3,801 matches
-
idee despre aceasta, fără a avea habar de existența sa fără ca nici una dintre modificările vieții umane, menținerea sa, creșterea sa, cultura sa să i se datoreze în vreun fel. Presimțim astfel acest prim adevăr, asupra căruia nu este inutil să medităm la sfârșit de secol XX, și anume că cultura nu are de la origine și în sine nici o legătură cu știința și nu rezultă nicidecum din aceasta. Viața despre care vorbim nu se confundă așadar cu obiectul unei cunoașteri științifice, obiect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a se simți și de a se încerca pe sine. Acum, "a se întoarce împotriva" nu desemnează întâi de toate un scop, o intenție aflată în ek-staza unei viziuni, o considerare, aceea a ceva la care ne apucăm să medităm, să ne gândim, despre care emitem o judecată, pozitivă sau negativă, negativă în cazul care ne preocupă. A se întoarce împotriva vieții, în calitate de un anumit mod de viață, mai cu seamă cel care este modul de viață galilean, înseamnă că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deplină a ceea ce este, dimpreună cu știința a ceea ce nu este Îl Îndreptățesc pe Înțelept să traseze hotarul dintre lucrurile obișnuite și cele de-a mirării. Există un pasaj din Lucan, În această privință, asupra căruia s-ar cădea să meditezi. Da, pricep, murmură celălalt. — Așadar, povestește-mi ceea ce este, nu ceea ce ți se pare. Bargello Își mai șterse o dată fața de sudoare. — Un bărbat. Mort. La San Giuda. În biserică. Ucis, cred. Și pentru ce vrei să informezi asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe Își păstrează Întotdeauna o cale de scăpare, În fundul vizuinii. Chipul desfigurat al lui Ambrogio continua să Îi bântuie pe dinaintea ochilor. Și totuși, nu-și putea neglija celelalte Îndatoriri. Medită, nemângâiat, la toate dovezile de meschinărie la care asistase În adunările florentine; la entuziasmul cu care se aproba expolierea unui Învins și la precauția cu care se Înfrunta semeția unui prepotent. Dacă ar mai fi existat măcar doi la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de glumit cu ei. Jonas ar mai fi dorit uneori să se lase în voia capriciului, acest prieten umil al artistului. Dar frunțile încruntate ale discipolilor, în fața acelora dintre tablourile lui care se îndepărtau de ideea lor, îl sileau să mediteze ceva mai mult asupra artei sale, lucru din care nu avea decât de câștigat. În sfârșit, discipolii îl ajutau pe Jonas și în alt chip, silindu-l să-și spună părerea în legătură cu propriile lor producții. Nu trecea zi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se pregătea să urce din nou, să răsară, în sfârșit, strălucitoare, peste acele zile goale și tulburi. "Strălucește, strălucește, spunea el. Nu mă lipsi de lumina ta." Nu se îndoia că steaua va străluci din nou. Dar trebuia să mai mediteze o vreme, acum că avea, în sfârșit, norocul să fie singur fără să se despartă de ai săi. Trebuia să descopere un lucru pe care nu-l înțelesese încă limpede, deși îl știuse întotdeauna și deși pictase întotdeauna ca și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lor. Astfel, șederea sa printre generoșii locuitori ai frumosului oraș Iguape, pe care se bucură atât de mult să-i cunoască, va putea începe într-o atmosferă de bună înțelegere și de prietenie. Judecătorul, atent și surâzător, încuviință din cap. Medită o clipă la formula folosită de interlocutorul său, ca unul ce se pricepea la asemenea lucruri, apoi se adresă asistenței, îndemnând-o să aplaude tradițiile pline de mărinimie ale marii națiuni franceze, după care, întors din nou cu fața către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ea a dispărut pe hol. Un Milton îngândurat s-a materializat, din nou, lângă mine - era la fel de plictisit și arăta chiar mai deprimat decât înainte - și m-a condus către holul de la intrare. Am multe chestii la care trebuie să meditez, mi-am spus, în timp ce ușile aurii ale liftului se închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deschis ușa garsonierei, mi-am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii de disecat. Decizii mari de luat. Oare, dacă acceptam slujba de la Vivian, însemna că-mi vindeam sufletul diavolului, așa cum părea să considere Mara, sau ăsta era pasul cel mare, de care cariera mea avea nevoie cu disperare? