7,435 matches
-
Ion Barbu, Kazantzakis, Ștefan Bănulescu ș.a. Alchimia mileniului, poate cea mai valoroasă carte a sa, și Călcâiul lui Delacroix (1996) sunt consacrate cercetării comparatiste de tip iconologic, urmărind pasionanta relație dintre cuvânt și imagine. În afară de un incitant capitol teoretic, Alchimia mileniului conține analize dintr-o perspectivă originală, „balcanică”, ale unor autori români și străini precum Ion Creangă, Mateiu I. Caragiale, Nichita Stănescu, Ion Barbu, W.B. Yeats, Mikes Kelemen, Al-Hamadhani și Al-Hariri (Șezătorile arabe). M. a mai publicat două monografii importante
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
de Liviu Rebreanu (1976) ș.a. SCRIERI: Orientări critice, Cluj, 1972; Literatura română și spiritul sud-est european, București, 1976; La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979; Paul Zarifopol între fragment și construcție, București, 1982; Permanențe literare românești din perspectivă comparată, București, 1986; Alchimia mileniului, București, 1989; Liviu Rebreanu sau Paradoxul organicului, Cluj-Napoca, 1993; Esențe, Cluj-Napoca, 1994; Cântecul lui Leonardo, București, 1995; Călcâiul lui Delacroix, București, 1996; Făt-Frumos și „vremea uitată” (în colaborare cu Maria Muthu), București, 1998; Dinspre Sud-Est, București, 1999; Lucian Blaga. Dimensiuni
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
din Iubiți-vă pe tunuri, 1981), stilul efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii două aripi căzuse roua jucăușă, / Din ale lumii două aripi eu
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
azi, pref. Eugen Barbu, postfață Șerban Cioculescu, București, 1978; Manifest pentru sănătatea pământului, București, 1980; Iubiți-vă pe tunuri, București, 1981; De la Bârca la Viena și înapoi, București, 1982; Rezervația de zimbri, București, 1982; Totuși, iubirea, București, 1983; Manifest pentru mileniul trei, București, 1984; Locuri comune, București, 1986; Viața mea e un roman, București, 1987; Într-adevăr, București, 1988; Sunt un om liber, București, 1989; Poezii cenzurate, București, 1990; Trilogia căruntă, vol. I: Româniada, București, 1993, vol. II: Noaptea marii beții
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
1989), publicat și în țară în propria-i transpunere, sub titlul Aruncă pâinea ta pe ape (1994), virtuțile prozei de amplitudine. Pornind de la datele experienței sale, imprimă narațiunii tenta unei dezbateri cu deschidere parabolică asupra soartei omului la sfârșit de mileniu și a omului dezrădăcinat, rupt de patrie, în mod special. Frământările insului însingurat, trăind printre străini ca în mijlocul pustiei, încercările zadarnice de a se adapta și de a intra în comuniune cu noua colectivitate, ca și persistența, de dincolo de fire
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
40-44; Nicolae Manolescu, Armura de sticlă, RL, 1985, 2; George, Petreceri, 241-244; Călinescu, Biblioteci, 131-136; Mircea Zaciu, O alternativă a prozei contemporane, RL, 1986, 40; Holban, Profiluri, 299-309; Mircea Mihăieș, De veghe în oglindă, București, 1988, 266-285; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 69-74; Virgil Podoabă, Proza lui Radu Petrescu. Ițele receptării, F, 1989, 7; Simion, Scriitori, IV, 260-291; Holban, Literatura, 152-163; Papahagi, Cumpănă, 115-118; Adriana Babeți, În arhivă, O, 1990, 8; I. Negoițescu, Opera lui Radu Petrescu, VR, 1990, 12
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Forrester asupra tehnicilor de analiză de sistem (1979), cât și aplicațiile făcute de el pe analiza dinamicii orașelor americane (1969) și a sistemului mondial (1974). Primele, raportate către Clubul de la Roma, încearcă analiza dinamicii societății omenești la recentul sfârșit de mileniu, utilizând mijloacele extrem de sofisticate de analiză de sistem. Pentru exemplificare să utilizăm primul raport, care oferă o imagine simplă a unei asemenea analize (Meadows, Meadows, Randers, Behrens, 1972). Autorii iau în considerare cinci elemente componente ale sistemului mondial actual, considerate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei comunități, modul în care ea se raportează la timp și, în mod particular, practica sa istorică specifică, trebuie să pornim de la analiza universului cultural de ansamblu al acesteia. Să reluăm un exemplu utilizat de însuși Blaga: istoriografia egipteană din mileniile IV-III. Această istoriografie (de fapt, singura istorie practicată de Egiptul acelei perioade) se rezumă la o listă lungă de nume de faraoni. În raport cu istoria modernă, o asemenea practică este extrem de rudimentară. Unii istorici au interpretat această practică drept o formă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
