4,914 matches
-
și geografie și era interesat de Enciclopedia franceză. Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah din 1787 și, adus de mitropolitul Filaret la București, în 1793 devine arhimandrit. A fost în același timp conducătorul școlii de grămătici de pe lângă Mitropolie, iar mai târziu dascăl la „Sf. Sava”. Egumen al mănăstirii Vieroși de lângă Pitești, în 1822 este numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de traducător și
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
țariste și exilat în regiunea Smolensk, apoi în ținutul Hersonului, revine în Basarabia în toiul evenimentelor revoluționare din anul 1917 și se încadrează în activitatea de naționalizare a învățământului public. La 4 iulie 1918 arhimandritul a fost hirotonit vicar al Mitropoliei Moldovei, cu atribuții de membru al Sfântului Sinod Român. Din 1918 vremelnic, iar din 1919 permanent, conduce Eparhia Chișinăului și Hotinului (ales titular în acest post de Congresul General al Eparhiei Basarabiei în februarie 1920). G. a jucat un rol
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
Congresul General al Eparhiei Basarabiei în februarie 1920). G. a jucat un rol de frunte în realizarea unirii Basarabiei cu România, la fondarea în 1926 la Chișinău a Facultății de Teologie în cadrul Universității din Iași, la restaurarea în 1928 a Mitropoliei Basarabiei, fiind ales primul ei mitropolit. Anii săi de arhipăstorie au constituit o etapă importantă de integrare a vieții bisericești de pe ambele maluri ale Prutului. În 1936 G. a fost înlăturat din scaunul mitropolitan în urma unui conflict, expus cu lux
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
de obște (1755), Cereasca floare și Apostolul (1756), Psaltirea lui David (1757), iar în 1759 publică unele documente istorico-bisericești, adunate în lucrarea Despre lemnul sfintei cruci, și un Liturghier. În 1754 a întocmit primul pomelnic al mitropoliților Moldovei, după documentele Mitropoliei și informațiile pe care le-a putut culege. I. s-a străduit să creeze la Iași un centru de cultură națională, luând atitudine împotriva grecizării bisericii și școlii și tipărind numeroase cărți în limba română. Pe plan social, la îndemnul
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
paralel, înființează în Lausanne biserica ortodoxă română „Sf. Trei Ierarhi”, cenaclul literar „Mihai Eminescu” și revista literară „Adusu-mi-am aminte”. În 1983 revine în țară, iar din 1986 lucrează la Sibiu ca secretar de redacție la „Telegraful român” și „Mitropolia Ardealului”. În 1988 călătorește în SUA, conferențiind în numeroase biserici prezbiteriene pe teme legate de cultura română și spiritualitatea ortodoxă. Între 1990 și 1993, face cursuri de doctorat la Universitatea Fordham din New York. În 1999 își susține teza pentru un
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Ilincăi și al lui Anghelachi Halepliu, zaraf. Învăță la Academia grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. Împreună cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei și cu arhimandritul Filaret de la Râmnic, el prezenta, în 1770, doleanțele țării în fața împărătesei Ecaterinei a II-a, la Petersburg. Sprijină acțiunile politice ale mitropolitului Grigorie și ale partidei filoruse a banului Mihai
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
sprijinul material al negustorului Hagi Pop din Sibiu, a tipografiei de la Râmnic și regenerarea acestui centru de iradiere spiritual-religioasă, ce a marcat o epocă a culturii românești, rămân marile lui merite. Importanta sa activitate de traducător a început la tiparnița Mitropoliei din București, unde scoate, în 1765, ampla lucrare a lui Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Voroavă de întrebări și răspunsuri întru Hristos. Implicat în tratativele diplomatice ale momentului, a scris în elină și o Istorie a războiului dintre Rusia și Poarta Otomană
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
, Leon (c.1735 - 1789, Iași), cărturar. Puține sunt datele biografice despre prima perioadă a vieții sale. Ucenicia monahală și-o făcuse pe lângă mitropolitul Gavril Callimachi la Mitropolia din Iași, al cărei protosinghel va fi o perioadă. Este ales la 2 februarie 1769 episcop de Roman, preluând un timp (noiembrie 1769 - iulie 1770), când episcopul Ioanichie de Huși se afla cu o delegație la împărăteasa Ecaterina a II
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
în Moldova ca profesor particular, îi supraveghea și însoțea la Leipzig pe Alexandru Gheuca și pe diaconul Gherasim Clipa, trimiși la învățătură. G. l-a protejat și stimulat pe Veniamin Costache, care în 1788 devine, și datorită lui, ieromonah la Mitropolia din Iași. Alegerea lui G. ca mitropolit la 20 februarie 1786 a dobândit o semnificație mai largă de ordin național-politic, prin conflictul declanșat între Biserică și boierimea autohtonă, sprijinitoare ale episcopului român, pe de o parte, și domnitorul fanariot Alexandru
