5,997 matches
-
ca pentru o slugă mai săracă. Nu vrem să batem la ochi. Când se Întunecă - era toamnă târzie și noaptea venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când dădu de o crăpătură aproape invizibilă, o apăsă ușor. Crăpătura se lărgi și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clădire, cu 2 etaje centrale, situată Într-un parc modest. A fost construită În 1792, și după ce a fost arsă de englezi În 1814, a fost refăcută În 1818. La poartă nici o santinelă. În curte, Îmbrăcat Într un bluzon, cu mânecile suflecate, se plimbă un polițist uriaș. Ne vede că intrăm cu pași hotărâți și nu schițează nici un gest. Ne lămurește că nu putem vizita interiorul. De altfel se făcea curățenie, președintele Roosevelt fiind plecat. Seara suntem invitații domnului Boncescu, de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și de alta a arterei rutiere, îți trebuie mult discernământ în alegerea prăvăliei în care intri - dacă mai întâi vrei să faci o trecere în revistă - căci tentațiile sunt mari, iar priceperea și insistența vânzătorilor de-a te trage de mânecă te fac să-ți pierzi luciditatea. Însă, aici poți găsi tot ce-ți dorești și... chiar mai mult de-atât, căci descoperi multe alte lucruri neplanificate ce te ispitesc, dar și altele de care nici măcar nu știi că există, dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
spre Kogălniceanu. Dar când ajung s-o taie spre Cișmigiu, picioarele li se împle- ticesc și rămân blocați, privind parcă spre o stafie. O domnișoară superbă stătea pe marginea trotuarului, așteptând pe cineva. Avea o rochie de seară neagră fără mâneci, iar brațele subțiri, brune îi alunecau precum un voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când pășea, foarte puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu a gândit imediat că ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doar mintea, cu ale ei vinovății stupide și îndoieli sumbre, care par să dureze uneori și o veșnicie, îl făcuse să se rătăcească. Ceva inexplicabil îl chema pe scenă, de parcă o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna elegante, cu gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăsură. — Și eu ? — Tu, amice, ne cânți, râde Fernic de Cristi. Glumesc, măi Ionescule, tu ai cea mai importantă treabă ! — Anume ? — Ai adus batistele de care ți-am zis ? — Le am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi momentul și nu te vede nimeni, le scoți și le bagi în trăsură, jos aici, sub scaun. Și să-ți dai și paltonul jos și sacoul, ia, Sachi, dă-ți și tu paltonul. — Paltonul meu bun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
țările și culturile care au Însemnat ceva pentru România. Aceasta deoarece Anglia a rămas multă vreme pentru români o insulă foarte Îndepărtată. Când românii ajung la Paris, rareori merg mai departe. Câte unul se Întâmplă totuși să mai treacă Marea Mânecii. Un ardelean, Ion Codru-Drăgușanu (1818-1884), Își publică În 1865, sub titlul Peregrinul transilvan, impresii de călătorie din mai multe țări europene, incluzând și trei „corespondențe“ din Londra, datate septembrie 1840 și noiembrie 1843. Admirator În primul rând al Franței (deși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deranjeze pe cei de la spatele său: câteva femei vizibil crispate, așteptându-și rândul la telefon. Un funcționar al poștei, care supraveghează încăperea, asistă impasibil la acest act de violență sonoră. Simplul său gest, perfect legal, de a-l trage de mânecă pe nesimțit, de a-l determina să mai reducă din decibeli, ar putea fi taxat în Portugalia drept atitudine... neocolonială, ceea ce în anumite situații antrenează chiar pierderea slujbei. Așa se plătesc peste veacuri păcatele strămoșilor. VASILE GÂRNEȚ: Ultima noapte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care mi-o descrie îmi pare cunoscută. Mai rămân în preajma scenei pentru a le ține pumnii alor noștri la lectură, apoi mă duc să mai bat piața. Deodată, dau peste Ioana Crăciunescu. Bronzată, într-un balonzaid alb, vaporos, suflecat la mâneci până la coate, cu poșeta pe umăr și un evantai între degete. Se arată nu mai puțin surprinsă de întâlnire. Și are de ce. E prima dată când ne vedem la Paris, până atunci discutaserăm mai mult pe la întâlnirile scriitorilor de la Neptun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a fost greu să-i privesc mâinile cu pielea vânătă, translucidă, ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii săi, au ceva deviat în ei. O epocă întunecată, dură, fără compromisuri, nu tocmai pe placul omului modern. Mult mai reconfortantă vila Mont-Noir, înconjurată de jur-împrejur (36 ha) de pajiști verzi, înrămate cu pâlcuri de pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case" (Matei, X, 26-27). Certuri de familie. Confruntări până și în comunitatea grecească. Cu bărbile vâlvoi, cu fețele posomorâte, cu mantii negre (rossanul cu mâneci largi), mai mulți călugări patrulează pe străduțele patriarhiei ortodoxe grecești din Ierusalim, în vreme ce alții le barează intrarea pe poarta principală. Cele două tabere se pândesc una pe cealaltă. Tensiunea e palpabilă în acest labirint de străduțe făcut parcă pentru filmul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aruncătură de băț, Deir Mimas, satul natal al Souhei Bechara, eroina