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Nu din cauza asta m-am supărat, Randall! Cuvintele îmi sunau împleticite din cauza nervilor. De ce nu înțelegea că eu obiectam împotriva atitudinii de „eu sunt regina și nimeni nu e ca mine“ a maică-sii? Iar el vorbea de parcă ar fi meditat pe subiectul originii mele „potrivite“! și ce era cu chestia aia cu cariera? — știi că slujba mea e foarte importantă pentru mine, nu? l-am întrebat, întorcându-mă în scaun ca să mă pot uita la el. Randall mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aibă ceva cu ce să-și ocupe timpul. știu că e în consiliul mai multor organizații de caritate, dar nu cred că implicarea în acele activități o solicită prea tare. — Chiar nu mi-o pot imagina pe Lucille lucrând, am meditat eu cu voce tare. — Ei, pe vremuri era o tipă foarte activă. Sigur, asta se întâmpla cu mulți ani în urmă. Telefonul a început să-mi sune, iar eu m-am crispat imediat. Dar era numărul de la biroul lui Randall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la bordul sus-numitului avion - pe noi aveam pături de cașmir, iar alături se odihneau castronele de porțelan cu migdale sărate și încălzite. — Când survolezi New York-ul în avionul ăsta, te simți ca un atlet învingător, care face turul stadionului, a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce decolam de pe Teterboro, pentru ca apoi să planăm lin deasupra liniei înstelate a orizontului. A, aproape că era să uit. Am un mic ceva pentru tine, iubito. Randall a tras fermoarul genții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
au o grămadă de timp pentru toate acestea și pentru multe altele, dacă își revizuiesc puțin prioritățile. De exemplu, vă puteți petrece pauza de cafea de 20 de minute din fiecare dimineață sus, pe acoperiș, făcând exerciții de respirație și meditând. Puteți să vă sacrificați o oră sau două de privit la televizor în fiecare zi ori să nu mai mergeți într-un bar din când în când sau, pur și simplu, vă treziți puțin mai devreme. Cea mai bună modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sau să așteptați un partener. În schimb, puteți să petrece 15 minute făcând cinci-șase exerciții, după care să vă reluați lucrul, mai târziu mai puteți să faceți 20 de minute de exerciții de respirație, să plecați acasă, după care să meditați puțin noaptea sau mai puteți efectua un scurt program de exerciții înainte de culcare. Efectuarea exercițiilor zilnic și corect constituie aspectul cel mai important: numărul de exerciții pe care le efectuați și timpul fiecărui program de exerciții sunt chestiuni flexibile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mentale care separă mintea de corp și pe acestea din urmă de natură. China are o civilizație mai veche decât a oricărei alte națiuni de pe pământ și de aceea experții chinezi în taoism au avut mai mult timp pentru a medita la problemele pe care civilizația le pune sănătății și longevității umane. Unul dintre obiceiurile populare cele mai benefice care s-au născut din această preocupare pentru longevitate se numește deng-gao, „ascensiunea spre locuri înalte”. Astăzi, în toată lumea, chinezii sunt hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în hohote. Pe termen lung, omul cu o înaltă capacitate, care face tot ceea ce este posibil pentru a pune în practică taoismul, este cel care râde la urmă, deoarece el ajunge să se bucure de sănătate și longevitate și să mediteze deasupra mormintelor foștilor prieteni și tovarăși. Capitolul 11 Cum „să stăm nemișcați fără să facem nimic” Lasă Vidul să-ți fie cazan; lasă Natura să-ți fie cuptor; ca ingredient principal, folosește nemișcarea; în loc de reactiv, folosește liniștea; în loc de mercur, folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
