3,986 matches
-
dar preferam să nu fiu ridicol.” Reiterarea cuvântului „dizgrațios” la masculin și la feminin cu valori de adjectiv si adverb de mod, rezumă calificarea meschină pe care o face Sandu nunții din vis. Personajul principal joacă toată această comedie a lucidității, deși finalul deschis al romanului trimite în direcția unui „never ending story” al interpretărilor. Prin gestul său final imposibil de explicat, Irina distruge orice pretenție de adevăr asupra lui Sandu. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
au determinat-o pe Irina să nu-i mai răspundă la scrisori, apoi să se sinucidă probabil. Sandu vrea să smulgă partenerelor sale toate secretele, dar chiar în clipa în care-l deține pe cel mai nevinovat dintre ele, regretă. Luciditatea îl face să destrame orice văl mistificator, dar, din această cauză, se simte atât de nefericit, încât ar dori să refacă iluzia. Analiza personajului masculin se întoarce împotriva lui, deși în mod normal confesiunea la fel ca și povestirea visului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
refacă iluzia. Analiza personajului masculin se întoarce împotriva lui, deși în mod normal confesiunea la fel ca și povestirea visului, o formă aparte de confesiune, ar trebui să aibă o valoare terapeutică, să ducă la eliberarea de complexe. La Sandu luciditatea devine obsesie, efort chinuitor, confesiunea întreține suferința și alimentează durerea. 5. Dialogism și dramă Oricine utilizează episoduri, ce trimit la vis, intră într-o relație dialogică. Termenul dialogic, răspunde unei probleme de literatură estetică. Istoria episodului despre vis reprezintă o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
experimentează moartea doar imaginativ și atunci experiența se transformă în spectacol în care eroul este în același timp regizor, interpret principal și spectator fascinat nu numai de aceasă joacă macabră, ci de reacțiile celorlalți.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 66 footnote> Ca profesor, în ultima oră de curs înainte de vacanță, le vorbește elevilor despre moarte și le cere păreri personale, pornind de la Sermon sur la mort de Bossuet. Lecția se termină melodramatic: „Și poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
decât lucid și dovedește un fatalism acceptat. Pe lângă vocația nefericirii, eroul are și o dorință de automistificare pentru a poza într-o eternă victimă, găsind în orice întâmplare insignifiantă germenele unui dezastru. Alexandru Călinescu observă că lamentarea continuă nu înseamnă luciditate ci este „un viciu, o manie, un instinct bolnav”, după cum mărturisește peronajul. „Luciditatea - ea există totuși - constă în aceea că el este conștient de forța destructivă și de caracterul pernicios al acestei manii, că o analizează și o condamnă, fără
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o dorință de automistificare pentru a poza într-o eternă victimă, găsind în orice întâmplare insignifiantă germenele unui dezastru. Alexandru Călinescu observă că lamentarea continuă nu înseamnă luciditate ci este „un viciu, o manie, un instinct bolnav”, după cum mărturisește peronajul. „Luciditatea - ea există totuși - constă în aceea că el este conștient de forța destructivă și de caracterul pernicios al acestei manii, că o analizează și o condamnă, fără însă a se putea elibera de sub tirania ei: o luciditate sterilă, lipsită de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
după cum mărturisește peronajul. „Luciditatea - ea există totuși - constă în aceea că el este conștient de forța destructivă și de caracterul pernicios al acestei manii, că o analizează și o condamnă, fără însă a se putea elibera de sub tirania ei: o luciditate sterilă, lipsită de perspective, înăbușind elanurile vitale în loc să le stimuleze, adâncind și mai mult impasul în loc să-l înlăture. Personajul lui Holban experimentează o lentă și chinuitoare sinucidere morală; or luciditatea este, în cazul său, o armă ajunsă în mâinile unui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fără însă a se putea elibera de sub tirania ei: o luciditate sterilă, lipsită de perspective, înăbușind elanurile vitale în loc să le stimuleze, adâncind și mai mult impasul în loc să-l înlăture. Personajul lui Holban experimentează o lentă și chinuitoare sinucidere morală; or luciditatea este, în cazul său, o armă ajunsă în mâinile unui sinucigaș.”<footnote Ibidem., p. 73 footnote> Pentru erou orice poate fi pretext pentru sondaj interior și orice poate semnifica vreo nenorocire. La o petrecere între profesori protagonistul sesizează toate banalitățile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