libaneză, și sinistra închisoare de la Kiam, unde am fost cu puțin timp în urmă. O baracă ceva mai mare se vrea a fi primărie. Primarul, un tip simpatic cu mânecile cămășii suflecate, expert de-acum în materie, ne prezintă, inclusiv cu ajutorul unui set de diapozitive, stricăciunile suferite de localitate și eventualele noi pericole care o amenință. Evocă bunele raporturi din trecut, cu mâna de lucru libaneză care "venea odinioară la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vedere al posesiei asupra solului. Sionismul agricol al "Iubitorilor Sionului", care a înființat primele ferme pe la 1880, a precedat și a permis avântul sionismului politic al lui Herzl. Cucerirea pământului garantează și cucerirea drepturilor. Pământul și plugul mai întâi. Suflecarea mânecilor pentru punerea în valoare. Voltaire ar fi tare mirat dacă ar veni să vadă poporul evreu la el acasă. Zisa lui cam disprețuitoare: "A promite și a te ține de cuvânt sunt două lucruri diferite, bieții mei evrei" l-ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu brâu fraise; haina de deasupra blănită, fraise; pălărie căciulă de blană în colțuri un fel de tricorn, cizmulițe galbene. Boer moldovan AI 11. haina dedesubt fraise brâu de șal galben; haina de deasupra verde cu blăniță brumărie (bordură și mâneci). Din mânicile hainei de deasupra ies mânicile fraise ale hainei dedesubt. Acoperământul capului nalt de blăniță brumărie, cu fund fraise covârșind mărginile. Șalvari galbeni, colțuni galbeni în meșă roșie. Ciubuc lung până-n pământ cu imanè de chilimbar (veac XVIII, XIX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turcesc (verde va grâul) ceambur detașament de pradă (razzia) năvrapi tătari ceașâd spion ceașâtlâc spionaj cabanița domnească contăș cu ceaprazuri de fir și profimuri de samur. "Trimeteți doi ciopcâni care să margă bine în buestru ceapraz brandeburg cepchen haină cu mânecile despicate atârnând. A plătit patru potronici pentru aseminea cepcehen. se hărățeau pe margini... au răpezit la împărăție arz, jăluind împotriva lui Vasilie-Vodă. În spirala infinită a vieții Moartea pune popasuri de-o clipă. Ce-am râs! Postește robul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de mentalitatea din Evul Mediu, răzbunată în Codrii Cosminului. Incursiunea din Polonia demonstra că Ștefan nu se mulțumea numai cu atât. Arunca pe masa tratativelor asul din mânecă, dacă ne este îngăduită această exprimare, as care semnifica puterea sultanului. În timpul tratativelor din iulie 1498, solul ungar îi spunea regelui Ioan Albert „că voievodul însuși, dacă nu ar putea obține pacea din partea noastră, intenționează să treacă cu totul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zestre ale principeselor italiene, de la mijlocul secolului al XV-lea, sau cum sunt înfățișate personajele din pictura lui Sasetta, Masolino de Panicale sau Pisanello. Domnul poartă o tunică scurtă, până la genunchi, din mătase roșie brodată cu aur și argint, cu mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Panicale sau Pisanello. Domnul poartă o tunică scurtă, până la genunchi, din mătase roșie brodată cu aur și argint, cu mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
brodată cu aur și argint, cu mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cum apar Evdochia la Sfântul Nicolae din Iași, soția lui Tăutu la Bălinești și soția lui Șendrea la Dolheștii Mari, purtau rochii lungi de catifea sau de mătase, peste care îmbrăcau mantii din brocart, lungi până la boftori. Unele mantii aveau mâneci, altele fără mâneci, lăsând să se vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Sfântul Nicolae din Iași, soția lui Tăutu la Bălinești și soția lui Șendrea la Dolheștii Mari, purtau rochii lungi de catifea sau de mătase, peste care îmbrăcau mantii din brocart, lungi până la boftori. Unele mantii aveau mâneci, altele fără mâneci, lăsând să se vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soția lui Tăutu la Bălinești și soția lui Șendrea la Dolheștii Mari, purtau rochii lungi de catifea sau de mătase, peste care îmbrăcau mantii din brocart, lungi până la boftori. Unele mantii aveau mâneci, altele fără mâneci, lăsând să se vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la fel ca milițienii și gardienii din penitenciare. În Oltenița, un inginer agronom, persoană bine pregătită în meseria lui, a fost încătușat, pentru că și-a permis să nu respecte indicațiile de partid, care nu aveau nici în clin nici în mânecă, cu producția agricolă. Inginerul Virgil Podocea, a încărunțit într-o singură zi, datorită metodelor inchizitoriale ale lui Ion Dincă, contactând și o boală cardiovasculară, care-i va fi fatală. Datorită acestei boli, inginerul Podocea a decedat în anul 2013 la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
felul de tehnici de a izola victima pentru câteva momente suficiente operației lor rapide. Uitați-vă și eu îl scot cu greutate din buzunarul foarte strâns al blugilor, le replicai eu, să-i liniștesc. Eram îmbrăcat destul de simplu, cămașă cu mâneci scurte, blugi peruani de o calitate medie, adidași românești, nu puteam ieși în evidență cu nimic, doar fața mea era de european, nu aveam cum s-o schimb, glumeam eu până să coborâm la locul cu pricina. Ceasul o să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]