3,308 matches
-
refuz al sistemului, o întâlnim și la iluștri gânditori germani moderni, central-europeni, destul de distanțați ca mod de a gândi de filosofiile Occidentului. Ceea ce se vede este real doar pentru și în Occident... Dacă Timișoara e Auschwitz-ul societății spectacolului, atunci societatea mediatică a României ("politicieni" + intelectuali "de elită") e Auschwitz-ul mai multor fenomene sociale: 1) al societății civile, trădată de câteva "vedete" intelectuale, fără contribuții certe în domeniile lor de interes; 2) al modului de a face politică de parti-pris și de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ca "un dumnezeu" (pentru a parafraza titlul ultimului său interviu), fără o relevanță de fond pentru gândirea umanistă și istorică. Ce are ontologia cu gândirea istorico-politică? Însă acest contra-model, așa cum a fost el (prost) fundamentat de "elita" noastră, alături de prostituția mediatică pseudo-hollywoodiană (adică americanizarea falsă și formală a României prin formatorii ei intelectuali) sunt coordonatele subclasării societății noastre de azi pe plan european (cultural și politic) și a devenirii românilor în subcultural (producții media, de soap box) și în abject (manelizarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de gen: ele erau femei care ieșiseră din spațiul lor privat și care trăiau, ca persoane particulare, În spațiul masculin, public, În mod evident non-domestic, al unei baze militare cu arme nucleare. Acest efect a fost amplificat de o cuvertură mediatică intensă. Greenham era Însă rupt de modelul vieții casnice cu contactele ei normale cu mass-media: În campus nu era curent electric, nu erau televizoare, deși se citeau ziarele și se asculta probabil și radioul (N. Couldry, 2000, p. 157). Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și accentuează modul În care pelerinajul și mai ales prelungirea șederii Într-un Centru (consacrat prin chiar actul de contestare) a condus la instituirea unor forme aparte de communitas: Aceste două fenomene - absența consumului normal de mass-media și o cuvertură mediatică anormală - creau o diferență față de modelul spațiului casnic, privat, nemediatizat (spațiu de unde privești ceva) și cu acela al spațiului public, non-domestic, mediatizat (spațiu pe care Îl privești). De aceea, ele s-au constituit ca două tipuri separate de discursuri. Geografia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
întâmpla și lui Pawlowsky"48), naratorul lasă să se înțeleagă că faptul de a nu-l fi cunoscut pe Pawlowsky n-are nici o importanță. Scurta demonstrație de virtuozitate anticomunicațională din această schiță este sugestivă pentru propagarea până la absurd a scandalurilor mediatice care transformă prin repetiții și insistențe orice banalitate în senzațional și pune în umbră adevăratele probleme. Rolul exagerării de a scoate în evidență absurdul, care altfel ar fi fost trecut cu vederea, este aici cumulat cu funcția satirică a procedeului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colegii și universități de mare prestigiu, de stat și particulare, care atrag un număr Însemnat de studenți, nu numai din Noua Zeelandă, dar și din zona asiatică și oceanică. Tot aici Își desfășoară activitatea singura facultate de arhitectură din țară. Concurența mediatică se dă cu celelalte centre renumite universitare: Universitatea Canterbury (Christchurch), Universitatea Otago (Dunedin) și Universitatea Victoria (Wellington). Instituțiile de Învățământ 496 The New Zealand Book, Pocket Edition, 2009. 328 superior dispun de laboratoare bine utilate, săli de curs și amfiteatre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de mai jos s-a conturat pornind de la premisa că rolul actual al fotografiei de arhitectură este simultan (și paradoxal) pasiv și autoritar: pas iv , fiindcă se situează În tre a unui proces de edificare finalizat, iar autoritar prin monopolul mediatic contemporan instituit comunicării respectivei realități arhitecturale. Miza sa Însă Încearcă a fi examinarea relațiilor dintre arhitectură și fotografie, ce se pot stabili dincolo de raportul sus-menționat, vizând câmpul concepției arhitecturale. Întrebarea care ne-a ghidat demersul este următoarea: „Poate arta reprezentării
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
mai este un proces de elită radical opus ideii de piață și, În acest context, Împrumută valorile profitabilității și ale vizibilității ca garanții ale posibilei sale valori. O arie largă a producției de arhitectură nu face excepție, proiectatul său impact mediatic fiind În măsură a genera o valoare economică substanțială. Nevoia de vizibilitate mediatică, În contextul scării globale a relațiilor (de funcționare În societate, cultură, economie etc.) numără printre soluțiile oferite și comunicarea virtuală, iar fotografia de arhitectură este astăzi principalul
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
