3,495 matches
-
nu Îl poți atinge.Ă Au obiectat: «Dar pe zombie Îi poți atinge.Ă «Nu, nu! Nu e unul din acele cadavre pe care vrăjitorii Îi reanimă ca să Îi sacrifice și să Îi mănânce. Pe tatăl lui Hamlet nu Îl mâna nimeni. Mergea singur.Ă Ceea ce nu clarifică nimic, pentru că, În mod curios, cei din tribul Tiv sunt mai raționali decât anglo-saxonii și nu acceptă ideea morților care umblă. «Morții nu pot merge, protestă publicul meu pe o voce unanimă.Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel... insuportabil de vesel... (duce canistra în cort) Marieta: (intră însoțită de un bărbat) Bună ziua... Groparul: Sărut mîna, doamnă. Marieta: E..., eram să spun dacă-i acasă... E înăuntru? Groparul: Da... Marieta: Doarme? Groparul: Nu... nu cred. Marieta: I-am adus cîte ceva... Ce să fac dacă el... mă rog... Vreți să-l chemați? (groparul se duce spre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot ficțiune. Sau, dacă vreți, literatură. Lucrarea sa n-ar fi altceva decît un studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un sicriu închis creionul mut" sau "Atât de ostenită că-mi vine să surâd." Sunt observații subtile ale unei sensibilități la care visul se desface ca o floare într-o dulce exultanță. Peisajul citadin este surprins în transformările lui, ciobanii mână turmele prin oraș și se lovesc de tramvaie, pentru că nu înțeleg limba vatmanilor. Provincia îi creează o stare de spleen: "Ah, orașul, mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pune bazele viitoarei forme a lumii, constituind o altfel de raportare, diferită de conflictul dintre generații. * Menirea școlii este de a ne oferi tipare în care să încadrăm noianul de date pestrițe pe care-l reprezintă lumea. Dacă nu suntem mânați de dorința de a asuma pe cont propriu o înțelegere a lumii, rămânem tot restul vieții prinși în aceste cadre de raportare, formați conform unui ideal social (utopic, în genere), aceasta fiind una din căile de acțiune preferată de orice
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
înseamnă a face din acea persoană una din categoriile umanului, orice tentativă de a descrie omenirea având forma: persoana iubită, bărbați, femei... * Sensul propriei vieți își capătă conturul și în funcție de un chimism interior, ce dă naștere diverșilor demoni care ne mână într-o direcție sau alta. * Pentru a-mi motiva greșelile aș fi vrut să am scuza geniului. Din păcate, nu-mi rămâne decât să invoc relativismul judecăților. * Orice titlu nobiliar sau profesional încearcă să suplinească lipsa renumelui la care aspiră
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de egoism. Rândurile în care simt că mă trădez sunt cele scrise la comandă. Ele arată fața mea socială, felul în care sunt atunci când mă supun convențiilor (ori imposibilitatea de a fi convențional la modul corect). În afara lor nu sunt mânat de dorința de a fi original, ci doar de a fi. M-am zbătut între a acționa și a gândi, până când gândirea a devenit un mod (cel mai tare) de-a acționa. În termenii lui G. Liiceanu, trebuie să recunosc
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod obligatoriu de căderea în desuetudine, ci intervine și plictisul de care dăm dovadă în fața acelei dorințe de nou ce ne mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență. Ea stă mai curând sub semnul dorinței decât al realității consacrate. Zăresc
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
autoimpunem, dar aici avem de-a face cu situații extreme, în care miza este însăși supraviețuirea noastră ca specie. Degeaba devii gospodină mare, dacă după două minute de la reușită mori de foame. Așadar, chiar dacă ai talent cu carul și ești mânată de cele mai alese gânduri, după ore în șir de trudă la coada cratiței ți-ai putea dori și tu, ca toată extraterestra, să mănânci ceva bun. Te sfătuiesc să nu rupi de la început chiar toate punțile către locurile ori
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bucătărie și cine știe ce năzbâtii ajung să facă! Doar știți cât sunt de nepricepuți bărbații... Mă gândesc la tine, dragă extraterestră, și parcă mă văd pe mine la început de drum: seara târziu, amândoi flămânzi, al meu - îmbufnat în fața televizorului, eu - mânată din spate de instinctul de gospodină, stând la răscruce de drumuri în holul apartamentului și întrebându-mă înfrigurată în ce direcție o fi bucătăria... A fost greu, am făcut greșeli cu nemiluita, dar am și avut înțelepciunea să învăț din