regulată obișnuiește corpul și repirația să preia comenzi de la minte și, astfel, să reverseze uzura constantă a spiritului cauzată de pierderea nedisciplinată de esență și energie. De asemenea, meditația pune timpul în perspectivă. Majoritatea oamenilor spun: N am timp să meditez, sunt prea ocupat”. Sunt aceiași oameni care petrec două-trei ore într-un bar bând cocktailuri după serviciu sau cinci-șase ore uitându-se la televizor în fiecare seară. Orele petrecute astfel trec ca vântul, lăsând mintea îngreunată de fragmente nefolositoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
măcar sperma ultimelor două sau trei săptămâni și acest lucru este, practic, imposibil la doar câteva zile după o ejaculare. Pe de altă parte, în primele câteva ore după un contact sexual prelungit fără ejaculare, momentul este excelent pentru a medita, a sta fără a face nimic și a explora Orbita Microcosmică. Odată ce ați deschis Orbita Microcosmică, puteți practica deplasarea energiei prin ea în orice moment, în orice loc, în orice condiții, pur și simplu folosind mintea și respirația împreună. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
petrecute în sânul familiei, 5 000 salariul de bază și 3,5 zilele de concediu). „S-a făcut aproape șapte”, murmură Corodan, după ce efectuă rapid calculul necesar. „Dacă munceam mai mult alaltăieri, acum era aproape opt și câștigam o oră”, medită el și hotărî să acționeze în viitor cu mai multă energie. Apăsă pe butonul de serviciu și, ca de obicei, trapa din mijlocul încăperii se deschise lin, iar prin spațiul nou creat apăru din subsol scaunul cu secretara principală bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru cu scaunul la subsol și, după câteva clipe, prin trapele laterale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un semestru și tot ele râd. Așa că m-am întors în cosmoscuter și am pus-o pe dânsa să verifice coordonatele. Același rezultat: satelitul natural „Veac Nou” dispăruse. În sala de ședințe a UNIVAX-ului fu lăsată tăcerea. — Ciudat lucru, medită Iuliu Corodan. Așa ceva n-am mai pățit de la înselenizarea marțienilor. Ce-i de făcut? Toți roboții din subordinea UNIVAX-ului se uitau cu jind cum meditează Iuliu Corodan. „Ce frumos e să poți medita”, încercau ei din răsputeri să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nou” dispăruse. În sala de ședințe a UNIVAX-ului fu lăsată tăcerea. — Ciudat lucru, medită Iuliu Corodan. Așa ceva n-am mai pățit de la înselenizarea marțienilor. Ce-i de făcut? Toți roboții din subordinea UNIVAX-ului se uitau cu jind cum meditează Iuliu Corodan. „Ce frumos e să poți medita”, încercau ei din răsputeri să gândească, „dar e mult mai frumos să poți executa”, le venea apoi imediat pe circuit și se linișteau în unanimitate. — Tovarăși roboți, spuse cu hotărâre directorul UNIVAX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-ului fu lăsată tăcerea. — Ciudat lucru, medită Iuliu Corodan. Așa ceva n-am mai pățit de la înselenizarea marțienilor. Ce-i de făcut? Toți roboții din subordinea UNIVAX-ului se uitau cu jind cum meditează Iuliu Corodan. „Ce frumos e să poți medita”, încercau ei din răsputeri să gândească, „dar e mult mai frumos să poți executa”, le venea apoi imediat pe circuit și se linișteau în unanimitate. — Tovarăși roboți, spuse cu hotărâre directorul UNIVAX-ului, un satelit nu e un om, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am făcut. Am toate chitanțele la zi, și de la întreținere, și de la telefon, și de la lumină, toate. Compostam și două bilete în mașină, numai să fie bine. Și tocmai mie să mi se-ntâmple una ca asta... Ciudat, într-adevăr, medită comandantul Felix S 23. Aveți cumva vreo pată, pe undeva, cândva? — Nimic, dragă tovarășe. Am avut, e drept, un unchi la Curtici, dar la insistențele mele și ale soției s-a mutat mai în interior, la Făgăraș. Se lăsă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]