5,723 matches
-
Avva Avraam care, după afirmația lui Cassian, ,,închide în ea moșteniri și învățături de la toți înaintașii”. Cassian consideră că, atunci când va încheia această Convorbire, se va fi achitat de toate făgăduințele făcute și că numărul convorbirilor se potrivește în chip mistic cu numărul celor douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsă care dăruiesc cununile lor Mielului (cap.1). Tema acestei Convorbiri este despre mortificare și în cuprinsul ei Avraam accentuează rolul avut de chilie și de pustiu pentru cel ce se străduiește întru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Origen, reprezintă o alegorie a modului de viață activ și contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic (actualis opus) și care aduce multe roade. Monahul ce ajunge la desăvârșirea spirituală primește darul cunoașterii mistice, noțiune pe care Sfântul Ioan Cassian o preia de la Evagrie Ponticul și o identifică cu contemplația pură (theoria) lui Dumnezeu. Ea este numită și rugăciunea pură sau rugăciunea de foc și pe care Sfântul Ioan Cassian o caracterizează astfel: această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acelei scântei de bunăvoință Cassian o fundamentează pe autoritatea marilor Părinți ca: Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Vasile cel Mare și a Sfântului Ioan Gură de Aur. Cassian e din ce în ce mai mult privit ca ,,magistrul prin excelență al căilor ascetice și mistice”. El și-a câștigat pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus, având în vedere faptul că învățătura lui a fost încorporată în Regula benedictină. Capitolul 42 al acesteia cere ca în mănăstiri să se citească la masă, pentru obște, din Convorbirile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca apariția ordinului benedictin să întărească definitiv importanța operei Sfântului Cassian, folosit pe larg și impus de marele întemeietor al celui mai bine organizat ordin călugăresc, evident cu schimbări și amplificări în decursul veacurilor. Apogeul Evului Mediu apusean, dogmatic sau mistic, a rămas, în continuare sub influența generală a Sfântului Cassian. În Apus, edictul lui Gelasiu a adus o oarecare umbră asupra Sfântului Cassian, iar ea s-a manifestat în calendarul apusean. Marsilia însă, n-a ținut seama de ea: Papa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassian a putut oferi creștinătății o hartă a urcușului fericit al sufletului spre zările luminoase ale împărăției cerești în rugăciune neîntreruptă și lumină dumnezeiască. În afara mănăstirilor, el a fost din ce în ce mai mult privit ca maestrul prin excelență al căilor ascetice și mistice. Lucrările sale au exercitat o puternică influență asupra dezvoltării spiritualității catolice cât și a celei ortodoxe. Ele nu încetează să fie folosite până în secolele moderne. Numeroase traduceri caută să pună la îndemâna unui număr larg de cititori o operă atât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
subliniază în Penser l'Europe importanța unui "dublu suflu ideologico-politic", social-democrat și creștin-democrat, în timp ce această construcție se izbea de refuzul marxiștilor, care nu vedeau în ea, spune el, decît "o suprafortăreață a capitalismului, care mai mult trădează decît ascunde dulcegăria mistică social-democrată și creștin-democrată". Pionierii, de la Richard Coudenhove- Kalergi la Aristide Briand, nu aparțineau ariei creștin-democrate și trebuie să remarcăm faptul că Robert Schuman, ca și Alcide De Gasperi, pentru a ne limita doar la două exemple, erau miniștri sau se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru secolele următoare situația bolnavilor mintali într-o societate insuficient de conturată istoric și psihologic, dar probabil că, în aceste condiții mai puțin stabile, bolnavii mintali dotați cu calități fizice și cu echipament intelectual, și mai ales caracteriopații, mai apoi misticii, deliranții, epilepticii vor fi existat și atunci. Abia odată cu formarea statului național și a poporului român, cu alte cuvinte odată cu apariția unei societăți stabile, se realizează parametrii pe care putem să ne înscriem studiul nostru cu privire la evoluția bolilor mintale și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a secolului al XIX-lea un loc de recluziune, este posibil ca aceste amenajări să fi fost făcute în acest scop. Este însă foarte sugestivă existența unui picturi în ulei pe zidul nordic al bisericii, reprezentând o scenă cu caracter mistic, pictură ce are caractere patognomonice plasticii aparținând schizofrenilor. Orice psihiatru va fi de acord cu acest punct de vedere. Dificultăți de tehnică nu ne-au permis realizarea unei fotografii mulțumitoare a acestei picturi care atestă, după opinia noastră, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