limitele ei- fapte, evenimente - nu este deloc important. Numele însă are puterea magică de a desemna și de a ține locul sufletului. El spune tot ceea ce este demn să fie reținut. Consemnarea sa este deci suficientă. Din această cauză, egipteanul mileniului IV-III nu se raporta la practica istorică a timpului său ca la o activitate încă rudimentară, neevoluată, ci ca la singura practică posibilă. Ea era tot ceea ce era necesar. Nu ne interesează în acest context corectitudinea analizei în sine a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale și economice interne. Procesul de centralizare politico-administrativă ar fi probabil destul de rapid și ar merge pe anumite căi. Presupunem acum condițiile reale în care a avut loc procesul de centralizare politico-administrativă pe teritoriul țării noastre. Timp de aproape un mileniu, în continuu, au avut loc migrări de populații. Migrațiile au frânat procesuldecentralizare. Imposibilitatea de a ține piept prin centralizare și forță armată migrărilor a dus la o altă formă de adaptare: izolarea în mici comunități, a căror dezvoltare era frânată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
piept prin centralizare și forță armată migrărilor a dus la o altă formă de adaptare: izolarea în mici comunități, a căror dezvoltare era frânată substanțial de valurile migratoare. S-ar putea emite ipoteza că migrările au întârziat cu aproape un mileniu procesul de constituire a statelor române. În condițiile slăbirii influenței populațiilor migratoare, au apărut posibilități reale de constituire a statului român. După cum se poate observa, schema mare a procesului se menține, indiferent de evenimentele care au afectat-o și prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
radical acest curs al evenimentelor. Dar pentru că fiecare comunitate reprezintă un element al unui sistem mai general, ea va fi determinată, în cursul său istoric, și de interacțiunea cu alte sisteme. Ciclul evoluției Egiptului antic ar fi continuat poate câteva milenii dacă mediul său extern nu s-ar fi modificat substanțial. Evoluția sa autonomă era condiționată de inexistența unor comunități care să-l concureze suficient de eficace. Dezvoltarea Greciei antice și mai apoi a Imperiului Roman au pus capăt ciclurilor proprii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
București, 1972; Poarta de pe Mara, București, 1972; Arcul de miazănoapte, București, 1973; Neodihna de a fi om, București, 1973; Rapsodie în jad, București, 1974; Aeroportul alb, București, 1975; Ceremonie în albastru, București, 1975; Ține minte zăpada, București, 1976; Secundă în milenii, București, 1977; Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie, București, 1979; Cine ești?, București, 1982; Drumul spre casă, București, 1984; O dragoste mai întâi și Eu întâi, București, 1985; Puterea acestui pământ, București, 1986; De unde vine dimineața, București, 1987; Un
NEGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288416_a_289745]
-
al formei. O precizare esențială este că punctul de racord nu trebuie căutat în planul obiectului, ci la nivelul categoriilor care regizează și explică atât religiosul, cât și literarul. Eseurile din Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu (1997) au ca supratemă „urgența depășirii uneia dintre polaritățile definitorii ale lumii moderne”: cea dintre secular și sacralitate. N. se situează polemic față de maniheismul contemporan, care opune tranșant, de o parte, raționalitatea științifică orgolioasă, iar de cealaltă, sistemul de referință
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
secundarului. Literatură, progres și reacțiune), tr. Livia Szász Câmpeanu, București, 1997; Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Timișoara, 1994; Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1994; Jocurile divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu, îngr. Ioan I. Ică Jr., București, 1997; România și liberalismele ei, București, 2000; Tradiție și libertate, București, 2001; Virgil Nemoianu, Robert Lazu, Înțelepciunea calmă. Dialoguri în cyberspace, Iași, 2002. Ediții: Ion Pillat, Portrete lirice, pref. edit., București, 1969; The Hospitable
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
avem. Zoltan Rostas: Se Înmulțesc semnele - mai ales În publicistica culturală bucureșteană - care justifică afirmația conform căreia, dacă anii ’90 au adus redescoperirea lui Eliade, Cioran, Noica și a Întregii generații a eseiștilor anilor ’30, deceniul Început la răscruce de milenii va fi dominat de Dimitrie Gusti și sociologii din Școala sa monografică. Ar merita un studiu mai amplu documentarea empirică a interdependenței dintre atmosfera politico-culturală a unei perioade și preferințele de „recitire” a unor autori interbelici. Putem lansa ipoteza conform
