3,897 matches
-
a se afirma pe sine și a lucra la dezvoltarea propriei vieți interioare, o năzuință care, în mod firesc, trebuie să fie cu atît mai puternică cu cît vrea să ezidențieze un conținut mai bogat al personalității. O mare bogăție lăuntrică poate face necesară izolarea și prin faptul că, acceptînd și recunoscînd în aparență formele date ale vieții, opiniile și moravurile oamenilor, precum și autoritățile stăpînitoare, ne cruțăm toată puterea pentru activitatea și dezvoltarea interioară. Dar ironia nu folosește numai autoafirmării. Ea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și-a justificat Schlegel însuși conceptul despre ironie în articolul din revista "Athenäum"32. Potrivit lui Schlegel, imposibilitatea de a ne împărtăși altora pe deplin se face remarcată în ironie. Partea cea mai de preț pe care o posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor, în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca să-l descîlcim printr-o înțelegere pură. În ironie, iese la lumină
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din revelații și propovăduiri, nu se poate trage nici o concluzie sigură, dacă nu căpătăm acces, pe altă cale, la viața interioară, aflată în spatele lor. Realismul și împreună cu el humoristul caută în spatele teologiei sau antiteologiei, psihologia. Ei știu că în lumea lăuntrică a sufletului pot avea loc, în cea mai mare liniște lucruri mari, iar disputele gălăgioase, privind catastiful și titlurile pentru cartea vieții, îi pot stîrni un zîmbet. Principiul personalității nu are efect dizolvant numai asupra oricărui dogamtism și oricărui gen
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
catastiful și titlurile pentru cartea vieții, îi pot stîrni un zîmbet. Principiul personalității nu are efect dizolvant numai asupra oricărui dogamtism și oricărui gen de continuitate superficială ci exprimă caracterul inepuizabil al vieții inte-rioare109. Se face cunoscută aici o lume lăuntrică ce aparține și ea fundalului intelectual al vieții psihice. Această lume dinăuntru poate căpăta expresie, în orice personalitate individuală, numai într-un chip mai mult sau mai puțin unilateral. Se întîmplă cu arta vieții întocmai ca și cu arta plastică
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acestea atrag totuși în chip deosebit atenția. Partea I-a. După o introducere lentă, urmează o mișcare vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
este redat prin mijloace expresive care au transformat cu desăvârșire profilul geniului. Partea I-a ( allegro con brio ) începe fără obișnuita introducere lentă. După două acorduri puternice, violoncelele expun tema I, simplă dar plină de bărbăție, de o încordată forță lăuntrică. Viorile prime intervin după scurt timp cu o zvâcnire ce pulsează o clipă, topindu-se apoi în căldura învăluitoare și totuși eroică a liniei melodice cu care continuă tema principală. Tema răsună apoi la corn ca o chemare și e
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Către sfârșit, într-o mișcare ceva mai animată, pe acompaniamentul coardelor, fagotul aduce ecouri nostalgice ale temei de la început, după care urmează încheierea. Partea III (allegro) este un scherzo. Prima temă, expusă de violoncele și contrabași, este expresia unui elan lăuntric. A doua secțiune a ei, care o completează, este ca o ezitare, ca o îndoială. Deodată motivul neînduplecat al destinului ( din partea I ) își face apariția la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
șofer ieșit din banda de frecvență. Mai răi mi se par taximetriștii care accelerează abrupt și frânează imediat după aceea, fiind evident pentru toată lumea că nu au pe unde să se strecoare. Probabil că-și verifică motorul mașinii sau circulația lăuntrică. Sunt atât de absorbiți de condusul lor în doi timpi, repede înainte-brusc pe loc, încât n-au vreme să vadă că omul de lângă ei e alb ca varul și se gândește cu duioșie la transportul în comun. O secvență terifiantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
anume "art de vivre", astfel, acolo unde apare, vinul unifică nu doar epocile și civilizațiile dar și spiritele. El ritmează existența noastră, procesul metamorfozei tăcute a boabelor de strugure în elixirul nobil făcându-ne să luăm aminte la propria transformare lăuntrică. Ca traducător al unei cărți precum Istoria vinului, credem că este dificil să se păstreze un echilibru între o traducere literală, potrivită unui text informativ, dar care poate părea destul de artificială și plictisitoare și o adaptare care riscă uneori să
