Eul ei lăuntric, care era de esență lirica, o urmărea pretutindeni, chiar și aici, peste hotare, dar ea ținea la profesor, căci relația lor se baza foarte mult pe empatie, pe identificarea unuia cu celălalt și tocmai de aceea erau atât de fericiți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
se trece greu, astfel că investigarea Celuilalt se rezumă la un examen de suprafață, fizionomic, epidermic. Un taxi driver indian, cu un uriaș turban în cap, conducând prin New York, îmi spune mai mult despre spiritul metropolei americane decât despre universul lăuntric al șoferului. Numai în România, dezvăluirea de sine este trepidantă; numai aici, devii frate cu taximetristul înainte să ajungi la destinație. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Cred că pot să descâlcesc ghemul de motive care mi-a dat brânci, spre miezul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nici în vreo stare extremă, extaz sau oroare. Ci cu blândețe și curaj. Doar astfel, ele, fantasmele, pot fi îmblânzite și atinse măcar parțial. Firește, Navagio este un loc desăvârșit și din altă pricină: există aici un soi de libertate lăuntrică explodată vaporos și cu tandrețe. Este un fel de triumf suav (iar nu tensionat și frământată al libertății de sine. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (4Ă Ca modalitate de exprimare a „energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci numai dând ascultare unui ghes lăuntric, mi-aș lua îngăduința a vă întreba ceva, domnia-voastră v-ați lua îngăduința a-mi răspunde? — De nu cumva întrebarea dumitale, preacuvioase călugăr, iese din hotarele firești ale bunei-cuviințe, fiți încredințat că v-aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șoaptă: - Domnul nu dorește să se plimbe la braț cu o doamnă? - Cum?! O, desigur! Cu reală plăcere, scumpă doamnă! Iartă-mă, te rog!... Eu trebuia să am inițiativa..., încercă el să se justifice, oferindu-i brațul cu mare bucurie lăuntrică. O „doamnă” ai zis, iar eu am repetat? Tu nu arăți chiar așa. Arăți ca o domnișoară... - De douăzeci de ani sau mai mică? - Ei, nici chiar așa! Dar să știi... De fapt cred că asta este vârsta ta și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
puțin? Ce dorești să le transmiți nepoților tăi? Viața interioară și conștiință spirituală Pentru unii viața interioară este esența vieții. Ce se întâmplă în interiorul nostru este de multe ori mai important decât ce se întâmplă în jur. Adesea, reflecțiile, gândurile lăuntrice ne ghidează și ne direcționează în ceea ce urmează să facem și chiar în ceea ce privește modul cum se desfășoară viața noastră. Mulți oameni au senzația că purtăm în noi un sine superior, el însuși ghidat de dragoste, înțelepciune, detașare, compasiune și curaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
considerația pe care i-o datora Voiculescu lui Vlahuță. „Când l-am cunoscut eu, spunea Voiculescu în „Amintiri despre Alexandru Vlahuță” într-o broșură din colecția „Teatrul de mâine” nr. 7, 1927, Slobozia, Vlahuță nu mai era decât suflet. Focul lăuntric, ce arsese neadormit o viață, își împlinise chemarea: mistuise toată zgura. Și omul era acum aur de trei ori lămurit prin foc”. Despre Vlahuță și amintirea care i-o purta, Voiculescu avea să aibă cuvinte alese de spus și în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
M. Sadoveanu, I Agârbiceanu și V. Voiculescu (p.220). Mic dicționar de termeni de estetică, teorie literară și stilistică. Expresionism. Mișcare artistică apărută la începutul secolului XX în Germania dar răspândită dincolo de granițele acesteia. Expresionismul cultivă expresia literară a vieții lăuntrice, problematice. ... Expresionismul se manifestă în creația unei lungi serii de artiști germani ca O. Kokosehka, W. Kandinscky, P. Kllee, E. Munch, G. Benn, G. Trakl, F. Werfel, E.Tofler, E. Brecht, R. Wiene, F.W. Murton, F. Lang etc. La
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Munteanu, G. Tutoveanu, I. Valentin și alții. - După sosirea la București „Ion Pillat, Nichifor Crainic și cu mine am întemeiat curentul așa numit tradiționalist în poezie, deși se zice că Adrian Maniu făcuse astfel de poezii mai înainte. Nu știu ce fluid lăuntric ne-a legat pe tustrei: Pillat din Dorohoi, Crainic din Vlașca și eu din Buzău. Țin să declar că activitatea mea poetică se datorește în mare parte lui Ion Pillat. El m-a îndemnat, m-a obligat să scriu”(Gânduri
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o greșeală care n-ar fi fost de ordin geometric. Nu credeam În ideea de „toți“, cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aducea aminte de promisiunea făcută. Așa că, În acea primă vineri din iulie, a făcut din nou ceea ce făcuse Întotdeauna ca să-și Înăbușe lacrimile: a respirat adânc și a ridicat bărbia ca și când acela ar fi fost un semn al forței sale lăuntrice. Însă, de data aceasta, ceva nu a mers deloc cum trebuia și aerul pe care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]