10,460 matches
-
aste ore somnolente Mă simt asemeni unui astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Referință Bibliografică: Încerc să adorm / Alexandru Topolenco : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Topolenco : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎNCERC SĂ ADORM de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375994_a_377323]
-
mari în suflet se deșteaptă... V. MISTIFICĂ-ȚI VIAȚA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Mistifică-ți viața nu-ți cere prea multe În pasul teluric un strop de tăcere Genunchi spre-nchinare și sufletul miere Cu tălpi fără carte și tălpile culte Aleargă pe câmpul cu mâinile-ntinse De-atâta sfidare a ternelor oase Copii în refugii cu gânduri prinoase Privesc printre garduri cu voci neatinse Salubră tăcerea pe strada-nvechită Își cere schimbare în
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii defecte Ce să ascundă după slove o minte plină de-mpăcare Borcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subrete Viori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndelete Ce să mai scrie-n poezie un matelot cu capu-n soare ... Citește mai mult Ce să mai scrie-n poezie cel care-n
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
cuvaluri stinseCum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecteO luptă a celebrității acoperită de smintealăO libertate fără forme ce dă vacarmului spoialăO minge spartă între umbre endemic inimii defecteCe să ascundă după slove o minte plină de-mpăcareBorcan cu miere noduroasă topită-n tocuri de subreteViori cu forma de feline în voci cu pasuri pe-ndeleteCe să mai scrie-n poezie un matelot cu capu-n soare... VIII. SPOVEDANIE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2293 din 11 aprilie
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
aste ore somnolente Mă simt asemeni unui astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Citește mai mult Cînd ochii mă scufundă-n visePrintre frumoasele priviri de toamnă,Încerc s-adorm, buze destinseAlături de frumoasa-mi doamnă.Și copleșit de a ei dulceațăCu ochii mari ce mă privesc,Sunt înghițit de a ei făpturăDe trup
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
dimineață, cea rămas? În aste ore somnolenteMă simt asemeni unui astru,Iubesc un chip ce mă seduceE noaptea dragostei, albastru.Mă tot izbesc din a ei brațeFugind prin coloritul serii,Căzînd pe iarba cea uscatăEu o-ndulcesc cu guste de miere.... II. O ȚARĂ DE VIS, CU CASE FĂRĂ FERESTRE!, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016. Prin sate, pe dealuri , pe văi Aleargă un vînt singuratic; Cuprins de dușmanii călăi Cu chipul lor sumbru, sălbatic
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
venea odată momentul să ne scuzăm și să ne retragem în camera noastră, să putem savura liniștea dormitorului și intimitatea acestuia, fără ca cineva să ne mai oprească de la nepotolita dorință de a ne linge buzele ce au gustat din dulcea miere a iubirii. În sfârșit, a sosit și clipa când nuntașii ne-au urat “Noapte bună”, urare însoțită de tot felul de glume deocheate care ne făceau să roșim și iată-ne acum, singuri-singurei, cu geamurile bine obturate, pentru ca nicio privire
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
defect al utopiilor este însă acela că ele pot deveni programe de inginerie socială și că pot fi impuse. De-a lungul timpului, ideologia SUA a exportat direct sau subtil multe otrăvuri în care a avut grijă să picure suficientă miere astfel încât să poată fi înghițite: nonintervenționismul, pace globală, moralitate politică internațională, societate globală fără națiuni, condamnarea războiului și a spionajului ca mijloace ale relațiilor internaționale, corectitudine politică, pluralism, drepturile omului, lupta împotriva terorismului etc. Toate acestea derutează pentru că sunt instrumente
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
pic din insulanou-ieșităși-o strânge la sân cum noaptea sărutăși-nghite-apoi stele mai bine prinse pe boltăorimai... V. REZEMAT PE TIMPUL ÎNVIERII, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. ce foc proaspăt e lumina Ta Doamne nu ca mierea de rogojină a furilor acestui timp nu ca cerul lor de-arginți și cenușă trezire din moarte mustrările Tale cum câmpia-nsetată fulgere vestitoare primește de ploaie și rod de voi și alerga nebunește în ochii cuminților Tu singur știi
