10,420 matches
-
și oricum se mulțumea cu aspectul sufletesc al contopirii sale cu valurile, stelele și trupul bine clădit, cu un bronz de indian, care o atrăgea. Se întreba, oare cu câte fete a făcut dragoste Raul, pe acest nisip, care o mângâia acum pe ea, prin toate curburile. * Camera era micuță, dar era a libertății, o puteau orna după gustul lor, oricum nu avea nimic drăgălaș, personalizat ... atracția dintre ei era singura atracție puternică ... nu știa cum a ajuns acolo, știa că
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
pe crucea lui Iisus - Fără de cuvinte multe, fără pravila deșarta - Ci cu lacrima din viața asta toată: „Iartă, tata!” „Iartă, tata!”, „Iartă, tata!” - nici cuvântul n-a ieșit, Si tu-mi ierți întreaga viață de-i greșită, înmiit - Și mă mângâi doar cu dreapta, si pe creștet, si obraz: „Iartă-mă și tu, copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui Iisus, Si acum, când vin la tine, ca să aflu ușurare, Tu mă mângâi din cea lume, si imi ceri și tu, iertare! Azi îmi cer iertare, tata; spovedania mea, mereu, De pe lumea cealaltă, spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci e simplă, si curată: pentru viața asta toată, „Iartă, tata!” îți spun ție; spune
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
pe crucea lui Iisus - Fără de cuvinte multe, fără pravila deșarta - Ci cu lacrima din viața asta toată: „Iartă, tata!” „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” - nici cuvântul n-a ieșit, Si tu-mi ierți întreaga viață de-i greșită, înmiit - Și mă mângâi doar cu dreapta, si pe creștet, si obraz: „Iarta-ma și tu, copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
copile!” „căci nici eu nu sunt mai breaz” - „Iartă, tata!”, „iartă, tata!” câte nu îmi vei fi spus, Și-am uitat, călcat pe sfaturi, ca pe crucea lui iisus, Si acum, când vin la tine, ca să aflu ușurare, Tu mă mângâi din cea lume, si imi ceri și tu, iertare! Azi îmi cer iertare, tata; spovedania mea, mereu, De pe lumea cealaltă, spune-o tu, lui Dumnezeu ! Căci e simplă, si curată: pentru viața asta toată, „Iartă, tata!” îți spun ție; spune
IARTĂ. TATĂ... de JIANU LIVIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351599_a_352928]
-
o fată îmbrăcată în alb. Cozia se apropie de Olt cu calul ținut de dârlogi, și cântecul lasă calul să se adape. Mihai se ridică și se îndreaptă spre fată. MIHAI ( Alergând spre fată. Cozia!...Cozia!...Aici ai venit!? COZIA ( Mângâind calul pe coamă.). Din deal te-am zărit Și mi-am zis atunci să vin Să adăp calul puțin Și să stăm de vorovit, Căci luna a răsărit ... MIHAI Spunei că îți este teamă de bărbați Mai ales când sunt
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
prea sfântă! Ce vis mi-ai dat! Poate să fie vreodată adevărat!? Chiar dacă nu se va împlini Voi ține minte această zi. MIHAI Cozia te rog frumos Cântă-mi un cântec duios, Așa cum tu ști! COZIA Ce cântec? Zi! MIHAI ( Mângâindu-i pletele.). Oricare ar fi. COZIA ( Stă puțin pe gânduri, apoi începe să cânte,din ce în ce mai tare de răsună văile. Ostașii se apropie și se așează pe iarbă ceva mai departe, ascultând.). Foaie verde a plopului Ici
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
fost doar vânt! A tulburat somnul Măriei-Tale cineva? Mă ierte Domnul, pe aici n-a fost nimenea! Doar Oltul își cântă doina, val cu val, Lovește în stânca de pe mal. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Trecându-și mâna peste frunte și apoi mângâindu-și barba. Cred că am avut un vis! CETAȘUL VOLBURĂ De a fost vis urât, să moară în valuri, stins! MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Gânditor, privind undeva peste făclia din mâna cetașului.) Nu a fost urât, a fost frumos, chiar ... După
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
plăcut. M-a poftit într-o cameră plină de costume, din diferite momente cinematografice. -Improvizăm?m-a întrebat. -Bineînțeles! De ce nu? -Alegi ce costum te inspiră și la cină vom vedea, dacă ne asortăm. -Interesant. Sunt nerăbdătoare. -Și eu! mă mângâie ușor pe obraz. Te aștept la ora opt în living. Stilista te va aranja. Am făcut o reverență: -Your wish is my command! Râdea. Am găsit hainele potrivite ...îmi plăcea la nebunie situația. M-am pregătit, aveam o stare febrilă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
