4,922 matches
-
simultaneistă remarcată și În Ulise se păstrează, cu amintita succesiune a perspectivelor asupra unor spații discontinue ale „realului” și permanenta intersectare a nivelelor imaginarului. Între punctele de „comutare” a unghiului de vedere, unul sau altul dintre elementele caracteristice pentru „definiția” lirică a secvenței respective se transformă, la rîndul său, În nucleu generativ al unei Întregi serii de imagini, ca tot atîtea „variațiuni”. Odată epuizat, lanțul asociativ oferă o verigă nouă altei rețele imagistice, Încît poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de o, ca să spunem așa, temă-matrice, ca reper generator al luxuriantei vegetații imagistice. Poezia lui Voronca din Brățara nopților iese, așadar, din cadrele stricte (sau nu ajunge la ele) ale suprarealismului, pentru a se situa Între mai multe orizonturi ale liricii, individualizîndu-se Îndeosebi prin acel, numit de Perpessicius, „pointilism poetic”, - formulă ce trebuie corectată doar În sensul că nu e vorba de un adevărat „impresionism”, căci nu atît notația În sensul său propriu contează aici (eventual pentru sugestia unei atmosfere Întreținute
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, În această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de „Întoarcere la natură”. Gestul nu e surprinzător: universul elementar nu fusese absent nici chiar din poemele „integraliste”, discursul erotic din Colomba Își Împrumuta reperele În mod ca și exclusiv din același cadru, iar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra „Împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge Însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, Între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar cîteva propoziții din Odobescu promit instalarea Într-un peisaj plin de culoare și prospețime. Cum s-a observat Însă, „n-avem de-a face cu pasteluri” propriu-zise. Paralel cu Stephan Roll din Poeme În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Încrederii Într-un viitor imaginat ca nouă „vîrstă de aur”, spre care va evolua creația de limbă franceză a poetului. Alături de Ulise, Patmos dă Încă o dată măsura talentului major al lui Ilarie Voronca, situîndu-l printre vocile cele mai autentice ale liricii românești din secolul nostru. Text 1 - discheta POEZIA PROZEI Alături de alți confrați din grupările de avangardă, Ilarie Voronca a cultivat poemul În proză Într-o formulă oarecum compozită. La fel ca la Gheorghe Dinu (Stephan Roll) - cu excepția, aici, a ciclului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În spațiul, cu mult mai Întins, al acelei „perpetue mișcări” a lumii din afară și a universului lăuntric, la care invită orice text al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutînd comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea Însăși În relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar Înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se vede limpede, ca o suită de trasee dinamice, deschise către toate orizonturile, străbătînd peisajele cele mai diverse, promițînd și permițînd cvasipermanetizarea statutului de descoperitor-inventator al poetului. Figură, așadar, foarte productivă În libertatea ei, nu Întîmplător cultivată cu insistență de lirica modernistă a Începutului de secol european, cu exemplul, În față, al unui Whitman, de poeți ca Apollinaire, Valery Larbaud, Blaise Cendrars, pînă la futuriști și suprarealiști, - adică Într-o fază Încă „romantică” a Întîmpinării civilizației industriale. La Ilarie Voronca, ea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E În poetica sa o abundență de elemente atît de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu În recenzia citată - Încît se poate spune că nu există figurație mai congestionată În toată lirica noastră ca În poemele sale”. În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu Îl caracterizase și el pe autor ca pe un „permanent posedat al imaginilor discontinue, proiectate În afară cu o pasionată incontinență”, notînd că: „Versurile d-lui Ilarie Voronca se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua În Zodiac și mai ales În Petre Schlemihl, certificînd Înrudiri whitmaniene (detectabile Încă În Ulise) și anunțînd accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi de Incantații, carte care ar putea fi revendicată aproape În egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militînd pentru totala eliberare a imaginației și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avizați ai fenomenului, pleacă de la invocarea cunoscutei tripartiții tradiționale: epic, liric, dramatic. Iată, de pildă, definiția pe care o aflăm în Teoria literaturii a lui R. Wellek și A. Warren: Aristotel remarcă