va respinge în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poețiă“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tratate în mod exact de fizică“. (Citat după Brian McGuiness, Approaches to Wittgenstein, Routledge, London, 2002, p. 163.) 4 Vezi B. Russell, „Introduction“, în op. cit., p. 23. 5 Socotind că prețuirea lui Wittgenstein pentru metafizica tradițională și ceea ce el numea „misticul“ ar fi incompatibil cu concluziile analizei pe care o face acesta logicii limbajului, Carnap vedea aici expresia unui conflict lăuntric între intelect și afectivitate: „Intelectul săuă recunoscuse că multe enunțuri din domeniul religiei și metafizicii nu spun, strict vorbind, nimic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un text fundamental pentru explicarea rolului logicii, chiar dacă el împreună cu Neurath, Menger, Göedel și alții nu voiau să împărtășească «tăcerea» lui Wittgenstein - afirmarea imposibilității de a afirma ceva despre limbajă“ (Fr. Stadler, op. cit., p. 179.) Și mai departe: „Așa-numita «mistică a tăcerii» era pentru Neurath, Carnap și alții expresia unei recăderi în filozofia metafizică.“ (Ibidem, p. 232.) 82 Iată doar o singură relatare semnificativă în această privință. În 1929, Wittgenstein și-a susținut doctoratul la Cambridge, înaintând ca teză Tractatus-ul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
domeniul a ceea ce este „mai înalt“, de tot ceea ce nu se poate spune, dar se arată.14 Impresia lui Russell că prin contestarea posibilității de a spune ceva despre limbaj, despre etică, despre valori în genere Wittgenstein adoptă o atitudine „mistică“, o impresie pe care a comunicat-o apropiaților săi după întâlnirea de la Haga, era din punctul de vedere al celui din urmă cea mai netă expresie a neînțelegerii lucrării sale. În ciuda aprecierii sincere a contribuțiilor teoretice pe care le aduce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lux neîngăduit să cultivi o existență pur meditativă, i-a temperat lui Russell, odată cu trecerea timpului, tot mai mult aspirația romantică spre absolut, foarte puternică în tinerețe. El insista asupra distincției dintre „lumea iluziilor“ și „lumea faptelor“. „Tot ceea ce este mistic, orice frumusețe care este îmbătătoare, aproape întreaga fericire - îi scria Russell lui Ottoline Morell - țin de lumea iluziei. Problema este de a găsi o frumusețe și o fericire care pot să trăiască în lumea faptelor. [Ă] Iubirea pentru toți oamenii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994) și în alte cicluri. Nălucă hieratică, visată de "mii de ani", ființa-etalon din Cântec vechi, face pereche cu iubita fără corp a lui Eminescu; idealizant la modul mistic, imnograful zboară spre ea pe-un cal alb planând "prin codrii mari de lilii / în veșnică hipnoză". Rostirea incantatorie urmează clar dicteul eminescian: "Și ca o iarbă și ca o amintire / ființa mea de tine să se stângă / nicicând de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urmări în cochilie. / Tot mai adânc. A durat mii de ani. Până când / viață nu mai rămase deloc. Atunci / copilul rosti "Te cunosc, te iubesc, / te cunosc"". Altfel decât Labiș, autorul Poemului de purpură sacralizează Moartea și viața căprioarei, invocând "trupul mistic al animalului / veșnica lui viețuire; / trupul mistic al animalului / văzul mirosul auzul pădurea // Anima mundi". În alt context, niște ciudați navigatori (Argonauții), dematerializați, spectrali, vâslesc pe cer, printre astre. III Contrar impresiei de stil vorbit, poezia lui Mihai Ursachi, elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
