5,243 matches
-
1972. Oamenii vorbesc multe... Biserica era zidită și mama a murit după. Dacă ne gândim la Manole, când se ridica zidul, ea murea... «Vezi ce faci, să fie terminată biserica. Eu nu te mai pot ajuta niciodată.» Așa scrie pe marmura presbiterei Georgeta. Ea era secretara și contabila bisericii. A strâns de la tata câte-un pic, că el dădea la tot necăjitul, și la drept, și la mincinos. Porunca Coroane de flori îneacă lespezile din pridvor. Cu greu mai pot citi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să fie tărâmuri unde domnește viața emoțională. Acum câțiva ani, Hallmark a angajat un designer cu multă experiență în amenajarea spațiilor comerciale, pentru a schimba aspectul punctelor lor de desfacere. Doamna respectivă a creat un spațiu foarte stilat, folosind multă marmură și alte materiale scumpe, dar atmosfera generală era mai rece și mai elegantă decât erau obișnuite clientele magazinelor. Probabil că le era dor de mediul cald și ușor jucăuș. Ca reacție la noul design, timpul petrecut în magazin s-a
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de strălucirea luminii pe piatră și relația de liniște contemporană creează o stare de pace și mulțumire, asemănătoare, probabil cu aceea de demult. Lângă stadionul de azi, înconjurat de ruine și clădiri vechi, la Templul Herei cu importante coloane de marmură, Ler și prietenii săi închid ochii și se imaginează în lumea de demult cu locul plin de spectatori și stadionul ocupat de atleții goi și agili. În stadionul principal doar o coloană amintește de gloria de odinioară. Nimic nu s-
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
a bucuriei victoriei. Ler și prietenii săi vor participa în imaginar pentru prima oară la Jocurile Olimpice organizate în onoarea lui Zeus. Căldura și soarele din prezent primesc murmurul spectatorilor ce fremătau aici odinioară. Imaginea Marelui Templu, înfrumusețat cu statui din marmură, domnește și veghează asupra celor sosiți. Alături stă templul zeiței Hera, unde Ler și prietenii ovaționează sosirea lui Diagoras, cel mai puternic dintre concurenți. Fiii acestuia aranjează cununile de măslin pe fruntea tatălui și admiratorii îl poartă pe umeri. Triumful
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
tăiată din măslinul de lângă altarul lui Zeus. Pe de altă parte, câștigătorii erau răsplătiți și în alt mod, și anume erau transformați în idoli de către poeți, care dedicau ode în cinstea triumfătorului atlet, iar sculptorii îi imortalizau în bronz și marmură. Femeile nu aveau voie să intre pe stadion, nici măcar ca spectatoare, deoarece bărbații concurau goi. Singura femeie din stadion era zeița agriculturii, Demetra, care avea voie să se uite la jocuri stând în partea de nord a stadionului. Femeile care
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Acolo era tăiat un berbec negru, al cărui ficat era aruncat în foc, după ce sângele îi fusese împrăștiat pe pământ. Apoi se celebra solemn marele sacrificiu în templul lui Zeus adunătorul de nori, care sta pe tronul său de aur, marmură și fildeș, cu chipul său „blând și maiestuos” în același timp, așa cum îl descrie Pausanias. Elis era cetate care oferea acest sacrificiu, cel mai important dintre toate prin mulțimea animalelor înjunghiate și prin fastul său. Organizatorii jocurilor celebrau după aceea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Zappeionul a fost construit după 20 ianuarie 1874, fiind inaugurat în 1888. La inaugurare, venit special de la București, a participat și Constantin Zappa, vărul lui Evanghelie Zappa. În fața Zappeionului, în partea stângă, a fost amplasată statuia lui Evanghelie, cioplită din marmură de Pendeli de către sculptorul Ioan Coso. La Broșteni, se găsesc monumentul său funerar (aflat în fața altarului bisericii) și Biserica "Sf. Nicolae'', la construcția căreia a contribuit. Conform testamentului său, trupul i-a fost depus în mormântul de la Broșteni. După 4
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
întinderea conține toate figurile. Ajunge așadar să ne reprezentăm întinderea pentru ca toate aceste figuri să ne fie date, ca să putem descoperi și rcunoaște orice figură. E ca și cum ai spune replica Arnauld că ajunge să mi se dea un bloc de marmură ca să decupez și să recunosc în el figura Sfîntului Augustin. Dar oare asta nu înseamnă că o cunosc deja, cum se poate susține că ea este închisă și conservată acolo? La fel, spațiul conține toate amintirile evenimentelor și formelor care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