și alte deosebiri fundamentale între dramă, epopee și lirică... Principalele trei genuri au fost separate încă de Platon și Aristotel, în funcție de „modul de imitație”(sau de „reprezentare”): în poezia lirică vorbește propria persona a poetului; în epică (sau în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ei înseamnă o creștere tot mai accentuată a gradului de „nonpertinență a metaforei” și, concomitent, o tot mai mare apropiere a poeticului de propria lui esență misterioasă (Jean Cohen)190, atunci, într-adevăr, structura limbajului poetic se confundă cu structura liricii moderne. În vederea susținerii unei teze similare, Gérard Genette 191 introduce distincția dintre limbajul literar (ca spațiu al figurii, retoric prin excelență, traductibil în proză, specific liricii de până la simbolism) și cel literal (intraductibil în proză, caracteristic liricii apărute în descendența
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
misterioasă (Jean Cohen)190, atunci, într-adevăr, structura limbajului poetic se confundă cu structura liricii moderne. În vederea susținerii unei teze similare, Gérard Genette 191 introduce distincția dintre limbajul literar (ca spațiu al figurii, retoric prin excelență, traductibil în proză, specific liricii de până la simbolism) și cel literal (intraductibil în proză, caracteristic liricii apărute în descendența simbolismului); nu mai este nevoie să precizăm că în acest caz ecuația „limbaj poetic = limbaj literal” se impune de la sine. Hugo Friedrich vorbește, la rândul său
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
confundă cu structura liricii moderne. În vederea susținerii unei teze similare, Gérard Genette 191 introduce distincția dintre limbajul literar (ca spațiu al figurii, retoric prin excelență, traductibil în proză, specific liricii de până la simbolism) și cel literal (intraductibil în proză, caracteristic liricii apărute în descendența simbolismului); nu mai este nevoie să precizăm că în acest caz ecuația „limbaj poetic = limbaj literal” se impune de la sine. Hugo Friedrich vorbește, la rândul său despre sugestie, ermetism, magie a limbajului 192; Carlos Bousoño în Teoria
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de regulă, separarea între un discurs care este constituit, înainte de toate, dintr-o „succesiune de evenimente, de fapte” și un discurs care exaltă dimensiunea expresivă (sau reflexivă), excluzând, principial, posibilitatea comunicării. În acest ultim caz, caracteristic, dacă nu pentru întreaga lirică modernă, cel puțin pentru mitul teoretico-polemic impus de Hugo Friedrich, poetul este și unicul destinatar posibil al propriei opere. „Obscuritatea poeziei apare tocmai ca o consecință a acestei lupte împotriva mediului, împotriva limbajului, cel care ar trebui să reprezinte, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
criteriu negativ, ba chiar dimpotrivă, numai că, în realitate, această problematică trebuie privită cu mai multă circumspecție. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea părea la prima vedere o dovedește și faptul că, deși se situează la antipozii „liricii moderne”, așa cum a fost ea definită de Hugo Friedrich, acest tip de poezie nu poate fi adecvat definit prin recursul la criterii ca acela al „transparenței” sau „tranzitivității”. Mai potrivit ar fi poate termenul de translucid 242 (care, putând fi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a legitima tardiv o estetică a profunzimii și gravității, nu trebuie să ne surprindă faptul că în versurile celor patru mari poeți interbelici (Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia) vom regăsi relativ puține „simptome” dintre cele considerate de Hugo Friedrich definitorii pentru lirica modernă. Este foarte adevărat că nu putem vorbi în cazul lor, despre o realitate distrusă și nici de mutarea câmpului de tensiune al poemului din trăire în limbaj. (...) Ei nu refuză contingențele precare ale vieții, dar continuă să creadă într-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
postume, câte apar în ediția Petroveanu. Poeziile din această ultimă etapă a creației bacoviene reprezintă, în mod cert, emanația unui eu indiferent, neutru, care nu face decât să înregistreze ceea ce vede și aude în jur. Pare evidentă aici distanța față de lirica modernistă, caracterizată, în genere, prin tendința de exacerbare a eului auctorial: ne întâmpină pretutindeni semnale ale încercării de ștergere, de anulare a acestui eu, prins în capcana unor pulsiuni contradictorii. Textele acestea lasă impresia că autorul lor s-ar afla