durat mii de ani. Până când / viață nu mai rămase deloc. Atunci / copilul rosti "Te cunosc, te iubesc, / te cunosc"". Altfel decât Labiș, autorul Poemului de purpură sacralizează Moartea și viața căprioarei, invocând "trupul mistic al animalului / veșnica lui viețuire; / trupul mistic al animalului / văzul mirosul auzul pădurea // Anima mundi". În alt context, niște ciudați navigatori (Argonauții), dematerializați, spectrali, vâslesc pe cer, printre astre. III Contrar impresiei de stil vorbit, poezia lui Mihai Ursachi, elaborată, organizată cu grijă și trasă în esențe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atotcuprinzător, / sorbind materia lumii ca un burete sau / trecând printre lucruri ca o rază invizibilă". Planctoanele Ochiului Orb (poemul din care am decupat definiția) propun un fin discurs inițiatic; singurul ochi, metaforă personificatoare, pare a fi ceva comparabil cu Ochiul mistic (Delta mistică înscrisă într-un triunghi) din învățătura creștină; însă la George Vulturescu orb nu e totuna cu nevăzător: "Ochiul Orb / nu este decât un text / ilizibil"; "Ochiul Orb va supraviețui luminii"; "Nu-i întuneric în Ochiul Orb / ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
materia lumii ca un burete sau / trecând printre lucruri ca o rază invizibilă". Planctoanele Ochiului Orb (poemul din care am decupat definiția) propun un fin discurs inițiatic; singurul ochi, metaforă personificatoare, pare a fi ceva comparabil cu Ochiul mistic (Delta mistică înscrisă într-un triunghi) din învățătura creștină; însă la George Vulturescu orb nu e totuna cu nevăzător: "Ochiul Orb / nu este decât un text / ilizibil"; "Ochiul Orb va supraviețui luminii"; "Nu-i întuneric în Ochiul Orb / ci o oboseală cumplită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Or, tocmai pentru că e vorba despre "tehnici arhaice ale extazului", Culianu arată că influența se putea produce mai degrabă în sens invers. La fel avea să se despartă Culianu și de Freud și Jung, contestînd valoarea abordării psihanalitice a extazului mistic și al "călătoriilor în lumea de dincolo" și criticînd noțiunea de "inconștient colectiv", ca "nefolositor de vagă". O polemică efectivă va avea cu scriitorul american de origine peruviană Carlos Castaneda, pe care îl numește "pseudoantropo logist", sau chiar "șarlatan". În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sunt justificate nici de arhetipurile lui Jung, nici de pattern-urile lui Eliade, ci prin așa-numita "transmitere cognitivă", care nu e chiar transmisie culturală, dar ar reprezenta "cel mai flexibil model de difuziune". Culianu analizează tot felul de extaze mistice, unele provocate, altele întîmplătoare, la dorința omului sau la dorința divinității,la șamani la Mahomed și Dante. Autorul clasifică riguros trei tipuri distincte : Experiențe în Afara Corpului (EAC), Experiențe la Limita Morții (ELM) și Stări Modificate ale Conștiinței (SMC). Apoi trece
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se pot considera împlinite decît destinele frînte" . Cartea este fascinantă, dezvăluind o viziune enciclopedică asupra lumii, din paleolitic pînă în prezent. E un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
o roză... Iubirea nu va fi cu mine; voi fi iubire... încredințată. 3. ECONOMIA HOLOTROPICĂ Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii" (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în ceea ce Aldous Huxley numea filosofia perena. Așa am ajuns la anumite stări ale conștiinței numite de către Stanislav
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dureri care frământă mai multe generații de sefarzi au fost, dacă nu unicul factor, cel puțin unul dintre multiplii factori care au contribuit la alimentarea, de-a lungul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, a unui puternic curent mistic și mesianic cu origini diverse. Dificultățile economice de la sfârșitul secolului al XVI-lea din Imperiul Otoman s-au adăugat profundei fragilități existențiale a unei pături de învățați care asimilaseră traumatismul expulzării. Masacrele lui Bogdan Hmelnițki în Polonia și Ucraina, unde
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a vieții în locul morții a influențat, probabil, și comportamentele pe termen lung. În același timp, maranii victime ale Inchiziției erau totuși venerați ca martiri. De aceea sacrificiul lui Isaac ocupa un loc important în imaginarul maran, în paralel cu ideile mistice 57. Aceste nuanțe nu au fost străine de diferența de receptare a istoriei de suferință în lumea sefardă și în lumea așkenază mai târziu, în modernitate și până în zilele noastre. Scrierea istoriografică a fost deci unul dintre răspunsurile interne date
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]