4,850 matches
-
un doctor. Era subțire și bine proporționat, iar pielea lui avea acea tentă de bronz auriu pe care nu o capeți stând pe marginea unei piscine, ci făcând windsurfing sau navigând sau practicând o altă activitate atletică rafinată. Purta ochelari micuți, cu ramă de aur, și Fran se trezi întrebându-se dacă erau adevărați sau dacă îi purta doar spre a da impresia de seriozitate pe care restul imaginii sale o contrazicea. În sfârșit, observă Fran cu un fior de încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
biroul lui. Cina e gata în zece minute. Maică-sa se întoarse la teritoriul ei impecabil din bucătărie. Să intre în biroul tatălui ei era ca și cum ar fi intrat într-o altă lume. Încăperea era întunecoasă, luminată doar de veioze micuțe, dar întunericul era plăcut și primitor. Tatăl ei detesta lumina care venea din tavan. Pereții de un verde intens gemeau de cărți, iar lângă un radiator în formă de scară stătea un fotoliu antic din care începuse să iasă buretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
totul la bătaie, mătușică Fran. — Poți să împrumuți juponul meu dacă vrei, îi propuse Lottie cu generozitate. Fran fu mișcată la culme. Juponul de dantelă era comoara cea mai de preț a lui Lottie. — Mulțumesc, Lots. Fran o ridică pe micuță și o așeză pe genunchi. Asta e cea mai frumoasă ofertă pe care am primit-o pe ziua de azi, dar îți stă atât de bine, că n-aș vrea să-l stric. — Da, aprobă Lottie, va trebui să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Hotărârea asta are cu siguranță legătură cu Jack Allen, nu-i așa? o întrebă Laurence furios. Ce ți-a spus? Individul ăla e un nemernic. Nu te lua după el. — Știu că e un nemernic. Îi reveni în minte chipul micuței Louise, amintindu-i de infidelitatea lui Jack. Aici minți puțin. Nu are nimic de-a face cu Jack Allen. Oricum, soția lui s-a întors din Australia și s-au hotărât să se împace. Își scoase inelul de logodnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-o și nu a vrut să vadă de treaba lor. A trecut o perioadă după ce ne-am certat atuncea cu ei, p-ormă ei căuta tot timpul să se certe cu noi. A luat cu ei atuncea o bătaie așa, micuță, dar nu a fost suficient. Și, dac-am văzut că nu se potolesc și am zis: „Vedeți-vă de treaba voastră, noi nu la voi ne gândim, ne gândim la oamenii ăștia de conducere, că nu trebuie să le facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
suntem dușmănoși pe ei, că nu avem treabă cu ei și nu dorim să se-ntâmple necazuri. Și, în fine, atuncea ieșeam (mai înainte când să se-ntâmple lucrurile), ieșeam la club, ieșeam la fotbal, când s-a întâmplat aceste micuțe discuții, ne scotea separat de ei. Fotbal, aer, telefon... astea. Și, după ce am demonstrat că nu suntem oameni dușmănoși, că nu vrem să facem probleme cu ei, s-au convins și ei și și-au dat seama. Și, pe ormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ieșit afară din cameră și e pe la colegi, pe altă secție. O să se întoarcă. E un animal de putem să ne înțelegem cu el, nu face rău și ne place. Câinele se zice că e prietenul omului și e și micuț, îl îngrijim, îi dăm de mâncare, ce mâncăm noi. Mai mult Mandin se ocupă de el, el îi face duș. Doarme când cu colegul în pat, când sub pat. Ne jucăm cu el, îl mângâiem și așa îl alintăm. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mie. Și-aceasta, pentru mine, ce-nseamnă? Cum mă simt eu când primesc eu de la mama? De ani de zile... și eu nu pot să-i ofer, de-aicea, măcar o floare! Sau de ziua ei, o ciocolată sau un micuț cadou... Decât să-i scriu de ziua ei acolo-șa, ce-mi dictează sufletu’, nu? Poate să fac ceva aici pentru ea? Nu am încercat niciodată, să pictez, să sculptez, dar afară... ce am lucrat acolo, aici nu pot face. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bătăuși. Aici nu am găsit un model să tind, mă refer la deținuți. animale De 2 ani am o pisică cucurigu și 2 hamsteri cafeni cu pete pe care îi cheamă buni și buna, au ceva vârstă, au patru pui micuți. Ele sunt indispensabile în viața mea. Înainte nu-mi plăceau animalele, deloc pisicile. Însă după întâmplările cu cucurigu a început să mă atragă animalele. Pisica a avut purici și am tuns-o cu foarfeca fiindcă nu știam ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe ăsta, două mii de dolari, o geantă cu patru baxuri de băuturi, o geantă cu Kenturi. Mi s-a părut amuzant că omul avea prea mulți bani și era ce era. Tovarășul ăsta al meu fusese la minori, era mai micuț, mai frumușel și eu l-am luat victimă, ca să-i explic lui ăla să stea cu ăsta, ca să intru. A pus masa, am mâncat, când a scos Stalinșcaia, s-a ridicat Bachus la cap și l-am făcut. Eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru că n-avea cum să stea cu mine nevastă-mea atât timp cât eu nu prea dădeam pe-acasă, nu prea ajungeam pe-acasă. M-am căsătorit imediat după ce-am terminat armata, în ’81. Ea avea vreun metru și douăzeci. Era micuță. Am cunoscut-o la un ceai. În cartier, acolo. Acolo ne-am plăcut, a durat ceva timp și, după aceea, ne-am luat. Nu știu dacă a fost mai bună decât celelalte, dar atuncea eram imediat după armată și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în haine de lucru și te duceai la muncă. Lucram pentru diferite firme. Deci era firma „Liebich“, care se ocupa cu cutii pentru cadouri, cutii pentru ambalat sticle de vin, de ambalat bomboane. Sau pentru firma BMW, aveam niște polizoare micuțe, care funcționau cu aer, și curățam cutiile de ulei, de la motoare. Le curățam, le-ndreptam, le puneam la vinclu și făceam treburile astea, deci. Mai făceam covoare, deci n-am lucrat numai într-un singur atelier. M-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
când strănutul. Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când este scoasă J oacă tenis, dar de... Poarta asta are darul De a sta mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și se cațără pe stânci. Sunt și ele tot patine, Chiar dacă nu merg pe gheață; Au cu totul altă față, Ceea ce se vede bine. Pe micuțele-i rotițe Pot să zburde cât poftesc Și băieți, dar și fetițe. Vreau să știu: cum se numesc? E un sport național, Simplu, dar deloc banal: Cu o minge cât un măr, O echipă strânsă păr Și un băț din
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Să răspunzi, nu-i prea ușor. Nu căta la cum arată, Că e mândră ca o floare; Pălăria-i colorată Poate fi înșelătoare. Da, ciuperca asta parcă Seamănă cu o tigaie; Plină e de apăraie Și-i, desigur, o... Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și murați; Au trei nume, dacă vreți: Opintici, ghebe,... Cresc și ele prin pădure, Dar nu-s fragi și nu sunt mure. Vezi prin codri pâlcuri-pâlcuri, Toate sunt ispititoare, Dar ascund destule tâlcuri Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fus și fără furcă, Dânsa toarce, nu se-ncurcă. Părul lui pare de sârmă, Ca și cel domestic râmă; E vânat pentru pastramă, Capul i se pune-n ramă. Zboară numai pe lumină, Floarea-i este cea mai dragă; E micuță ca o fragă, Harnică-i ca o... E și dânsa foarte mică, Mai mult slabă decât plină; Deși nu este albină, Harnică-i ca o... Ghemuleț cu ace multe, Dacă-i cânți, știe s-asculte. E cu mult mai mititel
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
