3,438 matches
-
câștigurile din ce în ce mai puține, din cauza prestațiilor sale tot mai slabe. În tot acest timp, străzile Bucureștiului devin tot mai întunecate și mai neliniștite. Era păcii și a iubirii este pe cale să se sfârșească. În oraș miroase a teamă și a sânge, miresme aduse de vânturi puternice de pe fronturi. În oraș sunt revolte peste revolte. România se destramă bucată cu bucată, pierde o partea a Transilvaniei în favoarea Ungariei, pierde Caliacra, apoi și Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, care sunt luate de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în largul orizont al întunericului, se distingeau noii lămâi plantați de curând pe marginile autostrăzii, zvâcnind pe lângă noi, șirul de lămâi întrerupt din când în când de câte un palmier sălbatic, ale căror ramuri se topeau în ceața albăstruie, iar mireasma Pacificului pătrunsese cumva în Range Rover împreună cu Elton John cântând Someone Saved My Life Tonight deși radioul nu era aprins, după care a apărut o rampă de ieșire de pe autostradă și un semn deasupra noastră pe care scria cu litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și vei observa că luminile garsonierei sunt stinse, singurul zgomot fiind cel al cucuvaielor și al coioților rătăciți pe dealurile din Sherman Oaks, ieșind din peșterile lor și aruncându-se asupra ochiurilor de apă, iar peste tot te va însoți mireasma constantă a Pacificului. Vei ajunge la ușa ei și te vei opri pentru cu vei vrea s-o deschizi, dar după ce o vei împinge inutil vei renunța și atunci te vei duce în dreptul ferestrei și te vei uita înăuntru, (pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asupra benzii plate de asfalt ca să nu trebuiască să văd palmierii și lămâii îndoiți de vânt care îmi însoțeau subit drumurile (mi-am imaginat trunchiurile lor zvâcnind din solul tare, întunecat, doar pentru beneficiul meu), și geamurile erau închise pentru ca mireasma Pacificului să nu șerpuiască în mașină, iar radioul nu funcționa ca nu care cumva Someone Saved My Life Tonight sau Rocket Man să se insinueze printr-o stație retro din alt stat. Jayne stătea cât se poate de departe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mă prin întuneric. ...amintiri în abur de acuarelă... - Da, am scos-o, domnule Ellis. Era Miller, ținându-se de DCE de parcă l-ar fi ghidat undeva. ... cum eram noi altădată... Camera de zi deveni instantaneu fierbinte. Era o seră, iar mireasma Pacificului se insinuă treptat în umezeala aerului. ...fotografii înșiruite de zâmbete trecute... Brusc, de sus: - A apărut ceva aici, strigă Sam. Tocmai s-a materializat. Pauză. Bob, m-ai auzit? ...zâmbete dăruite unul altuia de... - Ce e? strigă Miller. Vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și al nărilor: prăvălioarele cu mirodenii oferite cu zecile trecătorului sunt bufeuri de miresme, de defulări neobișnuite de care poate profita chiar și nordicul cu nările lui anesteziate. Ca să nu mai vorbim de piramidele de ceapă, de ardei și de tomate, ridicate de-a dreptul pe pavaj. Înzestrată cu o ierarhie senzorială care-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se petrecea cași la țară: era adică o sărbătoare creștinească de hodină și mâncare. Nu se importase încă "pomul"; copiii umblau numai cu "steaua" și cu "Irozii"; Țiganii cu colindele; cele trei zile sfinte erau albe, curate și pline de mireasma credinții. Cântecele de stea aveau în ele ceva înflorit și vesel, colindele se ridicau, sara, spre stele ca suspine telurice. Veselia cea mare a tineretului era concentrată asupra serbării sfântului Vasile ajunul anului-nou. Ș-acuma la sate, e acelaș spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stalingrad. Numai doi, de coloarea năsipului, un fel de ogari, umblau pe malul fluviului, căutând ceva în tovărășie. În schimb multe capre: animalul binefăcător