3,510 matches
-
consfințit de aderarea țării noastre la Axa, a avut la bază interesele individuale ale fiecarui stat. Germania dorea să folosescă petrolul românesc și armata română contra URSS, iar România intenționa să recupereze, cu ajutorul Wehrmachtului, Basarabia și Nordul Bucovinei și să mizeze pe o eventualitae neutralitate germană, în disputa viitoare cu Ungaria, pentru Transilvania. După ce trecem, însă, de linia narativă inițială, nuanțele încep să prindă contur și să tranforme o poveste la prima vedere clara, într-un ghem al Ariadnei, nedescâlcit în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
ideea-pivot care justifică participarea noastră la război, dincolo de Nistru. Apreciem, însă, că recuperarea teritoriului pierdut în anul 1940, în contextul participării și a Ungariei la același război, era puțin probabilă, chiar dacă Germania câștiga războiul. În cel mai bun caz, puteam miza pe neutralitatea lui Hitler, într-o dispută armată cu Ungaria. Așa cum mai subliniam, rămâne, însă, de neînțeles eroarea politică și militară pe care mareșalul a facut-o, începând cu decembrie 1941. Considerăm că acesta a fost momentul în care
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
dinamică să, românele se reduc tot mai mult la două capitole: prefață și epilogul. Totul ce le separă este inutil. Dinamică scenelor urmează ritmul: iluzie/deziluzie. Scenă primei apariții a Parizienei, mai ales în locurile publice, impresionează prin spectaculozitate. Pariziana mizează mult pe prima impresie, ea realizează natură crucială a acestei prime întâlniri. Avem câteva exemple, în care transpare dorința de a se face remarcată, chiar și într-un cadru oficial, cum ar fi cel al Consiliului de Stat304. Prin efectul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea a expresivității actorului. Dominantă vizuală devine principiu generator al constituirii imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii face ca aparențele să fie miza cea mare a femeilor. Femeile din clasele superioare, aristocratele și burghezele, sunt destinate scenei lumii, substitut al Curții, si se conduc după eticheta impusă de modă. Pariziana se plasează în avanscena, deoarece creează modelul, dar nu-l urmează. Scriitorii timpului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aer de farsă narativă, de parodiere a stilului romanului polițist. Semnificația politică rămâne însă, extinzându-și sugestiile, „internaționalizându-se”. Erotismul intens ocupă un loc important în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului precoce, atoateînțelegător, cu lumea celor maturi. Amintiri proprii par să răzbată ici-colo, prelungindu-se în povestirile din volumul Iulia. Viziunea mizantropică, cinic-dezabuzată uneori, a naratorului, se ciocnește de aceea ingenuă, neexperimentată și lacomă de cunoaștere a copilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
celor de la care cerșesc. * Hoțul este cel care printr-un dezvoltat spirit de observație și mijloace de operare rapide și ingenioase urmărește însușirea unor bunuri de la diferite victime. Inclinația spre risc este deosebit de mare, fapt pentru care de multe ori mizează pe elemente cu extrem de puține șanse de reușită. În cazul în care este prins imediat părăsește obiectul sustras și fuge imediat. * Spărgătorul face parte dintr-un grup infracțional, banda de la bloc este cea mai frecventă formă și apelează în mod
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
spațiul filosofiei morale kantiene, ideea existenței lui Dumnezeu pare a fi derivată din "principii" morale, deși ea funcționează ca un postulat al rațiunii practice. Acest fapt, deși "aporetic", nu trebuie ocolit, pentru că el susține motivații puternice pentru o interpretare care mizează pe ideea unității de existență a omului. Astfel, dacă legăm ideea în cauză de moralitate, iar aceasta este concepută ca fiind desăvârșită în ipostaza Binelui Suprem, atunci acesta nu are nici o "rațiune" în afara Binelui Suveran, ceea ce înseamnă că virtutea trebuie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantiană. Iată câteva astfel de motive: a) conceptul în cauză structurează un discurs, care ia forma unei discipline: teleologia; b) apoi, el este methodos-ul unei noi "antropologii". Luând seama doar la aceste două motivații, dobândim un temei suficient pentru a miza pe ideea unui rost "teoretic" și "metodologic" însemnat al conceptului finalității în filosofia