15,723 matches
-
1204, de cruciați, iar pe ruinele Bizanțului destrămat, s-a constituit Imperiul Latin de Răsărit, având ca împărat pe Balduin de Flandra. S-au constituit numeroase feude încredințate marilor seniori apuseni, iar nobilul venețian Tommaso Morosini a fost ales patriarh latin al Constantinopolului, în scopul unirii bisericii de apus cu cea de răsărit, despărțite în 1054. În felul acesta, cu excepția Asiei Mici, o mare parte a Imperiului bizantin era inclus în sistemul politic și creștin al Apusului. În noile condiții, Ioniță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1054. În felul acesta, cu excepția Asiei Mici, o mare parte a Imperiului bizantin era inclus în sistemul politic și creștin al Apusului. În noile condiții, Ioniță a știut să se folosească de nemulțumirea și acțiunile populației din Bizanț împotriva latinilor, pentru a întări cât mai mult autoritatea țaratului de la Târnovo în sudul Dunării. El a angajat tratative cu latinii pentru recunoașterea suveranității statului Asăneștilor, dar acestea au eșuat, iar pretenția împăratului latin de restituire către statul său a teritoriilor preluate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de nemulțumirea și acțiunile populației din Bizanț împotriva latinilor, pentru a întări cât mai mult autoritatea țaratului de la Târnovo în sudul Dunării. El a angajat tratative cu latinii pentru recunoașterea suveranității statului Asăneștilor, dar acestea au eșuat, iar pretenția împăratului latin de restituire către statul său a teritoriilor preluate de la Bizanț a dus la conflicte între noul țarat și Imperiul de Constantinopol. În 1205, la Adrianopol, oastea lui Ioniță alcătuită din români și bulgari, cu ajutorul a 14.000 de cumani, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
către statul său a teritoriilor preluate de la Bizanț a dus la conflicte între noul țarat și Imperiul de Constantinopol. În 1205, la Adrianopol, oastea lui Ioniță alcătuită din români și bulgari, cu ajutorul a 14.000 de cumani, a zdrobit pe latini, iar împăratul Balduin a fost luat prizonier și închis la Târnovo. Ioniță intenționa să înlăture definitiv Imperiul latin, să cucerească Constantinopol și să se proclame împărat, dar au apărut modificări în raportul de forțe politice angajate în lupta pentru moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constantinopol. În 1205, la Adrianopol, oastea lui Ioniță alcătuită din români și bulgari, cu ajutorul a 14.000 de cumani, a zdrobit pe latini, iar împăratul Balduin a fost luat prizonier și închis la Târnovo. Ioniță intenționa să înlăture definitiv Imperiul latin, să cucerească Constantinopol și să se proclame împărat, dar au apărut modificări în raportul de forțe politice angajate în lupta pentru moștenirea Constantinopolului și planul său nu s-a împlinit. Astfel, încurajați de succesele Imperiului bizantin de la Niceea în luptele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
față de Ioniță, ei au încercat să împiedice trecerea Philipopolului în stăpânirea lui și au organizat o revoltă la Târnovo. Intervenția energică și succesele militare ale lui Ioniță în Tracia, obținute cu ajutorul cumanilor, au dus la o neașteptată apropiere între Imperiul latin și cel de la Niceea. Armistițiul încheiat între împăratul latin, Henric de Flandra, fratele lui Balduin, și împăratul bizantin, Theodor Lascaris, i-a permis lui Henric să-și concentreze forțele pentru a împiedica cucerirea Constantinopolului de către Ioniță. În 1207, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în stăpânirea lui și au organizat o revoltă la Târnovo. Intervenția energică și succesele militare ale lui Ioniță în Tracia, obținute cu ajutorul cumanilor, au dus la o neașteptată apropiere între Imperiul latin și cel de la Niceea. Armistițiul încheiat între împăratul latin, Henric de Flandra, fratele lui Balduin, și împăratul bizantin, Theodor Lascaris, i-a permis lui Henric să-și concentreze forțele pentru a împiedica cucerirea Constantinopolului de către Ioniță. În 1207, pe neașteptate, Kaloian, aflat la asediul Thessalonicului în luptă cu latinii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de noul stat, iar Ioniță a știut să se folosească de el pentru a lega recunoașterea papei de tradiția militară și politică a primului țarat bulgar, pentru a-și justifica acțiunile întreprinse dar și planurile viitoare. Însă