4,696 matches
-
al Muncii Socialiste. Ne-a părăsit un remarcabil activist al Partidului Comunist și al statului sovietic, al mișcării comuniste și muncitorești internaționale, un mare teoretician și talentat organizator. Întreaga sa viață măreață și luminoasă a fost permanent pusă În slujba măreței cauze a lui Octombrie, partidului lui Lenin, intereselor poporului muncitor, construirii comunismului. Încerci să numeri câte ordine și medalii are Ceaușescu. Greșești socoteala. Nici o speranță. Domnișoarei fără nume chambre 231 Résidence Universitaire Montebello 96, avenue Valrose 06400 Nice - Cedex FRANCE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ea Însăși. Desigur că n-a fost să fie. Concepția lui Ruby a lăsat-o pe Stella sloi. A respins-o cu o fluturare din mâna-i cu o manicură extraordinară și a explicat că ea avea ceva mult mai măreț În cap. Apoi și-a expus ideea ei, care era să umple magazinul cu hăinuțe de botez din dantelă de Flandra importate și haine de bebeluși la niște prețuri exorbitante (care puteau fi curățate doar la curățătoria chimică). Era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
urmă: „Victoria germană nu este o chestiune întâmplătoare; este o necesitate metafizică. Dacă faptele care dirijează istoria popoarelor depind cu adevărat de o voință superioară capabilă de discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Tally. Asta ar explica de ce Kieran era așa de panicat să mă vadă. —Ei, a trecut totul, am trâmbițat eu cu o veselie prostească, neconvingătoare. Kieran aprobă din cap înțelegător. —O, desigur. Bănuiesc că ai venit ca să discutați despre măreața idee a Lisei de a te vinde ca pe o mașină de tuns gazonul nedorită. Asta o să vândă câteva sute de mii de exemplare, nu? Ai de gând să pozezi goală de la brâu în sus, să arăți ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia i se Îngădui să intre În dormitor, Îi destăinui că, În timp ce se prăbușea la pământ, auzise un glas, care nu era al lui, rostind limpede: „Deci iat-o În sfârșit, măreața clipă!“ Măreața clipă se apropia cu certitudine, dar Încă nu sosise. Henry mai avu destulă putere pentru a dicta o telegramă către nepotul Harry din America, formulată cu grijă, ca să nu Îl alarmeze: „Azi-dimineață am avut un ușor atac. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care Îl vizită În aceeași zi și căreia i se Îngădui să intre În dormitor, Îi destăinui că, În timp ce se prăbușea la pământ, auzise un glas, care nu era al lui, rostind limpede: „Deci iat-o În sfârșit, măreața clipă!“ Măreața clipă se apropia cu certitudine, dar Încă nu sosise. Henry mai avu destulă putere pentru a dicta o telegramă către nepotul Harry din America, formulată cu grijă, ca să nu Îl alarmeze: „Azi-dimineață am avut un ușor atac. Fără simptome grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a visa măcar să dea glas vreunei critici. Loialitatea și discreția Îi erau totale. Singurul ei regret era că Începuse să lucreze pentru HJ abia după ce lucrările mai bune fuseseră scrise - ar fi fost o onoare imensă să colaboreze la realizarea măreței trilogii compuse din Ambasadorii, Aripile porumbiței și Potirul de aur. Trebuise să se mulțumească doar cu prefețele la nefericita ediție newyorkeză a Colecției de romane și povestiri, cu amintirile din copilărie și tinerețe, și cu alte opere relativ minore. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