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Și încă mai râzi, Fănică. Trahanache: Da, mă duceam pe la alegere să văz cum mergem... Nu-i vorba de mers, mergem strună... dar știi, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo... danache: (strângându-i mâna) Bine că te-am găsit, neicusorule, mersi. (vorbesc amândoi deoparte.) Zoe: (cătră Fănică încet) Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut eu liniștea... Și spune drept dacă nu era mai bun Cațavencu! Tipătescu: (scurt) E simplu, dar îl prefer, cel
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
spațiu, deoarce sugerează că întâmplările se petrec toamna, atunci când este momentul coborârii turmelor de la șes la vale, pentru iernat. Acestei expozițiuni îi urmează intriga, tot o parte epică, din care aflăm de complotul ciobanului ungurean și al celui vrâncean care, mânați de invidie și lăcomie, pun la cale uciderea baciului moldovean. Conflictul este determinat de rivalitatea materială dintre ciobani „Că-i mai ortoman∕ Ș-are oi mai multe ∕ Mândre și cornute ∕ Și cai învățați ∕ Și câini mai bărbați”. Totul este narat
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
caracteristică tipului altruist al educatorului și psihoterapeutului; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a sonda și de a descoperi necunoscutul, depășind realitatea imediată, actuală este caracteristică tipului pasional al aventurierului care e Într-o căutare permanentă, mânată de curiozitatea necunoscutului; dă nevoia de schimbare, de răsturnare a ordinii, mergând până la conflicte sau confruntări violente care neagă orice valoare și orice fel de sistem formal ce se opune tendințelor acestora, este caracteristică tipului egoist al revoluționarului utopic. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Însă, reflectând asupra circumstanțelor, individul va construi strategii care, prin flexibilitatea lor, pot să-i permită să atenueze sau chiar să evite conflictele. Acesta este un semn de prudență În care intervine rațiunea. Cei care Însă continuă să se avânte, mânați de pasiuni, cad adesea victime propriei lor nesăbuințe. Succesul În viață, ca și eșecul, Își are originea În natura persoanei, În felul În care aceasta Își Înțelege propria viață, proporțional cu posibilitățile sale. Echilibrul pe care-l dă măsura tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a fost publicată în 1906, el pare un anacronism. Toate dicționarele din prima jumătate a secolului XX (I.-A. Candrea, Lazăr Șăineanu, August Scriban, Academiei) explică astfel pe „han”: „Ospătărie, birt ordinar”; „Astăzi: hotel de rînd, în care poposesc sau mînă oamenii peste noapte; ospătărie, birt ordinar’’; „Azi: Otel ordinar pe la țară sau marginea orașelor și care are și curte pentru căruțe”; „(Azi) Otel de rînd (cu ospătărie) la drumul mare, la țară, în care trag mai ales neguțătorii; (la oraș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încă dureroasă a răscoalei din 1907 și cea a războiului. Aproape nu există referiri la aceste două mari evenimente care să nu conțină cuvîntul citat mai sus. „Odată spaima și furia intrate între oameni, - scrie un prozator -, nebunia i-a mînat cu biciul din urmă...” 6) Referindu-se la tulburările morale iscate de răscoală, George Ranetti, autor de obicei vesel, folosește termeni ca „balamuc”, „delir”, „zăpăceală și demență”7). „Zurbaua din nouă sute șapte” l-a pus pe gînduri chiar și pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a încăpățînat) să fie altceva decît poet, „un poet așa cum se închipuiau poeții” la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Paradoxal, izolarea, reticențele i-au asigurat o libertate mai mare decît celor avizi de contacte umane, mînați de obligații, împinși de ambiții și interese. Riscînd să pară „inadaptabil”, el singur și-a „croit” - recunoște undeva „o astfel de viață”, pe cînd ceilalți rareori au fost cu adevărat stăpîni pe alegerile lor. Simpatiile literare ale lui Kafka, scriitorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care îl portretiza. A continuat să se întrebe mult timp după ce terminase cercetările întreprinse de-a lungul celor două decenii și în timp ce scria și revizuia, în timpul celor trei ani activi (1948-1950) ce a declanșat melancolia lui Hadrian, ce l-a mânat spre perioadele de maximă acțiune și spre momentele de maximă disperare. Construirea acestui personaj în special cele trei sau patru pietre de temelie, ca să zicem așa, pe care fiecare individ se sprijină a fost permanenta ei provocare. Treptat a adunat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
