14,092 matches
-
dar în perioada în care am locuit eu acolo era o chestie chiar foarte la modă. în orice caz, Brigit și cu mine ieșeam împreună îne integram în peisaj, dar o făceam mereu cu un zâmbet în colțul gurii) în localurile astea, îi vedeam pe Luke și pe prietenii lui și făceam mișto de ei. Nu că eu și Brigit am fi fost niște scorpii. Sincer, ar fi trebuit să-i vedeți! Oricare din ei ar fi făcut cinste trupelor rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viața mă simțisem lăsată pe dinafară, iar acum chiar așa ajunsesem. Disperată, într-o încercare, sortită eșecului, de a fi normală, am început să discut, forțat, cu Chris. Dar gestul meu nu păcălea pe nimeni. Mai ales pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul când se ajungea la mine și la Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care vine de la Heidelberg și avem de gând să-l ducem la Ma Tante’ s. Eva Wilt se urcă fericită în mașină, iar până ajunseră la Ipford, mintea ei socoti prețul mașinii și al casei, semnificația unei ținute lejere în localul Ma Tante’s îunde auzise că aperitivele gen cocteil de crevete costau 95 de pence) și faptul că dr. Pringsheim urma să-l distreze pe profesorul universitar suedez. — Aveam de gând să merg pe jos până-n oraș, minți ea. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
deloc cardurile de credit. Dar Eva se distrase mult prea bine ca să-și strice ziua gândindu-se la reacția soțului ei. Părerea mea e că mameloanele sunt foarte-foarte importante, continuă Sally. Două femei de la masa alăturată plătiră și ieșiră din local. — Presupun că trebuie să fie, spuse stânjenită Eva Wilt. Mie nu mi-au fost niciodată de cine știe ce folos. Nu? întrebă Sally. Păi trebuie să facem ceva în privința asta. — Nu știu dacă poate cineva să facă ceva în privința asta, replică Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar nu știa cum o cheamă. Femeia locuia într-o clădire de cărămidă dintr-un cvartal aflat la mijlocul traseului între apartamentul lui și anticariatul lui Harry și în fiecare dimineață, pe drumul spre localul unde lua micul dejun, o vedea stând pe treptele clădirii cu cei doi copii, așteptând sosirea autobuzului galben care îi ducea la școală. Era remarcabil de atrăgătoare, după spusele lui Tom, cu păr lung și negru și ochi luminoși, verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
profund și absurd de nefericit. După mustrările fostei neveste de cu o seară înainte, doream să îmi reafirm încrederea în sexul femeiesc și cine ar fi putut mai bine să mă ajute, decât blânda Marina Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem purtând colierul (așa cum se întâmplase luni și marți) și știam că simpla ei vedere avea să-mi facă foarte bine. De aceea, m-am strecurat cu inima grea într-un separeu gol și i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu-l mai primești pe dobitocul ăsta aici! a spus el (referindu-se la mine). Dacă-l mai primești, Marina nu mai lucrează pentru tine. Își dă demisia. Atunci să-și dea demisia, a replicat patronul de la Cosmic Diner. E localul meu și n-o să-mi spună mie nimeni ce să fac în localul meu. Fără clienți nu exist. Așa că tunde-o de-aici și spune-i Marinei că i-am dat papucii. Să n-o mai prind pe-aici. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la mine). Dacă-l mai primești, Marina nu mai lucrează pentru tine. Își dă demisia. Atunci să-și dea demisia, a replicat patronul de la Cosmic Diner. E localul meu și n-o să-mi spună mie nimeni ce să fac în localul meu. Fără clienți nu exist. Așa că tunde-o de-aici și spune-i Marinei că i-am dat papucii. Să n-o mai prind pe-aici. Iar tu... dacă mai intri vreodată în restaurantul meu, chem poliția. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
contraamenințări, bărbatul Marinei a dispărut din peisaj. Prostul își lăsase soția fără slujbă. Dar, mai rău decât atât - mult mai rău decât atât -, am înțeles că probabil nu aveam să o mai văd niciodată. Odată ce calmul s-a restabilit în local, Dimitrios s-a îndreptat spre masa mea și s-a așezat. Și-a cerut scuze pentru deranj și a vrut să îmi ofere prânzul din partea casei, dar, când am încercat să îl conving să nu o concedieze pe Marina, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prea preocupat ca să mai țin socoteala datelor. Era, într-adevăr, cincisprezece, dar în clipa aceea eram prea detașat ca să-mi mai aduc aminte. După ce am închis anticariatul la ora șase, Tom, Lucy și cu mine am cinat devreme la un local de pe Second Street, apoi eu și Lucy ne-a întors acasă, unde ne propuseserăm să ne petrecem seara întrecându-ne într-un joc de Monopoly sau Clue. Atunci am auzit mesajul lui Rachel pe robotul telefonic. Avionul aterizase la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Pe de altă parte, chiar e star. Uit mereu. Apoi văd capetele întorcându-se. Bărbații par destul de invidioși, iar femeile în costum se uită fără jenă. Și încep să-mi dau seama că probabil sunt invidiată de toate persoanele din local. Adam Kirrane a sosit. Și e aici să se întâlnească cu mine. —Bună. Îmi dă un pupic rapid pe obraz și sper să nu-și ardă buzele, pentru că sunt sigură că fața mea e roșie ca focul. Eu cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