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
Roman. Școala primară am făcut-o la Suhuleț, comuna Tansa, pe vremea aceea era județul Vaslui. Am terminat școala primară și am făcut apoi 4 ani la Seminarul "Veniamin Costachi". Seminarul era pe lângă biserica Sfântul Gheorghe, gard în gard cu Mitropolia. Și la seminar..., câtă rugăciune, Doamne Dumnezeule! Intrase în reflex de acum: dimineață, rugăciune! La ore când intrai, rugăciune! Se termina programul, rugăciune! În sala de mese, rugăciune! Terminai masa, rugăciune! Intrai la sala de meditații după- amiaza, rugăciune! Făceam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dezgropau morții din curtea Seminarului. Și când au venit am fost ținuți la subsol, unde mâncam varză și morcovi și de unde ne-au scos preoții-profesori seara, pe ascuns. Când au venit Petru Groza și cu Zăroni, eu eram sus în Mitropolie. C. I.: Așadar în 1944, când au ajuns rușii, dumneavoastră erați în Iași la Seminar? D. B.: Da, aici eram! Aveam 11 ani. C. I.: Și cum adică rușii dezgropau morții? Era cimitir în curtea Seminarului? D. B.: Da, erau crucile acolo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unicat în România. Spun asta pentru că toți cei care au venit, când am avut sfințirea monumentului, au confirmat că ei nu au aceleași condiții pentru Asociație. Și am avut 50 de invitați din toate județele țării. Ne-a sprijinit și Mitropolia, că a cazat invitații noștri în căminul "Sfântul Nicolae". Directorul Deleanu de la Cotnari ne-a oferit niște vin pentru foștii deținuți invitați și au fost toți foarte mulțumiți. Monumentul nostru de la Iași sugerează durere, disperare. Pe frontispiciul monumentului pe care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
stăpânire efectivă, indirectă. Mitropoliții de origine greacă de la Silistra și Varna, care nominal aveau păstoria dobrogenilor creștini, erau cu totul atârnați de noi. La București erau aleși și sfințiți; aici trăiau, aici se supuneau poruncilor mitropolitului nostru. Condica sfântă a Mitropoliei mele este plină de numele lor. Mulți nici nu știau unde le este scaunul de păstorire, în urma schimbării dese a împrejurărilor. Satele românești se mutau - după împrejurăricând în dreapta, când în stânga Dunării. Preoții erau sfințiți la noi în țară. Cărțile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
tot la noi. Și acum se slujește în biserica din stânga Dunării cu cărți tipărite de Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Printre cărțile vechi ale bisericii din Ostrovul de lângă Silistra se păstrează cu evlavie „Apostolul" românesc tipărit la 1683, în București. Mitropolia din Silistra încă din veacul XVII este zidită de domni români și întreținută cu averi din țară. Asemenea bisericile din Cernavodă și Babadag". (M.O. nr. 249/7 noiembrie 1928, pagina 9272 - 9273) e) Privilegiații erau, după câte s-a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
loc. Monopolul hotărnicea și competența fiecărei bresle în parte, breslașii aveau dreptul exclusiv de a produce și desface anumite obiecte. La baza monopolului stătea autonomia judecătorească care era acordată breslelor, ele având obligația să-și aleagă ca instanță de apel Mitropolia, în conflictele care surveneau. În aceasta și consta puterea pe care o aveau meseriașii, deoarece bucurându-se de autonomia judecătorească, care avea deci un caracter religios, dar mai ales de protecția bisericii, se păstra un ceremonial bisericesc la închegarea și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
păstorii norodului" să-i învețe nu „numai cele trebuincioase pravilei", ci și „cele ce sunt ale acestui sfânt cin preoțesc", adică, cum și în ce fel se cade ca fiii sufletești să „cârmuiască" pe creștini. Apoi, era hotărât ca la Mitropolie, Episcopii și la mânăstiri să fie dascăli și copii la învățătură. Era prevăzut ca „la târguri și la sate", Mitropolitul și Episcopii, în eparhiile lor, să așeze „preoți de ispravă" care să învețe copiii „întâiași dată ruga și credința", dar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