la o primă Întîlnire. E Îngrozitor de În pas cu moda, afișînd cu ostentație cele mai noi creații vestimentare de firmă. La prima noastră ședință, În care, chipurile, ea trebuia să pună umărul la afacerea noastră, m-am simțit ca o micuță cerșetoare, prin comparație. Dar, cu cît am ajuns s-o cunosc mai bine, cu atît am Început s-o plac mai mult. De fapt, nu prea se Înțelege bine cu femeile, dar, odată ce s-a decis că te place, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vom ocupa noi Înșine de toate cheltuielile. — ...dar tatăl tău și cu mine n-am sfătuit Îndelung și-am dori să facem noi asta. Nu, nu vreau să aud nici un cuvînt. Știm că intenționați să vă mutați din apartamentul ăsta micuț și să vă luați unul mai mare, așa că ar fi mai bine să vă economisiți banii. Un eventual refuz nu se acceptă, Încheie ea pe un ton triumfător. Dan se uită În direcția mea ca să-mi aprecieze reacția, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foarte curajoși și stăteam În siguranță, afară. Cineva rîse, ceea ce i-a dat Încredere, și pe măsură ce continua, tremurul din voce Îi dispăru. — A ieșit o soră medicală și mi-a dat un ghemotoc. Privind În jos, am zărit o creatură micuță care urla, dar care s-a oprit apoi și m-a privit În ochi. În clipa aceea, am Înțeles ce voiau cu toții să spună cînd ziceau că nu iubești nimic pe lume cum Îți iubești copilul. Se opri și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Fir-ar să fie, Îmi spun În vis. Nu am voie să aduc bebelușul la serviciu, iar acum o să afle toată lumea. În vis, copilul e În biroul meu, iar eu mă scuz, alerg disperată Într-acolo ca să-l liniștesc pe micuț, care, Între paranteze fie spus, nu este Tom (nu sînt sigură ce Înseamnă asta), dar nu pot să dau de el. Nu aud decît urletele care nu mai Încetează. Mă trezesc din somn, lăsînd visul În urmă, doar că plînsetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spune Tom fericit, trăgîndu-l pe Dan de păr. Acesta țipă, prefăcîndu-se că-l doare, și-l ridică pe copil din pătuț, legănîndu-l În aer și strîngîndu-l În brațe. — Te iubesc, domnule T. Știi asta? Întreabă el Îngropîndu-și fața În părul micuțului. Indiferent ce s-ar Întîmpla, te iubesc mai mult decît orice. Mă Întorc În camera de zi. Nu m-au observat și așa se și cuvine. Nu am căderea să le Întrerup momentul de intimidate. Mă simt străină În propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
poate chiar scările romane - Închisoarea. Eh, poate că noaptea lucrurile par mai grave decât sunt În realitate, dar Îi părea că nu mai are cale de scăpare, că era prins În cursă, ruinat. Nu rezistă dorinței de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire, căci Maja Își angaja personalul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
comunistă și infectă, iar ca să se liniștească, Începu să caute șoldurile Înguste ale Majei, dar nu le găsea, dând peste două fese insuportabile, și nu găsea nici sânii ei ușori ca ai unei adolescente - căci o adolescentă părea Încă, așa micuță cum era, un țâr de patruzeci și opt de kilograme -, Înlocuiți de două mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și nu-i găsi nici pântecele plat, minunat de concav, În locul căruia simțea ceva umflat și bombat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
parcată În spatele Pieței Vittorio. Olimpia Îi era complice: Îi ceruse lui Antonio să dea voie copiilor să doarmă la ea, În acea noapte, pe motiv că după aceea trebuiau să plece la Santa Caterina, iar ea voia să le dea micuților darurile de Crăciun. Antonio nu avea chef să se certe cu Emma În legătură cu vacanța de Crăciun - ea se plângea mereu că-și petreceau vacanțele Întotdeauna cu părinții lui și cu cei două sute de frați și veri ai lui, niciodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valley of Death, Îi cântă În față, aprobând din cap. Oricum se puseseră deja de acord, ea și Kevin - pe care ea Îl botezase dihor, din cauza mirosului său nocturn pe care-l emana și care-l făcea să semene cu micuțul mamifer speriat. Cu câteva luni În urmă făcuseră un contract secret. Valentina Îi dădea câteva mii pentru jocurile pe mașinuțe sau pentru video game, iar Kevin nu-i spunea mamei că, În unele zile, Vale Îl punea să vină singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]