l-ar putea ajuta, de aceea mașina de scris Remington este adusă În dormitorul mare pe masa cu rotile ca un aparat medical, iar Theodora Își ocupă locul obișnuit În fața tastaturii. „Chestiunea recuperării mi se pare la fel de importantă și de măreață ca orice altă Împrejurare pe care am avut ocazia de a o Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urgente din partea lui Henry și o tărăgănare din a lui Compton, pe care avea să o recunoască drept boală profesională a tuturor producătorilor dramatici - trecură șapte luni până să se apuce efectiv de adaptare. Între timp, nu vorbi nimănui despre mărețul plan, cu excepția lui Fenimore, care Îl aprobă; și chiar și când Începu, În fine, să scrie piesa, la Începutul lui 1890, nu-i comunică faptul decât lui Alice și prietenei ei, Katharine Loring, ca pe un mare secret. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la prima oră a dimineții, așa cum Îi promisese. Pentru prima dată, șirul de cuvinte și propoziții nu tocmai corecte din punct de vedere gramatical părea justificat retoric. Scrise: „SUCCES MAGNIFIC TRIUMFĂTOR FĂRĂ REZERVE FELICITĂRI UNIVERSALE MARI OVAȚII PENTRU AUTOR VIITOR MĂREȚ PENTRU PIESĂ COMPTONII STRĂLUCIȚI ȘI JOCUL LUI ADMIRABIL SCRIU HENRY“. Rezuma perfect sentimentele sale față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la Wolverhampton, unde era programată să joace la Grand, În următoarele șase zile. Henry li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În scris că o considera „o capodoperă de construcție dramatică“ și că va fi Încântat să realizeze o producție londoneză de Îndată ce se va elibera de obligațiile curente. Era votul suplimentar de Încredere În capacitățile sale dramatice de care avea nevoie. Mărețul plan de cucerire a scenei engleze părea să avanseze foarte mulțumitor. Singură sănătatea În declin a lui Alice azvârlea o umbră peste Începutul de vară. Ea și Katharine locuiau acum Într-o căsuță pe care le-o găsise Henry, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
departe“. Du Maurier văzuse câteva comentarii pe marginea cărții și cita din ele: „Un categoric pas Înainte față de Peter Ibbetson... O operă minunată, plină de fisuri, dar și de acel ceva luminos care se Înalță deasupra criticilor... Este atât de măreț, atât de uman, atât de cercetător, Încât va plăcea unui număr imens de cititori“. Harper’s Îi oferiseră aceleași condiții bănești ca și până atunci, dar Du Maurier spera să Îi convingă să scoată ceva În plus pentru „acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de două mii de lire pentru drepturile de autor asupra noii cărți, de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcea tocmai pe dos, Încetinind tempoul scenei finale și rostindu-și ultimele monologuri sonor și cu patos. Ar fi trebuit, desigur, să fie pentru el momentul dramatic culminant, acela În care Guy Domville renunța la lume În favoarea unor lucruri mai mărețe, lăsându-și prietenul și pe femeia iubită unul În grija altuia, și, dacă piesa și-ar fi țesut magia așa cum trebuia până atunci, ar fi fost Într-adevăr un astfel de moment, dar magia se risipise cu mult Înainte. Repetițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să vin și să mai privesc o dată chipul prietenului meu. Am fost Întemnițați și el ne-a purtat de grijă. Ziua nu era mai mare decât bunătatea lui. Sunteți toți oameni Însemnați și plini de iubire. Dar cine e mai măreț ca Tusitala? Cine are mai multă iubire și Înțelegere? Ce Înseamnă iubirea voastră pe lângă a lui? Ah, Tusitala, aceasta este ultima dată când Îți văd chipul, până ne-om Întâlni iar, dinaintea Domnului.»“ Această extraordinară mărturie Îi umplu Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căpitan era, Înaintând Împinsă de aburi către viitor, cu MacAlpine ca secund și micul grup de slujitori pe post de echipaj; dormitorul era cabina, peluza puntea de comandă și Camera Grădinii puntea vasului. Undeva, În viitor, Îl aștepta un proiect măreț: trei romane importante, pe cât de analitice, de introspective și de ponderate pe cât Îi era voia, dar și pe cât de profunde, de Îndrăznețe și de frumoase pe cât numai el le putea face. Elementele componente erau deja Înscrise În carnet. Unul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