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
primește de ploaie și rod de voi și alerga nebunește în ochii cuminților Tu singur știi Părinte și-n tăcerea veșmânt de cuvinte aștepți mai înainte acasă pe sărmanul rătăcit călător. Citește mai mult ce foc proaspăte luminaTa Doamnenu ca mierea de rogojinăa furilor acestui timpnu ca cerul lorde-argințiși cenușătrezire din moarte mustrările Talecum câmpia-nsetatăfulgere vestitoareprimeștede ploaie și rodde voi și alerganebuneșteîn ochii cumințilorTu singur știi Părinteși-n tăcerea veșmânt de cuvinteaștepți mai înainteacasăpe sărmanul rătăcitcălător.... VI. MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
punct de atracție care îți capta privirea și te fascina. Mișcările sale erau ca zborul unei libelule. Era ca albina ce zumzăia lângă urdiniș căutând să pătrundă în stup pentru a-și descarce desagii cu polen pe fagurii plini cu miere. Se unduia după versurile cântate de obicei de Cătălin Crișan, dar în această seară de solistul trupei: “Iubito, îți doresc bine, îți doresc noroc, înțeleg că în viața ta, nu am niciun loc”. Ștefan se distra în sinea lui, admirând
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
de cititori:cititori- numar de abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. LIGIA GABRIELA JANIK - CÂND IUBEȘTI, DĂRUIREA VINE DE LA SINE..., de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. „Picături de miere” este volumul de debut al doamnei Felicia Stamatin, cuprinzând aproximativ o sută de poezii. Încă de pe primele pagini ale cărții - natura poetică, o înfiorare emotivă venită din interior și dăruită într-un ansamblu de trăiri sufletești, sentimente, gânduri - se îndreaptă
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
interior și dăruită într-un ansamblu de trăiri sufletești, sentimente, gânduri - se îndreaptă cu entuziasm spre cititor: „Frumusețea într-o clipă o voi dărui-n poeme” (poezia: „Confesiunea unei clipe”). Poeta Felicia Stamatin își intitulează volumul de debut „Picături de Miere” - taină a sentimentelor, sete de lume și soare”, cum spunea însuși marele Lucian Blaga, este un tărâm al melancoliei, dar și strigătul unei inimi în care s-au strecurat pe furiș sentimentele durerii, ale nostalgiei și taina tăcerii: „E-atâta
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
soare”, cum spunea însuși marele Lucian Blaga, este un tărâm al melancoliei, dar și strigătul unei inimi în care s-au strecurat pe furiș sentimentele durerii, ale nostalgiei și taina tăcerii: „E-atâta liniște în ... Citește mai mult „Picături de miere” este volumul de debut al doamnei Felicia Stamatin, cuprinzând aproximativ o sută de poezii.Încă de pe primele pagini ale cărții - natura poetică, o înfiorare emotivă venită din interior și dăruită într-un ansamblu de trăiri sufletești, sentimente, gânduri - se îndreaptă
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
interior și dăruită într-un ansamblu de trăiri sufletești, sentimente, gânduri - se îndreaptă cu entuziasm spre cititor: „Frumusețea într-o clipă o voi dărui-n poeme” (poezia: „Confesiunea unei clipe”). Poeta Felicia Stamatin își intitulează volumul de debut „Picături de Miere” - taină a sentimentelor, sete de lume și soare”, cum spunea însuși marele Lucian Blaga, este un tărâm al melancoliei, dar și strigătul unei inimi în care s-au strecurat pe furiș sentimentele durerii, ale nostalgiei și taina tăcerii: „E-atâta
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
varietății și al unei armonii de o esență cu desăvârșire subtilă”. Iată deci, suficiente motive să cred că limba română va fi nemuritoare, cu toate barbarismele care o lovesc neîncetat. Ea va rămâne veșnic pentru noi, ca... „un fagure de miere” și ca „un șirag de piatră rară/risipită pe câmpie”. Mult e dulce și frumoasă!.. Galați, ian.- febr. 2010 Referință Bibliografică: LIMBA ROMÂNILOR-7 (ultimul episod) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1441, Anul IV, 11 decembrie 2014. Drepturi
LIMBA ROMÂNILOR-7 (ULTIMUL EPISOD) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376746_a_378075]
-