după constituirea Imperiului Latin de Răsărit, în 1204, prin cucerirea Constantinopolului, interesul papalității pentru statul Asăneștilor s-a micșorat. Dar noul țarat condus de Kaloian era acum destul de puternic pentru a se opune presiunilor politice și militare ale regatului apostolic ungar și ale Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În anii 1210-1216, la Vidin, a avut loc o conjurație a boierilor împotriva lui Asan Borilă, care a apelat la regele ungar Andrei II (vezi expediția comitelui Ioachim de Sibiu). Ulterior, în 1213, prin căsătoria fiicei sale Maria cu împăratul latin Henric de Flandra, el s-a bucurat de sprijinul său. În 1216, după moartea împăratului latin, situația țarului bulgar s-a agravat, Ioan, fiul lui Asan, întors în țară după ani de pribegie, a revendicat tronul, a ocupat Târnovo, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care a apelat la regele ungar Andrei II (vezi expediția comitelui Ioachim de Sibiu). Ulterior, în 1213, prin căsătoria fiicei sale Maria cu împăratul latin Henric de Flandra, el s-a bucurat de sprijinul său. În 1216, după moartea împăratului latin, situația țarului bulgar s-a agravat, Ioan, fiul lui Asan, întors în țară după ani de pribegie, a revendicat tronul, a ocupat Târnovo, în 1218, și a luat domnia, iar Borilă, încercând să fugă, a fost prins și orbit, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căsătoriei sale cu Maria, fiica regelui Andrei II, de asemeni a avut raporturi bune cu papa și cu Imperiul de Constantinopol, noul împărat Robert de Courtenay era cumnat al regelui Ungariei. Însă după abdicarea lui, în 1228, relațiile cu statul latin au fost încordate și s-a ajuns la o ruptură, inclusiv cu papa și cu regatul ungar. În noile condiții, după 1230, Ioan Asan s-a apropiat de împăratul bizantin de Niceea, Ioan Vatatzes, alianță întărită, în 1235, prin căsătoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regatul ungar. În noile condiții, după 1230, Ioan Asan s-a apropiat de împăratul bizantin de Niceea, Ioan Vatatzes, alianță întărită, în 1235, prin căsătoria fiicei sale Elena cu Theodor II Lascaris, fiul împăratului bizantin. Alianța era îndreptată împotriva împăratului latin de Constantinopol. Succesele militare ale oștilor aliate, măsurile de întărire a ortodoxiei ale lui Ioan Asan-în 1231, el a renunțat la unirea cu Roma, promovată de înaintași-au provocat îngrijorarea papalității, care a cerut regelui Ungariei, în 1236, să intervină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Succesele militare ale oștilor aliate, măsurile de întărire a ortodoxiei ale lui Ioan Asan-în 1231, el a renunțat la unirea cu Roma, promovată de înaintași-au provocat îngrijorarea papalității, care a cerut regelui Ungariei, în 1236, să intervină în favoarea Imperiului latin. În noua situație, Ioan Asan și-a schimbat brusc orientarea politică, s-a alăturat statului latin și, în dorința de a ocupa pentru el tronul bizantin, a încercat să-l atragă pe papă, propunându-i o nouă unire a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a renunțat la unirea cu Roma, promovată de înaintași-au provocat îngrijorarea papalității, care a cerut regelui Ungariei, în 1236, să intervină în favoarea Imperiului latin. În noua situație, Ioan Asan și-a schimbat brusc orientarea politică, s-a alăturat statului latin și, în dorința de a ocupa pentru el tronul bizantin, a încercat să-l atragă pe papă, propunându-i o nouă unire a celor două biserici. Dar bucuria papei a durat puțin deoarece Ioan Asan și-a schimbat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două, Tarkany și Varsany. De-a lungul secolelor s-a păstrat un singur nume de trib, acela conducător, sikul-ultimele două triburi au fost așezate probabil în alte părți ale Ungariei și Transilvaniei. Grupurile înrudite ale secuilor sunt numite, în limba latină a documentelor, genera (neamuri). Neamurile secuiești așezate în sud-estul Transilvaniei s-au constituit în scaune, unități administrativ-teritoriale, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, precum Odorhei, Trei Scaune, Ciuc, Mureș. În urma pierderilor suferite în înfrângerile din 933-955, triburile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe un neam "mare și numeros" căruia nu i se poate opune nici o altă seminție "scitică". Pecenegii, primii dintre nomazii sosiți aici, apar în izvoare sub