acest context, Împrumută valorile profitabilității și ale vizibilității ca garanții ale posibilei sale valori. O arie largă a producției de arhitectură nu face excepție, proiectatul său impact mediatic fiind În măsură a genera o valoare economică substanțială. Nevoia de vizibilitate mediatică, În contextul scării globale a relațiilor (de funcționare În societate, cultură, economie etc.) numără printre soluțiile oferite și comunicarea virtuală, iar fotografia de arhitectură este astăzi principalul agent de comunicare virtuală a arhitecturii. În cultura imaginii, fotografia de arhitectură este
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
astăzi principalul agent de comunicare virtuală a arhitecturii. În cultura imaginii, fotografia de arhitectură este un instrument puternic care, dispunând de o difuzare globală și de mijloace interpretative ale realității, influențează direct calitatea culturilor arhitecturale prin controlul exercitat asupra difuzării mediatice și asupra percepției lor În societate. În comunicarea virtuală care susține calitatea consumabilă a faptelor culturale de astăzi, principalul mijloc de captare a atenției publicului este calitatea de spectacol aimaginilor, calitate rapid convingătoare, dar de scurtă durată și fără profunzime
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
a consumului de informații. Imaginea spectacol adaptată cu succes la ritmul acestui consum informațional, pierde din complexitatea ofertei de lecturare. Calitatea ei este inadaptată existenței culturale pe termen lung. În plus, scara utilizării contemporane și existența deloc pasivă În câmpul mediatic, recomandă fotografia spectacol ca fiind un foarte probabil agent de destabilizare a memoriei, creând În fapt premisele uitării culturale . În acest context, remarcăm pozițialui Peter Davey, editorul revistei ―The Architectural Review‖ Între 1982 și 2005, care face o comparație Între
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
al profunzimilor - literatura a încetat să mai fie un discurs despre lume, a devenit un discurs despre sine, un discurs autoreferențial - și unul de suprafață legat de criza majoră a lecturii cauzată de gustul unui public format la „școala industriei mediatice”. William Marx consideră că „poezia (literatura) poate să moară intoxicată de indiferența generală sau de propria suficiență” și vorbește despre cele trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
capacității sale de a atrage investiții. Și este vorba de tulburări rămase, totuși, geografic restrânse. O flacără a violenței la intersecția unei comune din periferie, contagiunea în alte câteva locuri au putut acredita ideea că Parisul era în flăcări. Aprinderea mediatică a arătat limitele strategiilor municipale în acest sens, care s-au mulțumit să ducă populațiile indezirabile în comunele vecine. Orașul este un spațiu care probează solidaritatea, dar una negativă mai întâi. În loc să-și facă recunoscută utilitatea, locuitorii s-au pomenit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în cadrul constituirii unui monopol există "și alte mijloace de a evita explozia prețurilor decât de a încredința autorităților publice mijloacele de a o controla"453. Democrația locală se acomodează greu cu profesionalizarea administrării orașului, care însoțește emergența guvernării urbane. Personalizarea (mediatică, dacă-i posibil) a puterii primarului, caracterul din ce în ce mai tehnic al administrării urbane și complexitatea sistemelor acțiunilor municipale (adesea contingente și determinate de problema de rezolvat) dau naștere la nivel local unor nemulțumiri asemănătoare celor iscate în jurul depolitizării așa cum apăruse ea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cele deja existente în țările democratice. Pentru a profita de aceste ocazii, cetățenii ar trebui să fie aproape la fel de preocupați și informați cu privire la politicile și deciziile organizațiilor internaționale, precum sînt cele interne. Pentru ca cetățenii să fie informați, elitele politice și mediatice ar trebui să se angajeze în dezbateri și discuții publice asupra alternativelor în asemenea moduri încît să atragă atenția și reacțiile publicului. Pentru a asigura dezbaterile publice, ar fi necesar să se creeze un echivalent internațional al competiției politice naționale
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Înțeleg că nu ai emoții din pricina PC. Dar ce ne va aduce anul 2007 din partea Platformei Stolojan? Liviu Antonesei: Ah, nu, ce emoții să am din partea acestei ciudățenii politice care n-a trecut vreodată proba votului și care, în ciuda imperiului mediatic de care dispune, n-a reușit să treacă de 1,5%, cum confirmă și sondajul deja evocat?! Cât despre "platformiști", cred că anunțul pe care tocmai l-am auzit la TV, că azi vor anunța probabil crearea unui nou partid