-Darul tău este prețios, cel mai puternic simbol din lume. Ușa s-a deschis, era șoferul . Abe mă conducea la mașină dar aveam inima grea. N-aș fi dorit să plec. Venise timpul să ne luam la revedere. Mi-a mângâiat părul, m-a sărutat ușor. -A fost o zi minunată, ești o persoană deosebită. Pentru ziua de astăzi, am să-ți fiu recunoscător. Ne-am îmbrățișat și i-am destăinuit: -Am trăit o poveste azi..nu voi putea uita! Ajunsă
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
este ultimul Iorgovan pus să vegheze lumea muntelui și să intervină în cazul în care viperele cremenelor ar mai naște un alt balaur. Din pricina asta , văzându-le atât de mărunte și neputincioase în tendința lor fatală, Iovana chiar le îmblânzește, mângâindu-le cu bâta, temperându-le astfel pornirea veninului, a firii, a destinului. E firească soluția finală, aleasă de autor ca Iovana să devină o simpatizantă a mișcării ecologiste a gurului Bivolaru, date fiind obiectivitatea, cumpătarea, magia și naturalețea caracterului acestei
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
că voi ajunge iar la pieptul lui... mă întorc în prezent. pe stradă e întuneric. stau ghemuită ca un copil în liniștea gata să explodeze în mine. refuz să mă ridic. nu e greu. un zvâcnet și ating iar verticala. mângâi strada pe care gheața acoperă primii mei pași... mă strigă tata, îngrijorat de căderea mea. îl liniștesc atunci când îmi aude râsul... de fapt plâng. mi-e dor de căderea de pe Vârful Omu, de pământul și mâinile mici pline de zgârieturi
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 717 din 17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Motto: „Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe altii sa vada.”( EdgarDegas) Există bucurii simple dar totale, care îți încântă ochii și-ți mângâie inima, bucurii ce te vindecă. Printre acestea se numără florile, sălbatice sau cultivate. Ele sunt adevărate comori de frumusețe și sănătate, pe cât de trecătoare, pe atât de neprețuite... Ador florile! De câtva timp mă strecor, pe furiș, într-o grădină
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ- FLORI... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351725_a_353054]
-
viață nemuritoarelor flori... Ea se numește CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ, și domnia sa mi-a îngăduit să pătrund în universul florilor care vor dăinui peste timpuri. Flori, flori, pretutindeni flori...Precum un copil, privesc fascinată varietatea de flori și culori...pe care le mângâi cu privirea. Referință Bibliografică: CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ- Flori... / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 717, Anul II, 17 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ- FLORI... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351725_a_353054]
-
si el a murit de tânăr. Astfel se termină tragedia unei familii în care a bântuit o boală necruțătoare. Din tragismul ei, Dumnezeu a vrut să ne lase pe cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, care ne-a mângâiat cu verbul lui viața. Referință Bibliografică: VIAȚA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ȘI ADEVĂR / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 714, Anul II, 14 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate
VIAŢA LUI MIHAI EMINESCU ÎNTRE MISTIFICARE ŞI ADEVĂR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351713_a_353042]
-
Ilenei Popescu Bâldea numită cu un titlu cât se poate de incitant și de romantic în aceeași măsură: „Tu nu știi cum plâng fluturii”. Chiar, cine altul decât poetul poate ști cum plâng ori cum râd fluturii? Tandrețea fluturilor care mângâie florile este cunoscută până și de copii. Pentru că fluturii, nu-i așa, ne învață să pregustăm mireasma și polenul florilor, nu numai ale celor ce mor, dar și al florilor nemuritoare. Flori nemuritoare pot fi și poeziile strânse-ntre pagini
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