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
alcătuit decât cele precedente. Cum bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume construită astfel de către autor. Secvențele în care e împărțită cartea semnalează această ordine sacră: „Insomnia“ e urmată de descoperirea „Feței lăuntrice“, ceea ce duce în punctul zenitului, acolo unde locuiește „Lumina“. Poezia rămâne un teren rezervat grației, plutirii sub zodia spiritului. Prozei i se cuvine zona pământeană, a încercărilor și a exhibițiilor metafizice. Salvarea nu poate fi însă găsită decât în vers
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
că n-au făcut nici un compromis în anii de comunism. E imposibil: un compromis, cât de mic, a făcut întreaga generație a părinților noștri; și am fi făcut și noi, dacă am fi fost în locul lor. Există însă o libertate lăuntrică, a eului profund, pe care o regăsim la destui intelectuali autentici, și care n-a putut fi alterată de presiunea istoriei. N. Steinhardt a trecut, datorită ei, prin închisoare ca printr-o experiență fundamentală. Gratiile l-au sporit ca om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
începând cu acel faimos hatman Iordache Costache Boldur-Lățescu ce a lăsat în urmă cu aproape un secol și jumătate Școala Costăchească. în ansamblu monografia comunei Hudești este o cartedocument, dar și un document de sensibilitate; obiectivitatea narării nu exclude efuziunile lăuntrice. Scriind-o se axează într-un timp al mărturisirii dar, acesta a fost anticipat de un altul-al trăirii. Autorul nu s-a limitat la ipostaza de martor, fie el și obiectiv. Realitatea îl desemnează ca un participant activ la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mine m-a reținut însă cu totul altceva. Faptul că Mircea Eliade avea dreptate atunci când scria despre setea de mister a omului modern. Avem în continuare nostalgii ascunse și vise nemărturisite. Vizionăm filme de tipul Avatar pentru a avea satisfacții lăuntrice și împliniri simbolice. Mitul nostalgiei paradisului, de exemplu, încă funcționează. Este acum transpus în filmul de mare succes al lui Cameron unde Na'vi trăiesc în unitate perfectă cu natura, regăsind astfel faimoasa idee mitologică a Unului desăvârșit. Savurăm cu toții
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
tratat, pregătind executarea proiectelor sale ulterioare și întemeind autoritatea rusească în această țară pe simțămintele religioase, de care sunt stăpâniți locuitorii ei, și pe niște demonstrări de bunăvoință înșelătoare, dar atingătoare pentru suveranitatea otomană. Rămâne de luat în privire situația lăuntrică a Moldovei și a Țării Românești; se va găsi acolo încă mai mult decât în actele publice ale Cabinetului rusesc, revelația scopurilor acelei împărății; Rusia a vrut să-și creeze drepturi asupra celor două Principate, ea a pregătit exercitarea acestor
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Românești și a Moldovei este necesară existenței puterii otomane. Aceste două provincii sunt amenințate mai ales de Rusia, care a vădit planul ei, atât prin actele sale diplomatice, cât și prin influența ce ea și-a asigurat asupra ocârmuirii lor lăuntrice și asupra locuitorilor lor...” Iată ce mai găsim într-un memoriu din 21 iunie 1805, aflat la Ministerul Francez al Afacerilor Străine, asupra politicii lui Ipsilanti: Domnul se folosește (de această teamă de Rusia a boierilor) spre a mai îngreuia
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
invariabil, domni pământeni, aleși de țări pe viață, evacuarea de către turci a cetăților de pe malul stâng al Dunării și a teritoriilor ce atârnau de acele cetăți, libertatea comerțului și a navigației, alcătuirea de către organe pământene, a unor regulamente de ocârmuire lăuntrică. Armata rusească avea să evacueze Principatele, după achitarea de către Poartă a despăgubirilor de război impuse de Rusia. Următoarele extracte din rapoartele consulilor și ale altor agenți politici francezi vor da o idee despre starea țărilor noastre, în vremea ocupației rusești
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a-i odihni aici și a lua un nou și ultim avânt împotriva Turciei. «Apoi, mai vedem că Curtea din Petersburg întrunește împotriva noastră toate perfidiile ce le pusese în joc împotriva polonilor și a tătarilor. Ea întreține vrajbele noastre lăuntrice, cum a făcut pentru cei dintâi; și, ca pentru cei de ai doilea, ne-a dat acum un Domn căruia poate ea îi va cere să abdice în mâinile ei, cum a făcut pentru Șahin Gherai. Chiar dacă aceste bănuieli n-
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