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de Ceaușescu, poate oameni recenți, nu neapărat în sensul d-lui Patapievici... Da, m-am bucurat puțin să văd că nu am fost victima unei percepții personale greșite! Dorin Popa: Cei de la "Cotidianul" au gândit mult mai bine proiectul lor mediatic, neamestecând domeniile. Spicuiesc din lista destinată Culturii: Ion Dodu Bălan, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Dragoș, Fănuș Neagu, membru al Academiei Române, Nicolae Dan Fruntelată, Paul Everac, Mircea Micu, Dinu Săraru, Anghel Dumbrăveanu, Sabin Bălașa, Vasile Baran, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu, Geo Saizescu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu excepția notabilă, deja amintită, a televiziunii publice. La care, pe deasupra, nu se observă dependența strictă de putere de până acum vreo doi ani. Salutar e faptul că patronatul fiind destul de diferit, iar o parte internațional, se păstrează un anume pluralism mediatic, iar intervenția surselor alternative de pe Internet face presiune pentru păstrarea, măcar, a unei aparențe de obiectivitate. Mai îngrijorător decât eventualele dependențe mi se pare a fi profesionalismul redus al presei noastre și al media în general. Dacă trecem de la informație
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
detaliată la nivel de perioade istorice (ex. Presa catolică din Spania la sfârșitul secolului al XIX-lea, în prima jumătate a secolului al XX-lea, după Războiul civil), dar neajutând înțelegerea subiectului propriu decât prin demonstrarea comparativă a slăbiciunii demersului mediatic al catolicilor în România. În legătură cu cele afirmate anterior, comparația dintre presa catolică din Europa occidentală și dintre cea din România este puțin relevantă, date fiind condițiile sociale și confesionale diferite. Poate ar fi de dorit o abordare a presei catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Învățământ" influența puternic Ministerul de Instrucție Publică 186. În Spania, publicațiile catolice au dus o campanie de apărare a intereselor Bisericii (care se afla într-o continuă rivalitate cu statul), participând și la disputele politice și desfășurând o anumită propagandă mediatică pentru apărarea acestor interese. Înființarea sindicatelor muncitorești a dus la diversificarea presei catolice care trata "chestiunea socială". Mai târziu au apărut Revista Católica de Cuestiones Sociales (1895) și Boletín del Consejo Nacional de las Corporaciones Católico-Obreras, reprezentau oficial mișcarea social-creștină
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și Franța; ulterior, vom face o paralelă cu realitățile existente în România, strânsa legătură cu situația și evoluția politică de aici, propaganda realizată de Biserică prin presă 215, lipsa unei baze teoretice și unitare care să stea la baza fenomenului mediatic din interiorul bisericii; exista mai degrabă o poziționare față de problemele societății contemporane, care răspundea tendințelor, disputelor și realităților vremii, prezența unei confruntări de idei chiar în interiorul catolicismului, pe de o parte (între intransigenți, tradiționaliști și aripa mai liberală), iar pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și Ioan Georgescu 331. Pregătirea profesională a celor care scriau în aceste publicații nu era instituționalizată și nici de specialitate. Nu existau instituții sau asociații de dezvoltare și mediatizare a presei catolice, ceea ce indica încă noviciatul presei catolice, ca fenomen mediatic în raport cu presa religioasă din Occident. Presa catolică a fost lipsită de unitate de acțiune și s-a caracterizat prin incapacitatea de manifestare unitară, de a înființa instituții de presă după modelul țărilor catolice din Occident, de a crea un cotidian
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sine și a necesității transmiterii mesajului dorit la nivel național (dorindu-se practic ieșirea din zona provincială, locală sau regională), iar pe de altă parte s-a evidențiat dorința de "comunicare" cu statul român și cu instituțiile sale, la nivel mediatic, printr-o publicație puternică, reprezentativă, ancorată în problemele contemporane (inclusiv cele politice), așa cum fusese Albina. Albina 872 a fost singurul cotidian catolic însemnate ce a apărut la București și care a tratat probleme social-politice, economice, culturale și religioase; avea o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
erau în creștere, sesizându-se pericolul extern care putea afecta în primul rând comunitatea greco-catolică și pe catolicii români. Populația romano-catolică, fiind formată din români, maghiari, germani și alte etnii, nu a acționat unitar și nu a dezvoltat un proiect mediatic comun care să exprime același scop, pentru că nu a existat aceeași viziune decât din punct de vedere al mesajului și al învățăturii creștine (nu a fost o colaborare strânsă între diecezele de Iași și de București, sau între comunitățile romano-catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sau părtinitoare oferite de publicațiile maghiare, care aveau o bună reprezentare la Vatican și care desfășurau o campanie (inclusiv de presă) defăimătoare (în multe cazuri) la adresa României 953. Pentru o îmbunătățire a situației și o comunicare mai bună cu organele mediatice de la Vatican (care cum a reieșit din informările diplomaților români de pe lângă Sfântul Scaun manifestau o atitudine "pozitivă" față de România), s-au propus măsuri (de către atașații români la Vatican) menite să ducă la eficientizarea comunicării cu presa vaticană 954; acestea însă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]