4,645 matches
-
fi și Babic. Cu el, nu mai ai nici o șansă. Într-adevăr, cei doi părăseau poiana, ajutându-se reciproc să-și găsească și să-și îmbrace hainele din mers. Era ca un joc cu noi sărutări, cu alte și alte mângâieri. În urma lor, pe o piatră, lăsaseră doar două cupe, umplute pe jumătate cu vin roșu. Gestul semăna cu o ofrandă. ― Asta da aniversare! Oare câți ani de căsătorie au împlinit? Dante Negro ridică din umeri și porni prudent pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul luă pumnalul, îl examină și, cu o delicatețe care sugera mângâierea, dar și recunoștința, îl lăsă să alunece înapoi, în ascunzătoarea lui. Zâmbi cu totul destins și luă mâna pictorului. ― Am primit vești din țară. Sunt așteptat la Turtucaia. În sfârșit, va sosi noul domn. Ioan Caragea... Dar... aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui răsunător și liniștitor: - Hă! Al doilea moment al zilei: la pârleaz. Urcam pe podișcă, mă apucam de parii laterali și, legănându-mă În față, În spate, ziceam așa: - Ce faaaaci Moș Ia’...? Nu era nici măcar de formă Întrebare, ci mângâierea dinspre mine Înspe el - nu era Moș Iacob al meu? și era de parcă mi-așa fi trecut mâna pe spinarea lui Îmblănită; și era de ziceam că el e motanul meu cel prieten (că tot n-aveam). La care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gura de urechea lui stângă, Julia a început să-i ciugulească locul cu mișcări senzuale, în vreme ce mâna îi cobora de-a lungul abdomenului, înspre prohab. Când a ajuns acolo, Julia a zâmbit - în ciuda aparentului refuz de a-i răspunde la mângâieri, penisul lui James era tare ca piatra. Julia l-a luat în mâna și-a început să-și miște degetele în sus și-n jos, dar, dintr-odată, s-a oprit. Asta pentru că tocmai simțise ceva la care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată eliberându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să cadă grămadă pe masa unora. Până să ajungă, Mărgărit o mai încasă. De la sobolul bătrân de astă dată - un jab lansat cu gestul unui aruncător de disc de undeva de sub coapsă, pe lângă care ce-i dăduse blondul fusese o mângâiere. Mărgărit se cutremură ca electrocutat, se îndoi și se ghemui cu capul între brațe. Îi curgea sânge din nas, dar în pofida durerii și a umilinței, rămăsese țeapăn în loc. Încăpățânat ca un catâr ca să-și apere dreptatea, poate și unde-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i e deloc luminat de astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o aude? Stând În picioare În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ce eu, vei spune? Pentru că Dumnezeu ne-a făcut Îndrăgostiți, așa cum a făcut anumite flori otrăvitoare. El râde, ea lasă să-i curgă lacrimi. — Să intrăm și să Închidem ușa, fericirea noastră ar putea fi auzită. Mai târziu, după multe mângâieri, Djahane se ridică, se acoperă pe jumătate, Își Îndepărtează cu blândețe iubitul. — Trebuie să-ți Încredințez un secret, Îl știu de la soția cea mai vârstnică a hanului. Știi tu oare de ce se află el la Samarkand? Omar o oprește, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cu o Încântare vinovată decepțiile matrimoniale ale mai marilor acestei lumi; renunțând s-o mai dezaprobe, Omar se alătură acum din toată inima tuturor schimelor sale. Și când, poznașă, ea amenință să tacă, el o imploră, folosindu-se de mângâieri, să continue, deși știe foarte bine cum se sfârșește istorisirea. Cârmuitorul Dreptcredincioșilor se resemnă, deci, să spună „da“, cu moartea În suflet. De Îndată ce răspunsul ajunse la el, Toghrul luă calea Bagdadului și, chiar Înainte de a intra În oraș, Îl trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși Îi curgeau lacrimi călduțe. În zori, nu deschisesem Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin, de cealaltă parte a patului, dar Șirin dormea goală, cu capul pe gâtul meu, cu sânii lipiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era Întredeschisă; am Împins-o fără zgomot. Șirin era În pat, În capul oaselor, cu Manuscrisul deschis așezat pe genunchii ridicați. M-am strecurat lângă ea, umăr la umăr, șold la șold. N-aveam, nici ea, nici eu, gândul la mângâieri, dar, În noaptea aceea, ne-am iubit În alt chip, cufundați În aceeași carte. Ea Îmi călăuzea ochii și buzele, cunoștea fiecare cuvânt, fiecare pictură; pentru mine, era pentru prima dată când vedeam câteva. Adeseori traducea, În franceză, În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