consular, s-a răfuit cu fiul lor, Ricardo. Când să se răzbune, o persoană oarecare, tu, de pildă, l-ar fi putut lua ceva mai tare pe putativ, și gata. Dar pe bătrânul Sangiácomo ura l-a făcut și mai măreț. Și-a făcut un plan, unul care nu i-ar fi trecut nimănui prin minte. În fața dovezilor lui de finețe și stăpânire de sine, jos pălăria! A planificat Întreaga existență a lui Ricardo: primii douăzeci de ani i-a destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În aceleași culori, folosind același domeniu al spectrului electromagnetic. Asta va ușura enorm stabilirea contactului. Iar semnele acelea În alb și negru... trebuie să fie o mostră din scrierea lor. Vă dați seama? Scrierea extraterestră! Zâmbi entuziasmat. Este un moment măreț. Mă simt cu adevărat privilegiat că mă aflu aici. — Focalizați, solicită Barnes. — Focalizăm acum, domnule. Imaginea deveni și mai neclară. — Nu așa. Încercați invers. — Am Înțeles. Focalizăm. Treptat, imaginea căpătă contururi clare. — Oho! făcu Ted, holbându-se la ecran. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
speranța și-absolvită de vină, Azi dau aripi nădejdei, către cer spre lumină. Printre stele cărunte, urc mereu către Tine. Chiar de cad, mă ridică dorul meu înspre bine. Tu, cu brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă: Nu mai plânge, te iert! Într-o clipă
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
s-a născut la BÎrlad, că primul extraterestru a sosit pe Terra În urmă cu cinci milioane de ani, În zona Timișoarei, noaptea. Unde a Întîlnit oameni mici și negricioși. Și, desigur, cunoșteam faptul că țara noastră are-un viitor măreț pentru care se vor ruga indienii, tot noaptea, după cum afirmă fără totuși să pomenească de indieni cel mai mare interpret al operelor complete ale lui Nostradamus, un domn bătrîn și mondial, care susține că Nostradamus a prezis tot, cutremure, inundații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pierde și acestea din urmă aroma, frunzele și florile, În cadrul marilor transformări revoluționare, apoi se Îmbracă perechile rezultate În rochițe demodate, strîmte, de metal, sau, și mai bine, În saci, moment de o deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul hotărîrii unanime de a urma neabătut, deoarece cuvintele astfel preparate trebuie să dăinuie, Într-o adeziune deplină, dacă ard nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cauciuc. În concordanță cu suplimentul României Mari, ce se cheamă chiar așa, Lupta. O poză mai mare decît formatul revistei Îl Înfățișează pe Radu Theodoru plin de decorații, cu bască de colonel. „OMUL, SCRIITORUL, OȘTEANUL, CTITORUL, GOSPODARUL, POLITICIANUL.” E măreț, tataie. Ca El și ea, unde găsim metode pentru o reușită deplină a actului sexual: „GÎdilați-vă zonele erogene cu pene”. Cum zone erogene cu pene n-au decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea potrivită, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre Veselia ca o sorcovă (veselă!), despre Frica de care nu ți-e frică, despre Oboseala care curăță lucrurile, despre cum se schimbă lumea și despre cum se tot schimbă Copilul, până nu mai rămâne aproape nimic din el, despre Măreața și Cruda Nostalgie. Căci dacă nostalgie nu e, nimic nu e... Dacă mă gândesc la sensul cuvântului „nostalgie“, el e cel mai puternic legat de perioada asta a vieții mele. M-aș întoarce în timp nu ca să mă găsesc pe
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care dansau: polițistul aflat la datorie, un vînzător de ziare jonglînd cu mere, ingenue dansînd charleston. Fluviul Amazon, cu crocodili motorizați și ambarcațiuni pentru excursii În junglă. Munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]