denumiri ca pacianak, badznak (arabe și persane), patsinakitai (bizantine), pecenegu (ruse), besseny, bessi, bysseni (latine). Ei au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea, în regiunea Volgăi inferioare, din partea coaliției alcătuite din chazari și uzi. Bulgarii au reușit să-i opună ungurilor din Atelkuz, fiind atrași de partea Bizanțului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Rusiei, din cauza presiunii cumanilor, și au fost siliți să se refugieze la Bizanț. În 1143, pecenegii sunt menționați alături de cumani și franci între populațiile ce prădau apusul Imperiului. Rămășițele hoardelor turanice (pecenege) s-au refugiat în Ungaria, unde cronicile latine vorbesc despre un "duce al cumanilor" fugit în oastea regelui Ștefan II, după "măcelul împăratului"-victoria lui Ioan II asupra pecenegilor sau cumanilor.5 Sosiți în regiunile noastre, la începutul secolului al X-lea, pecenegii au locuit mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bizanțul. Atrași de perspectiva de a prăda ținuturile bogate ale Bizanțului, cumanii treceau periodic Dunărea însoțiți uneori de români din nordul fluviului. Și după 1204-cucerirea Constantinopolului de cruciați călăreții cumani au continuat să lupte ca aliați ai Asăneștilor împotriva statului latin de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs (instalat) spre celălalt mal. Dar această infiltrare în teritoriile sudice nu s-a răsfrânt asupra forței militare a turanicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ales în organizarea vamală și fiscală, ca tarkan, ilișul (dijma din grâne), sulgiul (darea pe carnea de vite), olak (schimb), cai de olac. În același timp, pe un alt plan, "cataclismul tătăresc" (Iorga) zdrobește "imperialismul Arpadienilor, planul lor de imperiu latin al Ungariei". Într-o altă lucrare a sa, Chestiunea Dunării, istoricul spune: "Tot rostul regatului (ungar) e stricat de această operă de distrugere, toată ofensiva Ungariei în răsărit e împiedicată de consecințele năvălirii tătărești din 1241. Provincia ungurească din părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor trei forțe, vlahi, bulgari și cumani a dus la dezagregarea Imperiului bizantin, după 1185
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor trei forțe, vlahi, bulgari și cumani a dus la dezagregarea Imperiului bizantin, după 1185, iar ulterior a constituit o primejdie pentru cel latin, după 1204. Intervenția masivă și permanentă a cumanilor din nordul fluviului au făcut din aceștia forța tutelară a noii realități politice din sudul Dunării, la începutul secolului al XIII-lea. Consacrată prin alianța matrimonială, legătura politică și cooperarea militară între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
devenit un factor permanent al victoriilor sale, în noul context apărut după prăbușirea Bizanțului. În plus, noul stat al Asăneștilor s-a impus printre marile puteri și a devenit un partener politic pentru lumea apuseană și papalitate. După constituirea Imperiului latin, în 1204, cumanii au fost prezenți constant în oștile țarului de la Târnovo, în luptele victorioase cu latinii. În lupta de la Adrianopol, țarul Ioniță (Kaloian) avea în oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care Tracia era din nou devastată, iar cumanii înaintau nestingheriți până la Constantinopol. În aceste împrejurări, aflat la asediul Thesalonicului, în Macedonia, țarul Ioniță (Kaloian) a fost ucis de un cuman din oastea sa, la 8 octombrie 1207, dar atacurile împotriva latinilor au continuat.1 În anul următor, urmașul său, Asan Borilă, căsătorit cu văduva cumană a lui Ioniță, pentru perpetuarea alianței vlahi-cumani, și-a făcut apariția în Tracia, dar în iulie 1208, la Philipopol, aliații au fost înfrânți de latinii conduși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuat în același mod până în 1212. Între timp, cumanii devenind tot mai mult o problemă pentru cruciată, împotriva lor se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea Constantinopolului de eliberarea Ierusalimului și, în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului latin Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria. Imediat după înfrângerea din 1205, papa Inocențiu III proiecta deja o acțiune conjugată între statul latin și regatul ungar împotriva țaratului de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]