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
totul altfel: adulții nu sunt altceva decât niște străini intr-o lume nouă. Autoritatea lor slăbește, copiii Își caută modelele de conduită exclusiv În rândul celor de vârsta lor. Pentru a surprinde dinamica multiplicată de schimburi Între generațiile Începutului de mileniu, am apelat la rezultatele obținute de Școala franceză de Sociologie. Ancheta ,,Trei Generații” este, În momentul de față, cea mai completă și mai recentă cercetare cantitativă și calitativă din sociologia europeană, reușind să construiască un tablou global și sistematic al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intergenerațională cantitativă și calitativă care să aibă drept obiectiv principal studiul relațiilor și al diverselor forme de Întrajutorare Între generații Încă nu a fost efectuată În România. Iată de ce, pentru a surprinde dinamica multiplicată de schimburi Între generațiile Începutului de mileniu, am apelat la rezultatele obținute de Școala franceză de sociologie. Trei sunt motivele pentru care ne-am oprit asupra ei. Primul este acela că echipa de sociologi francezi coordonată de către Claudine Attias-Donfut (1988, 1995, 2000, 2002) continuă tradiția Școlii Le
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
scriau” istoria, reușind să imprime propriile caracteristici epocilor cărora le-au aparținut, tinerii de azi sunt imuni la fenomenele sociopolitice, fiind foarte departe de rolul de actori ai istoriei. Alfred Sauvy a intitulat această lipsă de acțiune istorică a tinerilor mileniului trei ca fiind „un mod de a-și crea imunitate față de nedreptățile istoriei, pe care fiecare societate le-a aplicat generației tinere”. A dispărut, oare, familia lărgită? În societatea contemporană rolul generațiilor este eclipsat? Mai există dragoste filială? Sunt Întrebări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau cooperare și se Înlocuiesc progresiv În diferite domenii ale vieții sociale. În consecință, tranzițiile de la o etapă a vieții la alta comportă transformări În raporturile dintre generații. Din această perspectivă, am putea vorbi despre o problemă socială generațională În mileniul trei? Despre o stratificare socială cu o poziționare la limita inferioară a tinerilor, a vârstnicilor, a femeilor și a imigranților? Cu siguranță că da, iar dacă ne referim numai la tineri, este suficient să analizăm perioada de la Revoluția rusă și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
capitol. Brynjulv Gjerdåker, În capitolul al patrulea al cărții, Își consacră analizele aspectelor de continuitate a tradiționalului și de modernizare a spațiului rural norvegian Între 1815 și 1920. Ultimul capitol, elaborat de editorul volumului, Reidar Almås, aduce analizele până la sfârșitul mileniului doi (anul 2000), identificând și delimitând trei subperioade specifice: a crizei și războiului (1920-1945), a „visului fermei familiale” (1945-1975) și a garantării șanselor accesului la piață prin intervenția statului (1975-2000). După-amiaza zilei de marți, 27 iulie, a marcat debutul dezbaterilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de a evita situațiile limită și de a crea o revoluție a moravurilor; 5. generația 1955-1964: este „generația-criză”, a celor amenințați de spectrul șomajului ; 6. generația 1965-1974: este „generația Gorbaciov”, generația tinereții prelungite; 7. generația 1975-1984: este „generația Internet”, generația mileniului trei, aceea a marilor schimbări (chiar și În procesul de formare a tinerilor, de dezvoltare, de maturizare a ,,copiilor teribili”, lipsiți de orice complexe - Preel, 2000, 71-123). Este ceea ce sociologul D. Riessman denumește, În 1955, „teoria ansamblului perechilor”: spre deosebire de tinerii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
răzbat și la alți autori, de la Ion Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol. P. publică și versuri aromâne, adunate într-o substanțială carte, Avnănghipsiri, apărută în 1996. Poetul nu putea să nu cânte soarta aromânilor, locurile unde trăiesc de milenii, prigoniți de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
a construit, asemenea lui Victor Hugo, poeme ample (Poèmes antiques, Poèmes barbares), a edificat viziuni ale unor civilizații (greacă veche, indiană, iudaică, medievală creștină), dar a făcut-o fără a infiltra în artistic ideologicul, fără a proiecta în veacuri și milenii trecute idealuri ale epocii sale. Excluzând subiectivitatea, implicarea vădită a poetului, p. practică reconstituirea arheologică neutră. Pe de altă parte, cultul pentru perfecțiunea execuției se exprimă, la unii dintre componenții școlii, în frunte cu Hérédia, prin compunerea de poezii în
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]