4,013 matches
-
nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător, obsedat de chiloți se holba la mine. Mi-am luat ochii de la el, dar am dedus din gesturile lui că, odată ajuns acasă, avea să facă o labă grozavă în cinstea mea. Am pornit pe scurtul drum către casă simțindu-mă murdară. Dar măcar cineva se simte atras de mine, m-am trezit gândindu-mă pe la jumătatea drumului. Mama m-a întâmpinat într-o manieră care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scutire de amendă fiindcă a încălcat legea interzicerii clonării. Nu s-a stabilit încă ce măsuri se vor lua pentru cazurile de multiplicare vizuală sesizate de onorabilul președinte Băsescu, atunci când la ore târzii se duce de-a bușilea, în patru labe spre patul de odihnă prezidențială. Sau poate la el clonarea se permite! Herodot, ce ne-ai făcut! Deci treaba este de acum clară. România nu va fi admisă în spațiul Shenghen. De cum s-a dat sfoară, nu în țară, ci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de vină. În cazul acesta, spuneți și dumneavoastră, cum să stau eu în expectativă și să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații sau, mă rog, vinovatul, de acest lăboi dat în plin peste figura noastră și așa bine turtită de alte labe anterioare. Am studiat o săptămână problema și se pare că munca mea a fost încununată de succes. Acum pot să spun cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în care a ajuns
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în firava unduiere a izvorului de apă tulbure, ce ajungea la vitele, care pășteau pe pământurile de lângă Podu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția mea dincolo de aparențe. Eu-s Lupul Albastru, i-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
s-a stârnit o furtună, viscolind zăpada. Ajunsesem la câmp deschis, încât n-aveam unde să ne adăpostim. Regele Lup a ales niște nămeți mai mari și s-a apucat să facă o vizuină, aruncând zăpada la o parte cu labele. Eu, în schimb, am început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate, împrăștiindu-se, ca de obicei, într-o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
m am ridicat încet deasupra pământului. Hai cu mine! i-am spus. Trebuie să vii și tu, dacă eu pot să zbor, înseamnă că și tu poți. Dacă te iei după mine, o să reușești! Regele s-a ridicat în două labe, a sărit de câteva ori, încercând să se ridice, și în acel moment au început să-i apară aripi argintii, exact ca ale mele. După aceea, nimic nu ni s-a mai părut imposibil, nici mie, nici lui. Ne-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
lup. Așa e firea lucrurilor. Iar eu n-am încredere-n tine și nici tu nu mă crezi și nu vezi mare lucru la mine... Foarte bine, nici nu vreau să mă joc cu tine, de fapt. Nu-mi trebuie labele tale sau coada ta albastră... Și s-a dat din nou peste cap, transformându-se înapoi în panteră, după care a zbughit-o în pădure. Știam însă că avea să mă pândească în continuare și să-mi ia urma, pe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
spune că, tare demult, în preistorie, aflându-se la vânătoare, un om a fost atacat chiar de fiara pe care voia să o răpună. Era o namilă mare și fioroasă, pe care povestitorul anonim a numit-o urs. Prins în labele puternicului animal, bietul om nu mai știa ce să facă pentru a se desprinde și a împunge fuga. Nu a reușit, însă, decât să bage brațul stâng în gura fiarei, iar cu cel drept să care la pumni în capul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
căruța și a făcut cale-ntoarsă într-un nor de praf... Probabil omul ajunsese la concluzia că aveam nevoie neapărat de femeie, în dimineața aceea când m-a întâlnit umblând peste câmpuri, aplecat ca un om de Cro-Magnon, aproape în patru labe. Ce căutați? a zis într-un târziu. Cheia de la cameră. De la Sevgin? Aoleo, e nasol dacă i-ați pierdut-o, nu vă mai lasă aia să plecați... Țârțâc râdea spunând asta, cu un fel de veselie imbecilă, mai mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din care citise fragmente disparate într-o după-amiază la birou. Singurul lucru care lipsea ca să fie o nuntă erau însurățeii și nici T. nu știu pe unde se găsea. O să se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de armindeni ieșeam la iarbă verde cu familia, cu copiii... La Brăila era și mai frumos, că aveam Dunărea acolo, aici trebuie să mergi cu mașina zece-doișpe kilometri, să ieși din București într-o pădure... Vorbind, Viner și-a întins laba cu unghii muncite s-o atingă pe fund pe fata care venea spre masa lui bărbatu-său. Ia mâna, că-s cu bărbatu-meu, șoptește aia, arătându-și iar strungăreața. Stai, fată, puțin! o țipă Viner. Zi-i ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am alergat către țărm. Ei, vorba vine că am alergat. Mai mult m-am târât, pentru că m-am împiedicat și am mers pe genunchi și pe mâini, ca un cățel pe patru labe! Părinții râdeau și au strigat tare la mine că, daca tot m-am udat, să mă întorc, că nu se întâmplă nimic rău acolo unde este apa mică. Încurajat și destul de rușinat, m-am întors exact când un alt val
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
totul în existența ta. E o încercare absurdă să te străduiești să trăiești doar pentru tine și prin tine. Mai curând sau mai târziu ai să ajungi bolnav, și obosit, și bătrân și atunci ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie rușine atunci când vei simți în adâncul inimii dorința de mângâiere și compătimire? Încerci un lucru imposibil. Mai curând sau mai târziu ființa omenească din tine va tânji după legăturile obișnuite din sânul omenirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vremuri i-am făcut Colonelului o fotografie. Știi care, ăla care a folosit atât de bine părul soției mele de Crăciun. Sigur Adél ți-a povestit totul. Sincer să fiu, a fost fotografia mea cea mai reușită. Era în patru labe prin zăpadă, cărând în spate o curvă ordinară care sufla într-un tub de orgă. Dacă-mi amintesc bine, era un fa. Nu se vedea decât atât, iar în dosul lor ușa de la biserică ieșită din țâțâni, ca la nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a vorbit rar și apăsat: -Nu pleacă nimeni, niciunde. Ce, ați căpiat? -Căiță, tu trebuie să judeci mai bine decât noi că ești din rasa superioară. Nu înseamnă că, dacă am plecat la drum trebuie să stăm cu botul pe labe sau să închidem ochii pentru a nu vedea și a nu ne păzi de pericolul care ne paște la orice pas. Trebuie să spionăm și să prevenim răutățile care ne ies în cale. Dacă așa vrei, întinde-te colea pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât putea de tare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
își fixă atenția asupra curții. Într-un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu care apretezi cuibul tău, îndârjirea așteptării tale sunt vestitoarele norocului tău. șase în al treilea loc: nu stai lângă durerile tale, te îndepărtezi de ele, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie și stă pe labele din spate când te simte că te apropii de suferințele tale din trecut, care ți-au zgâriat pieptul pe dinăuntru, albinuțele superpolenizatoare toarnă găleți de lăptișor de matcă peste cicatricele tale, lacul kanas aruncă ceață portocalie deasupra ta, să nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele mele, ale criminalului, care, după ce-l pusese pe dulap, îl chema la dezmierdat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uitasem de tot și eram pe punctul să mai întîrziem vreme multă pe ponton, și numai prezența domnișoarei Țurai ne-a alungat. Laptele din farfurioară a ramas neatins. Când îl mângâiem, nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu adevărat! M-am revoltat și am început să țip, în timp ce lacrimile îmi veneau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu’! Fă pe căluțu’ și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în apa mică de la marginea lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]