li se înmoaie și se zice „bietul de el”. Unora li se făcea milă de mine din pricina bolii, dar asta mă deranja prea puțin, fiindcă ei spuneau ce aveau de spus tatei și mamei. Eu primeam doar o porție de mângâieri. Pentru că nu voiam ca tata să fie povara cuiva, îl însoțeam pe la autorități și la organizațiile umanitare. Ședeam alături mult timp, pe coridoare pustii. Din vreme în vreme, tata tușea ușor. Când îl auzeam pe tata tușind, știam că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tușind, știam că are emoții. Ședeam în birouri, în fața meselor încărcate cu maldăre de hârtii, țineam mâinile împreunate în poală, mașina de scris țăcănea mărunt clic-clic. La despărțire, funcționarii mă băteau ușurel pe obraz. Era ca la comandantul Miliției: o mângâiere în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai dormitoarele. De aceea, lumina ardea încontinuu. Ședeam împrejurul mesei care era bună la toate, și pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui Gianni și al lui Maurizio. Discutau ca întotdeauna politică și de aceea, privită de la distanță, convorbirea lor arăta ca o luptă. Signora Maria a observat, s-a apropiat de cei doi și și-a pus mâna încetișor, ca o mângâiere, pe spatele lui signor Giovanni. I-a șoptit la ureche ceva ce avea legătură, probabil, cu inima lui bolnavă și tensiunea. El a clătinat din cap, încuviințând. Paolo tocmai ieșea din casă și, când a dat cu ochii de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vor lua dis-de-dimineață și, înainte de asta, voiau să mă calmeze cu pilule. Doctorul mi-a cuprins mâna între ale lui amândouă și a ținut-o strâns pentru câteva clipe. Mi-am dat seama că era vorba de un fel de mângâiere pe cap. „Fii sigur că totul va merge bine.” Cuvintele lui au rămas cu mine toată noaptea. Dimineața m-au trezit atât de devreme, încât n-ar mai fi avut nevoie de pilule ca să mă adoarmă la loc. Patul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dar nu atât de rău ca atunci când ne vizita sectoristul. Ba era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate, capătul fermoarului. Îl trăgea de jur împrejur și eu îmi ziceam în gând: „Acum scoate arma, ca în Incoruptibilii”. Incoruptibilii îi făceau praf pe ticăloșii lui Al Capone. Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și sărutam pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise indiferent, iar ce nu-mi era indiferent tresărea și ardea acolo, sub stofă. N-am izbutit să desfac acul la timp, m-am pomenit ud înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
putea fi. Ce anume te doare, întreb eu, iar el șoptește, totul, totul mă doare, chiar și când respir mă doare, iar mâna îmi alunecă pe fața lui, trăsăturile i se conturează delicat în întuneric, cu frumusețea lor uitată, iar mângâierea monotonă mă calmează și aproape că mă adoarme, ochii mi se închid lasciv, de plăcere, de multă vreme nu ne-am mai petrecut diminețile întinși în pat, poate vom rămâne așa toată ziua, îl voi ascunde aici ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clipa în care aud ceasul, cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te afectează, apoi se apropie de ea cu mișcările acelea ale ei, care deja îmi deveniseră familiare, hotărâte și fine, buzele ei se mișcă parcă s-ar ruga, Noga îi întinde brațul încordată, până când mișcările precise se transformă într-o mângâiere blândă pe părul ei, ești foarte bine, draga mea, fii pe pace, totul va fi bine, iar Noga răsuflă din nou ușurată, tot ceea ce eu încercasem să îi ascund îi era acum dezvăluit cu atâta sălbăticie, aveam impresia că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în cele din urmă nu mai deranjez pe nimeni. Iar când simt mângâierile dulci pe fața mea în mijlocul nopții, repet, s-a întors, s-a întors, dar cu toate acestea întorc capul în cealaltă parte, niciodată nu putusem să adorm când stăteam unul cu fața la celălalt, ne priveam unul pe celălalt cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi scot imediat cămașa și intru, și trupul meu devenise mai ușor, ședem amândouă cu genunchii unul lângă celălalt, scufundate într-o senzație plăcută de jenă, aproape fără să ne atingem, doar apa aceea fierbinte duce de la una la cealaltă mângâierile și hohotele de râs și sărutările, prezența ei lângă mine îmi aduce o liniște necunoscută, nu sunt singură, am o fiică, iar acum vestea aceasta îmi șterge singurătatea, nu o accentuează. Este plăcut să simt unduirile apei fremătând între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi rămas câteva ceasuri În librăriile acelea, aș fi Întâlnit și colonei Ardenti, și mediumuri, pe puțin vreo zece. M-am Întors acasă și i-am comunicat oficial lui Amparo că lumea era plină de denaturați. Ea mi-a făgăduit mângâiere și ne-am Încheiat ziua așa cum cerea natura. Ajunsesem pe la sfârșitul lui ’75. Am hotărât să uit asemănările și să-mi consacru toate energiile muncii mele. La urma urmelor trebuia să predau cultura italiană, nu rozacruceenii. M-am dedicat filosofiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
regăsi pe Dumnezeu fără a pune sub semnul Întrebării propria necredință, pentru că e vorba de un Pol Nul. Știi, pentru cei din generația mea, care s-au hrănit cu deziluzii și la prânz, și la cină, asta poate fi o mângâiere”. „Dintre generații, a mea s-a hrănit cu mai multe deziluzii”. „Prezumțios. Nu, pentru voi asta a fost doar vreme de un sezon, ați cântat Carmagnola, iar apoi v-ați trezit tot În Vendeea. O să treacă repede. Pentru noi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]