care se găsesc, se va întâmpla că, dacă puterile Europei, ca Franța, Anglia și Austria, ar voi să ridice glasurile lor în favoarea Principatelor Dunărene, acestea vor fi fost silite să recurgă atât de des la ajutorul Rusiei, pentru toate certurile lăuntrice ce li se vor fi suscitat, încât această putere se va găsi oareșcum învestită de mai înainte cu dreptul de a statua singură asupra viitorului lor, dacă nu pune definitiv stăpânire pe dânsele... Rezultatul imediat al acestor certuri fu sosirea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
într-acest scop, trupele lor întrunite au intrat în ele spre a lucra în înțelegere... Într-adevăr, am declarat că nu voim să ne amestecăm în diversele schimbări, ce statele vecine noi ar voi să le introducă în constituția lor lăuntrică. Dar este vederat că un atare angajament nu se putea aplica decât statelor europene care tratează cu noi pe picior de egalitate ... statelor independente... Dar, altfel stă cazul cu Principatele, care nu sunt state recunoscute, ci simple provincii, făcând parte
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
treia trosnitură, unul din pilonii de bază ai podului se prăbuși cu un zgomot asurzitor, sfărâmându-se bucăți în apa tulbure, adâncă și înfiorătoare. Podul de piatră se înclină pe o parte, ecoul surd al vacarmului dispăruse. Dintr-un impuls lăuntric, am luat-o la fugă, în câteva clipe eram pe celălalt mal al râului. Moșneagul se afla acolo. Ce vrei, moșule?! am strigat gâfâind, plin de furie. Am spus să treceți repede, dar taică-tu n-a înțeles. O să rămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fatală venise pe neașteptate, așa cum, odinioară, sosise "consacrarea întru nemurire". Acum mergea din ce în ce mai rar la atelierul de lucru ce devenise neîncăpător de mulțimea tablourilor (respinse la expoziții și muzee), îngrămădite prin unghere prăfuite, deși continua să picteze dintr-un impuls lăuntric pe care nu-l înțelegea sau, poate, era pur și simplu inerția ce-i mistuia energia creativă într-un abis nebănuit. Abia peste câțiva ani a revenit la vechea ocupație de agent de asigurări la o filială a Marelui Trust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a avea emoții estetice, trăiri, satisfacții în fața frumosului din opera de artă, cât și capacitățile creative sau interpretative). Genul muzical programatic are șanse sigure de accesibilizare a limbajului muzical. Avantajele sunt multiple: stabilește legătură dintre conținutul muzical și propria viață lăuntrica, dezvoltă capacitatea elevilor de a percepe și recunoaște elementele de limbaj muzical: timbre instrumentale, formule ritmico-melodice, motive, teme, îi asigură o mai mare receptivitate muzicală, datorită subiectelor expuse de cele mai multe ori de compozitori, realizându-se în același timp o colaborare
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
răspun derii continue, disciplina, permanenta grijă pentru să năta tea instrumentului, de fapt, o antiteză a gla mour ului asociat cu viața de divă - că asta este adevărata che mare, cea care te poartă de pe o scenă pe alta, focul lăuntric, sacru, care te face să renaști în fiecare seară pe scenă și să te reumpli pe tine însuți dăruind bucurie oamenilor. Chiar în zilele acestea, iata ce întâmplare, mă aflu pe scenă în Franța lângă o soprană minunată care îi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o simplă expresie tematică a dramei pământului, ci este privit în primul rând drept fenomen expresiv, drept act existențial limită, pe care lectura ar putea să-l refacă, privind textul în transparența lui și căutând acolo sensul ascuns al mișcării lăuntrice, care îi constituie esența. Text de o remarcabilă densitate sugestivă, Răscoala impune o modalitate analitică cu intenții euristice, bazată pe depășirea unei lecturi unice, care nu poate fi decât restrictivă. Romanul dă impresia unei imense fresce sonore, această muzicalitate a
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
anumit moment istoric. Dacă imaginea familiei ar putea fi lăsată în sarcina unui narator pentru a putea fi bănuită, îmbogățită, înfrumusețată sau sărăcită, față de mersul evenimentelor, autorul ar avea o datorie morală, deoarece aceasta fusese trăită, înregistrată în aspectele ei lăuntrice, iar el trebuia să devină ecoul ei. Ca memorie a istoriei, romanul Delirul îi înregistrează „veritabilul delir”, iar Marele singuratic este imaginea metafizică a acestui delir. în prefață la romanul Delirul, I. Cristoiu afirmă: Acest adevăr istoric a fost trăit
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]