al acestor priveliști sărace cu vegetație de stepă grâne și pălân (pelin). Vântul poartă necontenit puternică mireasmă amară. Cât am umblat în ziua când căutam cu Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi. Astăzi după ce am străbătut Țimleanscaia mare vreme de 14-15 ceasuri trecând zăgazul și întrând în tihii-Don, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață” (Lipova - Arad). Mireasma resimțită în toată țara redă amplitudinea funcției pe care o îndeplinește fecioara inițiată, dăruind universului cunoscut beatitudinea rodirii mirifice. Strigătul creației biruitoare asupra haosului pustiitor are aici o dimensiune olfactivă extremă, dulceața mirosului marcând atât apogeul inițierii nubile, cât și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
meargă. Ce este poezia în viziunea lui Christian W. Schenk? Te rog să-mi dai o definiție care să mă facă să le uit pe toate cele o mie precedente... Poezia este un mănunchi divin de cuvinte ce conține atât mireasma tuturor florilor fiinde, închipuite și neînchipuite, seva și esența vieții, nectarul zeilor, polenul tuturor facerilor și prefacerilor, spinii apărării dar și al atacului în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aduna oasele/ tuturor poemelor mele într-un singur schelet/ pentru trupul de nesuportat al divinității. Te anunț, dragă Adrian Alui Gheorghe, că am ajuns de curând la vârsta acelei disperări prielnice și că, în plus, Dumnezeu îmi trimite din ceruri miresme ale morții și chemări suficient de clare și îmbietoare, să înțeleg și eu în sfârșit că mă aflu la acea limită de destin, dincolo de care spiritul meu neliniștit nu va putea trece pragul mai departe decât în brațele propriilor sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
multă verdeață. Multe soiuri de copaci: brazi, platani, măslini, lămâi, portocali și alte soiuri. Și multe flori, fel de fel, care mai de care, parcă se Întrec În coloritul lor atât de frumos, și cu un parfum de te Îmbată mireasma lor. Și alte plante nemaiîntâlnite. Toată această vegetație te sfințește numai când o privești și te gândești la Mâna lui Dumnezeu care le-a făcut cu atâta măiestrie și ce frumusețe a pus În toate câte vezi. Rămâi uimit ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
spus să meargă În pelerinaj. Și când a venit a cunoscut locul din vis. A adus la cunoștința preotului În drept și autorităților și l-au dezgropat. Mare minune a fost. Se uscase puțin și era intact, neputrezit, răspândind o mireasmă plăcută cu bun miros. Și așa s-a arătat În vis la o altă persoană străină și bogată să facă un sicriu bun și deosebit, cu sticlă pe părțile laterale, ca să fie pus sfântul care se află În pustiul Hozeva
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un proiect de monumentalitate, în care ființa vie a eminescului se translează spectacular, tot mai accentuat, cu ostentație chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amatoristice și exaltare în fraze gratuite, într-o frumoasă limbă de lemn de odinioară ("Trăind adânc momentul său, coborând rădăcini adânci în pământul țării sale, Eminescu a făcut să urce sevele lui până la efervescența cea mai delicată și mai înaltă. Miresmele acestei înfloriri au început încă de mult să îmbălsămeze tărâmurile lumii", sau: "Doar Timpul, Supremul Judecător va mai putea acționa în favoarea Adevărului, precum acidul, dizolvând sigur rugina detractorilor, ca în consecință să rămână mai strălucitor pentru istoria literară aurul tezaurului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
țineam neapărat să particip. În tren fusese frig. Și asta, din punctul de vedere al cârnaților, era excelent. Pentru că nu se dezghețaseră. Au așteptat momentul dezghețului pentru când am ajuns io la sindrofia aia culturală. Și-au început să răspândească miresme de cimbru. De porc pârlit. Superbe miresme. Pe perete - manuscrise gălbejite ale unor scriitori mari și geanta mea neagră, care răspândea mirosuri demențiale. Și oameni serioși, cu doctorate, care una vorbeau și alta fumau. Tămâiau scriitorul cu lansarea, dar gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