despre acest castel. Imaginează-ți, dragul meu, o scară impunătoare, străjuită de doi lei sculptați în piatră - acum deteriorați. Odată ajuns pe peronul scării, înainte de a face pasul peste pragul încăperii de sub turn, privirea îți cade pe o bucată de marmură roșie, încastrată în mozaic, pe care citești cuvântul: SALVE. Frumos! Nu? Deasupra ușii de intrare, din inscripția în grecește aflăm că familia Elena și Vasili Lazaridi au ridicat castelul în anul 1904. La etaj se găsește traducerea în românește. În fața
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
birje trase de <<Ducipali>> focoși și după o publicitate deșteaptă nu va trebui să aștepte prea mult mușteriii autohtoni, dar cel mai sigur pe cei străini”... Și încheiam eu foarte subtil: „Majordomul va fi mereu ocupat cu lustruirea plăcii de marmură roșie gravată cu anticul <<SALVE>>”. Naivități de visător, ce mai? Și totuși. Din acel loc - nu întâmplător ales de stăpânii castelului - ai în jur priveliști de o frumusețe rară. În zarea Repedii, până hăt departe spre Bârnova, ți se dezvăluie
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Galata. Apoi, la 18 decembrie 1589, Petru voievod dăruiește Mănăstirii Galata braniștea Miroslavei, arătând și hotarele ei. Ajunși în vale, o clădire zidită în cărămidă aparentă, cu ușa dând în stradă, ne îmbie să intrăm. Din cele două plăci de marmură, așezate de o parte și alta a ușii, aflăm că școala este ctitoria Locotenent-Colonelului Constantin Langa, stăpânul moșiei Miroslava, și că a fost terminată în 1904, fiind donată apoi „Casei Școalelor”, împreună cu tot mobilierul necesar și cu 3339 metri pătrați
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Olga Sturza a fost: „Pentru neam și țară”. Și a dovedit-o! În preajma palatului se ridică biserica, zidită în 1834 de familiile Sturza și Mavrocordat. Când am intrat în biserică, am fost impresionat de măreția unui monument funerar, lucrat în marmură pentru tatăl ei de prințesa Olga Sturza. Monumentul ocupă o bună parte a peretelui sudic al bisericii, ridicându-și coloanele până la originea bolților și reprezintă un catafalc care susține un sicriu acoperit cu giulgiu, prin care se profilează forma unui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
giulgiu, prin care se profilează forma unui corp uman.. Pe postament scrie că principele Alexandru Gh. Mavrocordat a decedat la 18 martie 1907, în etate de 64 de ani. Pe fața exterioară a aceluiași perete se găsește o placă de marmură, care atestă că rămășițele pământești ale prințului sunt depuse la temelia bisericii. Principesa Olga Sturza a fost președinta „Societății Ocrotirii Orfanilor” și a înființat un orfelinat aici, la Miroslava, a cărui școală avea tot profil agricol. Un ultim document spune
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în daruri”, și a ridicat o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii”. Incursiunile răufăcătorilor au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească. Constantin Duca voievod a refăcut biserica și a așezat o pisanie de marmură albă în limba grecească, alături de cea slavonă a lui Vasile Lupu. Este reținut de istorie faptul că „biserica din piatră” a fost zidită de Vasile Lupu voievod în anul 1638. Prin 1800, biserica era din nou în paragină și a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor la adăpost de frig de ploaie de pe stradă pândit momentul când să te strecori și prin săli înfrigurat și șiroind până la prima bancă venit dală de marmură pe care să te prăbușești sufla usca apoi la naiba departe când era"10. Interesul pentru istoria limbii, pentru intonație, pentru nuanțe, îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului -là, ce capătă valori mai abstracte, începând
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
au auzit strigăte de femeie și zgomot de pahare sparte. Dar nu s-a terminat prea rău pentru cei din Sault fiindcă dădeau toți în Tony. Băiatul lui Marguerite și-a scrântit mâna pentru că pumnul i s-a oprit în marmura tejghelei 108. Evocarea unei bătăi între săteni și un cântăreț mediocru, Tony, se bazează pe alternanța dintre perfectul compus și perfectul simplu, care nu corespunde întru totul unei schimbări de plan enunțiativ. Caracterul "vorbit" al textului se menține de la un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
luat din camera vecină, scund și foarte larg, din mahon masiv, împodobit cu bronzuri. Coloanele, ornamentate tot cu busturi de sfincși, ca și tapetul, se asortau și cu restul mobilierului: un dulap cu uși masive și coloane, un scrin cu marmură albă, încercuit cu o bară metalică, o oglindă înaltă, monumentală, un fotoliu cu picioarele groase, scaune cu spătarul tare în formă de liră. Dar o cuvertură confecționată dintr-o fustă veche de mătase stil Ludovic al XV-lea înveselea patul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