taxi și ne urcăm în el. — De-abia aștept să beau ceva, spune Amy. Mi-a citit gândurile. Îi spunem șoferului unde mergem și ne dăm jos zece minute mai târziu. Intrăm în pub, care e irlandez, dar singurul din local care arată a irlandez e băiatul care stă în spatele barului. Toți ceilalți clienți par americani. Sunt înalți, bine făcuți și par că au venit să bea doar un pahar sau să mănânce ceva. După cum stau lucrurile, mulțimea n-o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fiu la New York, nu la Dublin, așteptând să-i dau lui Tim vestea proastă că s-a terminat cu „noi“. Mă dau jos din taxi la The Conrad Hotel. Mă duc la bar și comand un pahar de vin alb. Localul e gol, cu excepția a două cupluri care discută în liniște. Îl sun din nou pe Tim. De data asta răspunde imediat. —Ești pe drum? îl întreb. —Ăă, nu, am fost reținut la o ședință. Unde ești? —La The Conrad, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Hrănind și dând de băut oamenilor obișnuiți ca mine și ca Debbie. Sunt sigură că ar putea să ne spună multe despre starurile care au venit pe-aici. Poate Nicole Kidman a savurat și ea o salată fără sos în localul ăsta. Sau cineva care seamănă cu ea. Sau vrea să fie ca ea. Posibilitățile sunt nenumărate... Mă bucur așa mult că nu am venit niciodată aici înarmată doar cu scenariul meu și o rugăciune. Mă întreb ce-i determină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu spumă și facem iar dragoste, dar refuz să-l sărut. Doamne, știți cât aș plăti pentru o pastă și o periuță de dinți? La micul dejun, sala de mese arată complet diferit. Flori proaspete au înlocuit lumânările de aseară. Localul arată mai degrabă primitor decât romantic. Totuși nu am deloc poftă de mâncare. Cafeaua neagră o să-mi fie de ajuns. Adam comandă un ou ochi. Eu comand pâine prăjită pentru că, dacă mănânc altceva, probabil o să vomit din nou. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
TREISPREZECE Ajungem la un restaurant din Mayfair În care n-am mai fost niciodată. De fapt, nici nu sunt sigură că am mai fost vreodată În Mayfair. E un cartier de megalux, așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pământ. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
O să mergem la un pub, spun imediat ce ajungem pe trotuar. Vreau să spun, ce-i rău În a sta la un pub, cu o băutură bună În față ? Sună bine, spune Jack blând și mă urmează pe stradă, spre un local pe frontispiciul căruia scrie The Nag’s Head, și deschid ușa. N-am mai fost niciodată În cârciuma asta, dar sunt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorât pub pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
asta, dar sunt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorât pub pe care l-am văzut În viața mea. O zdreanță de covor, nu se aude muzică, și singurul semn de viață din local Îl constituie un bărbat burtos. Nu pot să-mi petrec a doua Întâlnire cu Jack Într-un asemenea loc. Pur și simplu nu pot. — Așa ! zic, Închizând repede ușa În urma mea. Hai să ne mai gândim un pic. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi surâdea nici să plec prin sat pe întuneric - cine Dumnezeu mai putea să cunoască drumurile? Mi-am luat a treia bere, pe care am rămas s-o savurez dintr-un scaun înalt de la bar, care dădea altă perspectivă asupra localului. - Șefu’, de ce veniți aicea să beți bere? aud un glas în spatele meu. Înseamnă că nu știți care-i specialitatea la Soso. - Bănuiesc că tăria, da’ uite-acuma chiar n-aveam poftă! Mă întorc - în spatele meu e un tip în geacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lemnul barului cu fundul paharului lui umplut cu un lichid incolor. - Nu-i de poftă, să știi! Stalinskaia înseamnă să te respecți, înțelegi? Dac-ai venit la Soso, de asta ai venit. - Ce-i aia Soso? - Eu sunt Soso și localul meu se cheamă după mine. - Scuză-mă, da’ chiar n-aveam de unde să știu, dacă n-ai nici o firmă... - Am, da’ mi-au spart nenorociții becurile. Ia zi, știi ce-i aia Soso?... Așa i se spunea în Georgia, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
avea rost să continue, îmi zic. Concentrarea maximă a timpului ar fi trebuit să fie încântătoare, să aducă buluc de evenimente pe centimetrul pătrat - așa a fost în anii cât am activat ca jurnalist. Aici, la ora din jurul prânzului, în localul cu clienți puțini, un fumător solitar cu ochii pierduți de drogat și-a tras scaunul șubred la masa mea. Lipsa mea cronică de inspirație trebuie să fie din cauza... La a câta bere sunteți? Cum la a câta? - Asta din fața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cluceresei Elena Dudescu și al lui Alecu Văcărescu și că își făcuse studiile la Viena și Pisa. Dar imaginea tânărului studios fu imediat înlocuită de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]