întreținută>>. El, eroul, nefiind <<ca toți oamenii>> nu-și poate lua <<obligații>> și e foarte agasat de pretenția <<mariajului>> la femei.”<footnote G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Semne, București, 2003, p. 875 footnote> Contradicția lui Holban este cea dintre luciditate împinsă până spre absurd și de un patetism dublat de poza romantcă, afectată și artificială. Astfel devine luciditatea un simplu accesoriu, o simplă formulă retorică: “Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună, de va fi bună, Irina
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mariajului>> la femei.”<footnote G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Semne, București, 2003, p. 875 footnote> Contradicția lui Holban este cea dintre luciditate împinsă până spre absurd și de un patetism dublat de poza romantcă, afectată și artificială. Astfel devine luciditatea un simplu accesoriu, o simplă formulă retorică: “Dacă viitoarea dragoste va fi rea, Irina va fi bună, de va fi bună, Irina va fi rea. Depinde de cum va fi viitoarea: inteligentă sau proastă, frumoasă sau urâtă, serioasă sau ușuratecă.” Alexandru
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-l alunge pe celălalt din mintea ei. Sandu își închipuie în detaliu toate momentele care se petrec între cei doi, până și cum se dezbracă tânăra după ezitări și tatonări. Personajul masculin mărturisește în Conversații cu o moartă, că “păcatul lucidității te face să întrevezi dinainte toate posibilitățile celor ce se vor întâmpla cu tine, e prezent în momentele cele mai grave și îți răpește orice spontaneitate sufletească. Nu ai emoții decât în momente rare, când ești surprins pe neașteptate și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Paulei din nuvela Chinuri, în fața cărora Sandu izbucnește în plâns. Cei douăzeci și șapte de ciucuri numărați de Sandu la fularul Irinei, pe care aceasta îl purta la gât în ziua în care s-au cunoscut, sunt o marcă a lucidității. Holban realizează o variantă personală a memoriei involuntare în care naratorul face analize detaliate și se transformă într-un necrofor. “Sau poate că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am înteimeiat, sub pretenția adevărului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cum de nu ești impresionată?”, întrebare nu numai patetică, ci și orgolioasă. “Cu această <<psihologie specială>> nu e de mirare că, în relațiile sentimentale, el așteaptă de la femeie supunere necondiționată, manifestări exultante de admirație.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban.Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 65 footnote> În unul din rarele momente de bucurie, topită de fericire, Irina “își povestea, ușurel, dragostea întreagă și definitivă, transformările ei prodigioase de când m-a cunoscut, vibrațiile care i-au cuprins ființa mai înainte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
acelea groaznice îmi dau seama de mine și de ceilalți. Era perversitate... Știu că gândeam atunci, în același timp că aș fi putut să-mi rețin firea de a-și fi voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez.” Luciditatea eroului este o pură retorică a gesturilor patetice și scenelor lacrimogene, de mahala. Sandu se falsifică în fiecare clipă, fiecare trăire a sa este însoțită de o alta antagonică, iar dedublarea aceasta conduce în final la o falsificare a realităților
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
personajului său feminin. Din pseudo-jurnalul acestuia gesturile feminine ale Irinei sunt îndepărtate sau sunt transformate în ticuri. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce mai curând cu un viol. “Prima victimă a lucidității lui Sandu, a propensiunii sale către analiză este, bineînțeles, Irina: <<E curios cu ce luciditate și fără să- mi fac nici o iluzie o judecam tot timpul.>> ”<footnote Alexandru Călinescu, op.cit., p. 136 footnote> Eroul face un portret de o rară
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în ticuri. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce mai curând cu un viol. “Prima victimă a lucidității lui Sandu, a propensiunii sale către analiză este, bineînțeles, Irina: <<E curios cu ce luciditate și fără să- mi fac nici o iluzie o judecam tot timpul.>> ”<footnote Alexandru Călinescu, op.cit., p. 136 footnote> Eroul face un portret de o rară violență și răutate: “Strâmbă, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu rochia de 10 lei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a sinuciderii Irinei. El e prototipul bărbatului care refuză să se maturizeze. Structurile sufletești ale celor doi naratori sunt apropiate, căci și Sandu din Ioana trăiește o continuă dedublare, subzistând același analist profund, „tovarășul meu interior”, cel care declanșează orgia lucidității. Efectul mării, muzicii, dar mai ales nisipului îi accentuează reveriile analitice. Acestea ucid lecturile potențiale și chiar scriitura: Iau câte o carte, creion și hârtie, dar nu pot citi decât câteva rânduri fără importanță. Curând cartea și caietul se pierd