de oaspeți, noi, localnicii, ne scuturăm veseli după plecarea „invadatorilor”, căci începe să miroasă a halviță de Crăciun de prin fabricile din Alicante și Jijona, responsabile pentru exportul în întreaga lume a hrănitoarei delicatese lipicioase, frământată din migdale pisate și miere. Străzile prind viață sub ghirlandele viu colorate, cu motive hibernale, pe care nu prea știi de unde să le iei, aici, unde zăpadă nu este. Nu există localitate, oricât ar fi ea de mică sau de nevoiașă, care să nu geamă
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
tu știi cum arata fetele ticăloșiei, doar eu am gustat din amarnica mea bucurie, Singurătatea, care nu se împarte cu nimeni, care nu se împarte cu nimeni... Vezi, ți-a încolțit grâul în palme. Mustul lui devine azima, laptele cu miere de frământat pâinea de jertfă. Tare mi-e teamă că n-ai să mă plăci, nici pe ea, nici pe mine. Dar cum nu pot să mă descotorosesc că de propria umbră, trebuie s-o îngădui, ca parte din lumina
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Nu, dragii mei, nu sunt tristă, sunt doar zdrobita și-n mii de bucăți împrăștiata. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, cănd mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri fără memorie... Sunt una cu tine până și-n gând. Degeaba te-am
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
c-am ajuns către apus, Iar boala grea acum m-a biruit. Inseparabil dragul ne unește, Mistuitor ca focul în vulcan, Eram precum e apa pentru pește Și ne iubeam mai mult an după an. Tăcerea ta iubito e ca mierea, Ascunde-n ea adâncuri de sublim, Doar ochi-ți scapără și mângâierea Privirii tale-mi spune că trăim O dragoste curată și intensă, Iar timpu-i de acuma limitat Tăcerea ta îmi dă acum dispensă, Și pot să mor cu sufletu-mpăcat
TU TACI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375177_a_376506]
-
cerului, cu munții unde pășteam oile și hălăduiam cu flori de bujor și de colț la pălărie, unde adormeam mâncând afine de mi se-nvinețeau gura și buzele și unde mă răcoream cu apa rece ca gheața și dulce ca mierea, a izvoarelor din munții Făgăraș. Am colindat toți munții Făgărașului, de mic copil, împreună cu părinții mei, căci în neamul nostru creșterea oilor era o tradiție respectată cu sfințenie. Acolo, prin munți, pe la amiază, sătul de zbenguială prin păduri și goluri
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
ultima celulă, ultimul atom al ființei mele. Poate așa ești și tu cititorule, dar, sigur, așa suntem toți cei născuți și crescuți în satele de munte... Acolo, prin locurile natale am băut din apa rece ca gheața și dulce ca mierea din izvoarele care se adunau în vale formând Boia Mică, ori Boia Mare, pentru ca, după locul numit Între Văi, să formeze unindu-se, Boia - „râul nebun” care se varsă în Olt, chiar în fața muntelui Gorgane, aflat de cealaltă parte a
NOSTALGII SI AMINTIRI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375178_a_376507]
-
contra visului. Mă ții de mână urcând pe dealul copilăriei Și îți văd curajul de a deveni însăși semința divină. Floarea de lumină răsare în eternul aici și acum, În care te invit să mă vezi adusă de ruga armoniei. MIEREA PRIN SMERENIE Stăm prizonieri în lagărul de concentrare a singuraticilor, Din setea de perfecțiune, în această evaporare de valori, Ne zâmbim din poze și ne îmbrățișăm în secret, Neștiind despre venirea vreunui pas. Îți zîmbesc prin întrebarea dacă-mi zâmbești
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
norocos Sau, poate, ai înțeles că nu există cuvântul noroc? Vom ține post ca să iertăm sârma ghimpată Și pădurea ne va fi doar mamă prin inocentele animale. Am renunțat la numele de Zeiță a vânătoarei Și ochesc, smerită, veșnicia în mierea ochilor tăi. RAIUL - LA VREMEA LUI! Eu le aduc o veste Iubiților mei îngeri, De lecția-poveste, De care, Cerul plânge. Am lăcrimat o viață, Acum pot doar să cânt, Durerea ta măreață Și sufletul tău sfânt! Pot să mai plâng
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
prin vene galop târziu de plâns , Contrast cu voia bună din ochii mei senini, Nu știi cât dor de tine în inimă am strâns. (Și n-ai să știi vreodată cui trebui ‘să te-nchini) Eu nu știu desfătarea prin mierea zilei oarbe, Dacă s-ar ști pricepe să se transforme-n noi În ore și minute , în liniștea ce-absoarbe Și zborul și păcatul ce strigă-n amândoi Ajunge un minut, ajunge o secundă Să-ntoarcă firul vieții și să
DRUMUL PÂNĂ LA TINE SAU CEL DE DUPĂ NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375229_a_376558]