frig. Și asta, din punctul de vedere al cârnaților, era excelent. Pentru că nu se dezghețaseră. Au așteptat momentul dezghețului pentru când am ajuns io la sindrofia aia culturală. Și-au început să răspândească miresme de cimbru. De porc pârlit. Superbe miresme. Pe perete - manuscrise gălbejite ale unor scriitori mari și geanta mea neagră, care răspândea mirosuri demențiale. Și oameni serioși, cu doctorate, care una vorbeau și alta fumau. Tămâiau scriitorul cu lansarea, dar gândul..., ei bine, gândul lor era la cârnații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în Brăila. Când eram mică, mi-aduc aminte, strada noastră - îndeosebi după ploile torențiale de vară - era încadrată pe ambele părți de adevărate invazii de stânjenei violet. Ieșeam la poartă, mă așezam pe bancă și acolo, în liniștea serii, savuram miresmele amestecate de stânjenei, salcâm și ciulini ce apăreau ad-hoc pe marginea șanțurilor. Cred că o astfel de notă florală mi-ar stimula în mod cert trăirile și simțurile, iar dacă ar fi să definesc, i-aș spune simplu „ploaie mov
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Cât de puține scapă naufragiului obștesc! Din care, totuși, articolele de Înaltă ziaristică, nemaiîntâlnite prin presa noastră și semnate de C. Rădulescu-Motru, sau coloanele cu versuri, proză și cronică ale lui Emanoil Bucuța, mândria generației noastre, și, mai ales, acea mireasmă de tinerețe veșnică plutind peste pagi nile Ideii Europene - prezen tate cititorilor cu inovații de tehnică redacțională și tipogra fică - vor supraviețui, singurele! ...Stam, așadar, În toamna lui 1919 În fața prăvăliilor din ro tonda Pasajului Român, azi dărâmate pe urma
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nostru se intersectează, se întâlnesc, se ciocnesc două feluri de climă potrivnice: o climă aspră, venită dinspre stepa rusească, aducătoare de crivăț și de troiene înghețate, aceasta stăpânește orășelul în timpul iernii, și o climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta e și părerea lui Lazarus: îndestulat cu atâtea merite, cum să fi fost ocolit Truman chiar de toate defectele?! 12 TC "12" \l 1 Venise luna mai a anului 1956, orășelul nostru, Serenite, se transformase într-un regat al miresmelor. Înflorise liliacul, apoi au urmat salcâmii și imediat după ei, la începutul lunii iunie, au dat în floare teii, care împrăștiau un miros îmbătător, mai ales spre seară, când adia vântul: atunci aroma trecea pe străzile orașului în valuri compacte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de multe ori îmi imaginasem scena asta, o vedeam cu desfășurări ritualice poate, dar oricum deosebit de complicată. Niciodată nu-mi închipuisem că va fi atât de simplu. Simt cum mă înalț, simt cum ies din mine definitiv, irepresibil. Așa cum iese mireasma din floarea de tei sau de romaniță, așa cum iese sunetul din orgă, din clopot sau din nicovala bătută de fierar. Mă înalț, nici n-am apucat să-mi iau la revedere de la Lazarus și de la Truman. Am să-i revăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
strig oricât de tare. O floare de cicoare pentru cei zece ani care i au adumbrit mormântul... Bogdan Moroianu București, 1971“ „și m-am îndestulat cu un singur fir înrourat de cicoare: I-am sorbit adânc, nespus de adânc, Culoarea, mireasma și grația...“ Pe coperta interioară a exemplarului pe care l am primit de la Alice și de la Mișu, o dedicație: Lui Pierre... Petia... Petrușka Lacrimile tale la vederea acestei cărți s-au unit cu ale noastre și ni le-au alinat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]