noastră, admirându-l în special pe marele Ștefan cel Sfânt. Ori de câte ori vizitez mănăstirea Putna și trec prin fața mormântului acestui mare om pe care l-a avut Moldova, mă cuprinde un fior de emoție când știu că sub acea lespede de marmură se odihnește în veci corpul acelui viteaz care a apărat cu atâta dârzenie alături de plăieșii săi hotarele întregii Moldove, de hoardele streine, spre mândria tuturor moldovenilor, în durerea și spaima dușmanilor, care căutau mereu să subjuge această frumoasă și bogată
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
tranziție. Arhitectura palatului imperial de la Gatcina, scrie Gh. Asachi în impresiile lui din Rusia (Extractul din jurnalul călătoriului moldovan, în Albina românească, 1830, nr. 74-94), „este regulată și măreață, cuprinzând frumoase apartamenturi, galerii de cadre și statuie (chipuri cioplite de marmură), cu multe alte lucruri prețioase. Grădina foarte întinsă este orânduită în gust englizesc și se prerâurează de multe canaluri, peste carile punți maiestroase de granat (un feliu de piatră stâncoasă roșie ori vânătă) sau de fier vărsat leagă comunicația aleilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
s-ar spune, dacă am uita că primele scrisori ale lui Kogălniceanu nu sunt decât cu 8 ani mai tinere decât Însemnarea lui Dinicu Golescu, cel care își lămurea cititorii că statuia este un „trup de om lucrat sau de marmură, sau de aramă, sau de orice alt metal“, iar mumia tot un trup de om, acesta însă „întreg nezmintit, carnea, pielea niagră și uscată pe oase“. Presa românească a începuturilor îl evocă mereu pe Dinicu Golescu prin desele ei paranteze
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
al unui orologiu uriaș de turn comunal; sa-mi arunc ochii spre o pădure de cupole, turle, frontoane, clopotnițe. Înțeleg ca sub pașii mei să răsune mari lespezi de piatră, ca în drumul meu să găsesc la umbră bănci de marmură concave, cu picioare de leu. Când este arșiță și am dispoziții meditative, credincios ori necredincios, pretind să intru în vana unei catedrale, să stau câteva minute ori ceasuri pe o bancă sub un stâlp, vrăjit de liniștea vibrantă a aerului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a exercitat o influență comparabilă. Progresul în prelucrarea metalelor este considerabil (topoare din aramă, diverse obiecte din aur). Bogăția se acumulează prin progresul agriculturii și prin comerț. Un cap de bărbat aproape în mărime naturală și capete de animale în marmură au, desigur, o semnificație religioasă. Anumite sigilii de tip Gawra reprezintă diferite scene de cult (personaje în jurul unui altar împodobit cu bucranuri, dansuri rituale, animale emblematice etc.). Figurile omenești sunt puternic schematizate. Tendința nonfigurativă caracterizează, de altfel, întreaga cultură de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Termenii pentru "aramă" și "secure" sunt sumerieni: ei au fost împrumutați înainte de separarea grupurilor lingvistice europene (germanic, italic și celtic, ilirian și trac, grec și slav). Religia indo-europeniLor. Zeii vedici zona balcano-mediteraneană, statui reprezentând o zeiță așezată, făcute din argilă, marmură sau alabastru. Vocabularul comun arată că indo-europenii practicau agricultura, creșteau vite mari (dar și porcul și probabil oaia) și cunoșteau calul sălbatic sau cel domesticit. Deși n-au putut niciodată să renunțe la produsele agricole, popoarele indo-europene au dezvoltat cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de metri și se înfioară de vînturi nevăzute. Ei se impun privirii atît ziua, cît și noaptea: „Cad din cer mărgăritare/ Pe orașul adormit...// Plopii, umbre solitare/ în văzduhul neclintit,/ Visători ca amorezii/ Stau de veghe la fereastră,/ Și pe marmura zăpezii/ Culcă umbra lor albastră” 7). Pe lîngă înălțime, impresionează freamătul lor, asimilat adesea cu o muzică (de altfel, într-un basm, din lemn de plop se face un flaut): „Dar a-nceput un plop/ Să cînte, și toți plopii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
6 coloane de beton mozaicat și acoperiș În formă de templu grec, dedicat eroilor din 1916-1918, În satul Lonca; - cabanele Lunca Florii și Voievodul; PUI. - așezare din epoca paleolitică și neolitică - satul Ohaba Ponor (monument arheologic); - m. m.: -Obelisc din marmură pe un podium de beton dedicat eroilor căzuți În cele 2 războiae mondiale, satul Serel; - m.m.: -cimitirul ostașilor români și germani din 1916-1918; - m. n.: -Peștera lui Cocolcea, sat Ponor; - m.n.: -Peștera Șura Mare, sat Ohaba Ponor; - rezervație naturală: Ohaba
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]