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
romanului este gelozia. Însă, spre deosebire de romanul lui Camil Petrescu, nu se analizează numai egoismul bărbatului, aici interesantă începând să fie complexitatea femeii.”<footnote Nicolae Manolescu, op.cit., pp.153-154 footnote> Freamătul său sufletesc este acoperit, însă, de acel „defect funest” al lucidității. Realitatea emoțională este organizată în mod gidian, căci orice emoție este însoțită de reflecția asupra ei: A asculta o bucată bună de muzică, a citi ceva subtil, a fi în mijlocul celui mai superb aranjament al naturii, și totuși a nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Dania, aranjată de amicul Conitz, cel care se deziluzioneză este chiar Sandu: „Pricepeam că-i produsesem o deziluzie. Nu din cauza mea, oricât de puțină încredere aș fi avut în mine însumi, din cauza structurii ei care nu suportă realitatea.” Sandu observă luciditatea cu care a fost întâmpinat și reconstituie gândul ei: „Numai ăsta ești tu?” Realitatea va fi întotdeauna mai săracă decât ficțiunile. Cei doi se despart prin telefon și astfel începe calvarul contrapunctului. În romanele anterioare contrapunctul era sincronic, se surprindeau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ea.” La o distanță considerabilă, în “aerul sănătos”, cu mâinile în zăpadă, Dania trăiește “simplificându-și preocupările, căci n-are rost în peisajul magnific să ai obsesii, nostalgii, să construiești o amintire depărtată.” Aerul de munte ucide orice dram de luciditate. Dorind să reconstituie universul Daniei din îndepărtații Alpi germani, naratorul vizitează cabana de la Noua, unde vede perechi de sași pleznind de sănătate, și merge, în week-end, la schi, la Predeal. Pe pârtie Sandu e mediocru, însă nici lipsa de îndemânare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
inclusiv cel al lui Mirel, nu există decât un singur tip, și acesta este tipul erotic. Freamătul sufletesc al lui Sandu din romanele O moarte care nu dovedește nimic, Ioana și Jocurile Daniei este acoperit, de acel „defect funest” al lucidității. Realitatea emoțională este organizată în mod gidian, căci orice emoție este însoțită de reflecția asupra ei. Muzica simfonică, devenită personaj în romanul lui Proust, păstrează în cazul lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din liniștea istoriei lor ferită de totalitarisme. Atât de ferită încât a făcut posibilă întrebarea pe care mi-au pus-o în 1995 studenții de la Cornell University: „De ce voi românii vă urâți copiii?”. Gail Kligman a răspuns în locul nostru, cu luciditate, cu simpatie comprehensivă și cu empatie asumată. A răspuns academic și simplu, pentru cercetători, pentru politicienii mereu ispitiți să controleze statal facultățile reproductive ale femeilor, dar și pentru un public mai larg care vrea să știe cu ce fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
amenințare pentru România, avea să-l coste viața. Lucrările sale privitoare la prezența românească În Basarabia au fost sursa unor mari probleme. Refuzul de a se dezice de tezele despre Basarabia a fost unul categoric, marele istoric asumându-și cu luciditate responsabilitatea, așa cum reiese din afirmația sa categorică: Adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit. * * * Deși În cazul Gh.I.Brătianu, este foarte greu de separat opera științifică de cea politică, trebuie totuși să semnalăm deosebirile existente Între activitatea
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
să-mi închei socotelile cu viața. Așa că, într-o bună zi, am rămas mai mult lângă fitil. Era îngrozitor. Stăteam lângă dinamita care urma să explodeze. A fost o secundă lungă, lungă, în care mă vedeam și revedeam cu imensă luciditate. Toate erau limpezi, extrem de clare. Și atunci, brusc, mi-am mai dat o șansă. Am fugit. Nu știam însă dacă nu era prea târziu. M-am trezit după ce explozia a avut loc. Și tot nu știam dacă nu e prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cine se ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor. Parte a jurnalului include comentarii despre sex și despre sexualitate. Unele secvențe relatează experiențele ei de viață și ale clienților, altele oferă sfaturi de comportare pentru orice amatoare a practicării libere a sexului, altele îi radiografiază
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]