populației sătești, unde omul își găsea un loc să-și verse necazul, un loc unde găsea o mângâiere și un sfat bun la nevoie. La 20 februarie 1734, Mitropolitul Antonie făcuse cunoscut Domnului Constantin Mavrocordat că ar dori împodobirea bisericii Mitropoliei cu zugrăveală și înconjurarea ei cu ziduri de piatră, „să facă chilii din destul" și alte case, „ca să fie pentru școala slavonească". „În secolul al XVIII-lea, 3 cărturari dăneșteni (de la Dănești - Vaslui n.n.) stabiliți în Iași se alătură efortului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din slavonă în limba română circa 36 documente, istoricul M. Costăchescu prețuindu-l „ca model de veche și bună traducere făcută de acest dascăl de slavonește". Pentru a o ajuta, se spune în „Istoria orașului Iași", p. 295, Domnul scutea Mitropolia de plata văcăritului, de desetină și goștină pentru vitele sale și-i mai dăruia de la vama domnească și câte 160 de lei pe an, jumătate la Paști și jumătate la Crăciun, dar îi cerea Mitropolitului „să se îngrijească de școala
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
învață copiii și la ce să sporească, ca și dascălii să se silească, și copiii să se procopsească cu învățătura". Pentru întreținerea școlilor hrisovul impunea preoților și diaconilor ca dare „câte un galben pe an, care bani adunându-se la Mitropolie, de acolo să se dea pe la școli, atât la cele din capitală, cât și de la Episcopii". Școlile deschise după 7 iulie 1749 erau puse sub supraveghere a câte un preot, unde erau chemați să meargă „copiii prostimii", fiind vorba despre
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
proprie a Episcopiei cât și a particularilor", care obișnuiau să încredințeze episcopilor spre păstrare micile lor capitaluri. Aceasta deoarece contrar legilor civile și canonice, fanarioții și slujitorii lor, inclusiv legiștii făceau, ca în caz de deces, averea ierarhilor în loc să rămână Mitropoliei, Episcopiei ori mânăstirilor de unde primiseră metania, rămânea statului. În felul acesta adevărații proprietari rămâneau în ruină, sărăcie și mizerie. Moralitatea unei astfel de justiții a fost preluată și de către domnii pământeni care, prin Ministerul de Culte s-au tot înfruptat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pentru faptul pomenit și altele, dar și pentru că toate casele unde a locuit el le-a pârjolit focul: a locuit în Curtea domnească, în al doilea an al Domniei palatul măreț s-a prefăcut în cenușă; s-a mutat la Mitropolie și a ars și ea, rămânând doar biserica; s-a aciuat la mănăstirea Galata - focul a ajuns și acolo; după foc a venit mazilirea lui. Au rămas însă, după cum am spus, multă vreme obiceiurile fanariote. Ocuparea dregătoriilor țării a fost
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
casă, cu administrația la Iași, orânduiește felul arendării moșiilor bisericești, dar sub controlul capului Departamentului bisericesc. În anul 1844 s-a înființat Departamentul averilor bisericești, prin legea votată de Obșteasca Adunare în sesiunea din acel an averile episcopiilor și a mitropoliei trecând, treptat, la acel departament. Mitropolitului și episcopilor destinându-li- se subvenții din veniturile scaunelor lor. Tot prin lege s-a decis ca egumenii să fie numiți pe viață, cu întărire Domnească, în fiecare ținut să existe doi protopopi, dările bisericești
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
întors în iulie 1911.Aici a activat mai mulți ani ca profesor și ca preot în parohiile din Tulcea, Târgoviște și Giurgiu 531. După Primul Război Mondial, Anton Durcovici a ocupat diferite funcții în cadrul arhidiecezei de București: vicar general al Mitropoliei de București, rector și profesor la Seminarul teologic și canonic al aceleiași arhidieceze 532. La 30 octombrie 1947, conform Concordatului încheiat între Sfântul Scaun și Statul Român și în înțelegere cu Înaltul Guvern al României, papa Pius XII l-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fie folosiți pentru investițiile necesare organizării ziarului, precum și pentru crearea unui fond de rezervă pentru editarea proprie a acestuia 926. Se menționau și posibilii acționari care ar putea contribui cu capitalul necesar: "700 de parohii catolice române 700.000 lei, Mitropolii și Episcopii 300 300.000 lei, AGRU 250 250.000 lei, particulari 2000 2.000.000 lei etc."927. Erau precizate condițiile de plată, precum și alte mențiuni de ordin juridico-financiar, care reglementau cât mai exact înființarea și funcționarea noii societăți
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Oradea Mare, subordonată inițial tot Arhiepiscopiei de Esztergom. Situația s-a schimbat la 26 noiembrie 1853, când prin bula Ecclesiam Christi ex omni lingua, Papa Pius IX a ridicat Episcopia Română Unită de Făgăraș și Alba Iulia la rangul de mitropolie, cu Episcopia de Oradea drept sufragană. Biserica Română Unită cu Roma a devenit provincie bisericească de sine stătătoare, subordonată direct Sfântului Scaun, ieșind deci de sub jurisdicția arhiepiscopului primat al Ungariei. Totodată, au fost înființate două episcopii noi: cea de Lugoj
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]