pentru suflet). De altfel, Ileana Popescu Bâldea, în castelul său de gheață pictează norii și se roagă la crucea din stele. În miezul unei astfel de contemplații ea scrie: “îmi fac pat din cuvinte pe-ascuns de uitare / plâng piatra mângâiată cu teamă / întind mâna a boare / întunericul râde îmi ține degetele moi / țip la aerul verde prin fluturi / și împing umbrele spre timpul/ care nu mai există / în noi” (stare de piatră). De ce-și alege poeta piatra ca suport
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
poemele gândite lângă statuia lui. Iarnă-vară. Pe bănci. Cu poezia în inimă. În minte. Pe buze. Șiroind pe trup și în șuvițe de păr. Pe din afară. Pe dinăuntru. Șuvoi de imaginație. Cuvintele - scai după mine. Precum cățelușii. Amușina. Se mângâie de picioarele mele. Se cațără. Atârnă. Strălucesc. Se sting. Învie. Renasc din cenușă. Gândesc în versuri. Doar o scânteie le-aprinde. Amnarul - același. Tăcere. Forfota copiilor. Țipete. Mingi. Cărucioare, landouri. Frunze căzute. Apă țâșnind. Bănci goale. Eminescu - privind în aceeași
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346538_a_347867]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RUGĂCIUNE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului RUGĂCIUNE Mă uit la tine liniștit Când mă mângâi pe obraz, Mă simt atât de fericit Sub al sărutului talaz. La pieptu-ți tu mă strângi Ca o mamă pe al său pui, Toate dorurile le frângi Iubita mea cu ochi căprui. Te rog Doamne Creator Nu-mi răpi floarea
RUGĂCIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346563_a_347892]
-
mi spune, maică, de tine Că ai să te-ntorci la mine. Și-mi spune, maică, de tine Că ai să te-ntorci la mine. MAMA SFÂNTĂ, PREACURATĂ Îmi arunc privirea-n curte, Corbea-i bucuros și latră; Vrea să-l mângâi, nu mai poate: Sare-n sus, fuge spre poartă, Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
zid - Mamă sfântă, preacurată! M Ă I C U Ț A M E A - La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut ... Mi-e dor de tine să te văd, Să mă așez la pieptu-ți sfânt, Să mă mângâi și eu să plâng, Că prea nu te-am văzut demult Odorul meu iubit și scump! - O! ... lasă-mă, băiatul meu, Cu brațu-mi slab să te cuprind ... Sunt fericită că te-ating! Iar fața ta, abia disting. Ani grei mă
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
Chipul tău aură poartă ... Tu ești maica mea blajină? Vino! fiul tău te-așteaptă. La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut ... Mi-e dor de tine să te văd: Să mă așez la pieptu-ți sfânt, Să mă mângâi ... și eu să plâng, Că prea nu te-am văzut demult ... Pe tine - chip de înger scump! Ai plecat, mamă iubită? ... Te implor, rămâi cu mine! Nu mai stai, îmi ești grăbită, Vrei s-ajungi la rugăciune? Să te rogi
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346579_a_347908]
-
mi spune, maică, de tine Că ai să te-ntorci la mine. Și-mi spune, maică, de tine Că ai să te-ntorci la mine. MAMA SFÂNTĂ, PREACURATĂ Îmi arunc privirea-n curte, Corbea-i bucuros și latră; Vrea să-l mângâi, nu mai poate: Sare-n sus, fuge spre poartă, Nici nu latră, căci te simte, Pe lăbuțe stă și-așteaptă, Și din coadă dă, cuminte - Ființă blândă și-nțeleaptă. Iar pisica, nu mai toarce, Din urechi a și ciulit: Te-
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
zid - Mamă sfântă, preacurată! M Ă I C U Ț A M E A - La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut ... Mi-e dor de tine să te văd, Să mă așez la pieptu-ți sfânt, Să mă mângâi și eu să plâng, Că prea nu te-am văzut demult Odorul meu iubit și scump! - O! ... lasă-mă, băiatul meu, Cu brațu-mi slab să te cuprind ... Sunt fericită că te-ating! ... Iar fața ta, abia disting. Ani grei mă
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]
-
Chipul tău aură poartă ... Tu ești maica mea blajină? Vino! fiul tău te-așteaptă. La tine vin, măicuța mea! Întinde mâna s-o sărut ... Mi-e dor de tine să te văd: Să mă așez la pieptu-ți sfânt, Să mă mângâi ... și eu să plâng, Că prea nu te-am văzut demult ... Pe tine - chip de înger scump! Ai plecat, mamă iubită? ... Te implor, rămâi cu mine! Nu mai stai, îmi ești grăbită, Vrei s-ajungi la rugăciune? Să te rogi
OMAGIU MAMEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346580_a_347909]