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de brusc întreruptă. Această resurecție a esteticului a adus cu sine o vădită aplecare către rostirea oraculară, un cult al purității genurilor și, mai cu seamă, preocuparea pentru limbaj, valorificat cel mai adesea în latura sa ermetică și conceptualizantă. În lirica șaizecistă, pe lângă „păsările”, „caii” (de preferință albi), „copacii”, „îngerii”, „pietrele” aglomerate în rețeaua densă de simboluri, „cuvintele” au fost și ele invocate cu un patetism deosebit, ieșit din convingerea că limbajul și-a oferit serviciile întru deplina revelare a adevărului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poetice stănesciene, de absența sentimentului identității și responsabilității: Nicăieri ca la poetul Oului și sferei faptul că „intimitatea” nu are nimic de-a face cu individuația și cu procesul de instituire a eului nu este mai evident. Chiar de la început, lirica sa și-a vădit preferința pentru evocarea originilor, a increatului, și-a construit o mitologie a simțurilor libere și suverane, o magie a cifrelor și neologismelor abstracte. Cu alte cuvinte, poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și neologismelor abstracte. Cu alte cuvinte, poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității 332. La prima vedere, argumentele solide aduse de Caius Dobrescu par greu de contestat, căci, într-adevăr, lirica stănesciană este, aproape fără excepție, nu doar impersonală, ci „entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate”333, însă a echivala - prin recursul la un silogism altminteri admirabil - autoreflexivitatea și delirul imagistic cu ficțiunea propagandistică a „limbii de lemn”, pe criteriul lipsei de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pledează pentru o poezie lipsită de metafore (se vorbește chiar despre „eroarea metaforizantă”), pentru o nouă atitudine realistă, pentru reînvestirea cuvintelor cu firescul lor anonimat, din moment ce condiția esențială a poeziei rămâne emoția și nicidecum metafora. Scris sub influența lecturilor din lirica universală (Robert Frost, Carl Sandburg, Antonio Machado, Quasimodo, Umberto Saba, Withman, Maiakovski sunt doar câteva dintre numele cu care A.E. Baconsky era familiarizat), articolul avea motive să surprindă, ba chiar să șocheze, dat fiind că a apărut în spațiul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
descoperirea de către scriitor a unei formule poetice ingenioase, de ținută speculativ - euristică, oarecum facilă, dar cu efecte imediate asupra destinatarului. Împrejurarea ar putea să surprindă, mai ales dacă avem în vedere că, în versurile sale, trăsăturile prea bine cunoscute ale liricii șaizeciste standard (confesiunea abstractă, transfigurarea realului, stilul scriptic, încifrarea mesajului în linia ermetismului barbian, subiectivitatea, patetismul și toate celelalte) nu dețin, nici pe departe, ponderea absolută, esențiale dovedindu-se de la bun început tentația fanteziei ironice și directitatea limbajului. Ceea ce a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Pe bună dreptate s-a vorbit despre o dublă polemică (indirectă) purtată de autor în aceste pagini: pe de o parte, împotriva retoricii tradiționale a poeziei românești (tributară unei serii inepuizabile de poncife și efuziuni pășuniste), pe de alta, împotriva „liricii moderne”, prea adesea înclinată să distrugă orice punte între semn și referent, făcând din limbaj un cod pentru inițiați. În legătură cu cel din urmă aspect, s-a discutat pe larg de vădita înclinație a lui Marin Sorescu spre „sfidarea lirismului modern
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe de-a-ntregul „comice”. Rămâne în schimb un fapt incontestabil acela că Mircea Cărtărescu reușește și aici să submineze prestigiul cuvântului ca Logos. În plus, limbajul - apropiat de cel cotidian - rămâne, în ansamblu, perfect inteligibil, la antipodul obscurității semantice a liricii moderne, chiar dacă amalgamează termeni împrumutați din mai multe registre (argou, stil de conversație sau de compunere școlară, limbaj tehnic și științific etc.) Poema chiuvetei oferă aceeași „filosofie poetică”, și tot îmbrăcată în „staniolul” postmodern al ironiei: stea mică, nichelul meu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Cow and Chiecken, să spunem), unde obiectele se antropomorfizează, ca sub efectul unei formule magice, rostite de maestrul-prestidigitator. Adeseori, ecartul dintre sensul propriu și cel figurat al unor cuvinte sau expresii, ca și polisemia altora, sunt exploatate, întocmai ca în lirica barocă și manieristă, în scopul obținerii unor efecte de umor absurd: tu ești salvarea mea, ești miliția mea, ești pompierii mei tu ești odorul meu, deodorantul meu, parfumul meu cu pompiță tu ești submarinul meu nuclear, ești casa scânteii dizolvată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]