tenacitatea și perseverența care stau la baza tipului de frustrație descris de S. Rosenzweig sub numele de „persistența nevoii”. Manifestările violente, care duc la un profund sentiment de descărcare, sunt urmate, de obicei, de un sentiment de jenă și rușine; mânat de sentimentul rușinii și al culpabilității, omul caută să e autopedepsească, fie prin mustrare, fie prin auto-lovire, automutilare. Aceste acte, prin care se condamnă pornirile libidinale, care „ne-au făcut de rușine”, sunt asemănătoare celor descrise de S. Rosenzweig sub
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări!" etc. Cealaltă mare tematică a poeziei lui Dumitru Spătaru, cea religioasă, se raportează și ea la retorica uzuală a acestui tip de text: iconografia este cea convențională, atmosfera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alei/ cum mirosea a mititei/ și-a must neînțărcat și-a toamnă?/ Șoptindu-ți vorbe descântate/ te conducem spre un loc de taină/ tu-mi relatai despre o haină/ ce-o cumpăraseși ieri, în rate.../ Pe-o bancă, mână-n mân-am stat,/ era ții minte? pe-nserat:/ de la ciorap fugind un fir,/ ai dat un țipăt, m-ai împins/ și-astfel amorul mi s-a stins/ ca un păcat sub patrafir". Din același filon umoristic se hrănesc, și încă mult mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de existență. „Omul - spune prozatorul - e o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor.” Ce sugerează aici este că nu există totdeauna o potrivire între logica destinului individual și logica existenței, că individul poate deveni, împotriva voinței și calităților sale, victima istoriei, mânat de o forță oarbă, căreia prozatorul îi spune subdestin. Cu Marele singuratic P. revine la romanul tradițional (istoria unui destin, prezentarea mediilor sociale, conflict moral, intrigă sentimentală etc.). Cu o experiență nouă, totuși, în ceea ce privește tehnica epică (introduce masiv eseul romanesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Astfel, după ce încercaseră în 1937 să ajungă la o înțelegere cu URSS împotriva Germaniei, Franța și Anglia se coalizează brusc cu Germania, în 1938, la München, în defavoarea URSS; la scurt timp este încheiat pactul germano-sovietic care îi lasă lui Hitler mînă liberă să ocupe Polonia; apoi, în iunie 1941, Germania invadează URSS. Vechea mecanică de reechilibrare a suprimat de fapt orice echilibru, a distrus și ultimele elemente care țineau în frîu ambiția nemăsurată a lui Hitler, determinînd degenerarea războiului european în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înece în propriul lor sânge, pentru a le învia sub forma unei armate organizate în mod regulat, luptând împotriva oricărei infecții capabile să ulcereze corpul statului. Acest ales al lui Dumnezeu este numit de sus pentru a sfărâma forțele nechibzuite, mânate de instinct, și nu de judecată, de bestialitate, și nu de umanitate. Aceste forțe triumfă acum; ele jefuiesc, ele săvârșesc tot felul de violente sub pretextul libertății și al drepturilor. Ele au distrus orice rânduială în societate, pentru a ridica
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
place cum sună formularea ei în raport cu altele (Penrose, 2001). Dovadă pot sta ceea ce Penrose numește „teoriile superbe”, între altele acestea caracterizându-se și prin armonia impresionantă a arhitecturii lor conceptuale, frizând perfecțiunea în eficiența explicativă. Dar omul de știință este mânat și de teama de a nu ieși din ceea ce pare să fie considerat de mai mulți ca principiu și sursă de explicație. Cel puțin aceste două motive sunt vii în mintea teoreticianului atunci când preformează ipotezele, știind că, dacă le respectă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]