kantiană. Vom urma mai departe acest fir, adică vom pune în evidență sensurile posibile ale finalității în contextul teleologiei și antropologiei din sistemul kantian al disciplinelor "critice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Kant este cel care îl așază în structura logic-formală potrivită, identificând facultatea care îl face posibil (facultatea de judecare reflexivă). Din structura conceptului finalității nu poate fi eliminată ideea unei intenții divine dacă nu modificăm felul de a construi conceptul, mizând, în această nouă construcție, pe o structură logic-formală a sa. Astfel, putem afirma producerea unor corelații de ordine la nivelul organismului, a unor "potriveli", cum spune Blaga, dar nu ne vom putea explica proveniența, rostul, "rațiunea" lor. Tocmai în vederea depășirii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
orizont; ele vizează, în ultimă instanță, limitele (datele) problemei unității și identității conștiinței individuale cu universul (înțeles ca ansamblu al corelațiunilor energetice). De asemenea, C. Rădulescu-Motru consideră că aceasta ar fi și problema filosofiei lui Kant, însă filosoful german ar miza pe conceptul unei conștiințe în sine ("generice"), desprinsă de raporturile sale cu mediul natural și social, în vreme ce autorul personalismului energetic, deși nu socotește conștiința în sens strict individual, pentru a o confunda cu o conștiință psihologică individuală, o consideră după
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin raportare la antropogeneză. Dar aceste judecăți descriu un spațiu "organic", cel al eului, el însuși supus "legilor" de evoluție a energiei și integrat unor structuri energetice mai largi. În deosebire de unii antropologi, cum ar fi A. Gehlen, care mizau mai mult pe trăsăturile definitorii ale modului existențial uman rezultate din inițiala sa slăbiciune organică, C. Rădulescu-Motru lucrează integrativ. El afirmă că studiul personalității este dependent de raportul dintre omul luat ca individ și omul luat ca specie. Cel dintâi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru concepe eul ca început al personalizării energiei și condiție a personalității; eul preexistă oricărei forme de personalitate. Rolul său este acela de a se înconjura de o structură aptitudinală și împreună cu aceasta să alcătuiască o personalitate. Filosoful român mizează pe ideea că fără o distincție inițială între ceea ce aparține propriei individualități și ceea ce aparține altora nu este posibilă activarea socială a unui potențial psihic în sensul exercițiului muncii, deci al afirmării unei personalități. Psihologul francez procedează invers (în general
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Prin urmare, ceea ce trebuie potențat este, desigur, re-evaluarea. Viața omului pare a fi consumatoare de valori. Iar uzura acestora conduce către neantul lor. Acest moment cere reevaluarea, iar sub determinare istorică el reprezintă vremea "omului superior", a "noului filosof". Nietzsche mizează pe o spontaneitate istorică, insuficientă însă în a preveni catastrofa: neantul valorilor. Astfel, "legiuitorul" (cel care propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ar trebui gândit principiul într-o ordine propriu-zis metafizică. Altmineri, totul este energie; orice formă de existență reprezintă o modalitate de manifestare a energiei. Aceasta trebuie concepută doar determinat prin formele pe care ea le capătă în natură, fără a miza cumva pe ideea unei energii în sine; fără a miza, cumva, chiar la nivelul unei reconstrucții a lumii care "gândește" începutul acesteia, reconstruindu-l. Ordinea imperativului energetic, finalistă în esența sa, resemnifică toate componentele universului uman, însă tot în sistemul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
totul este energie; orice formă de existență reprezintă o modalitate de manifestare a energiei. Aceasta trebuie concepută doar determinat prin formele pe care ea le capătă în natură, fără a miza cumva pe ideea unei energii în sine; fără a miza, cumva, chiar la nivelul unei reconstrucții a lumii care "gândește" începutul acesteia, reconstruindu-l. Ordinea imperativului energetic, finalistă în esența sa, resemnifică toate componentele universului uman, însă tot în sistemul de referință energetist, nu în altul. De fapt, totul este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantian nu rămân blocate în interiorul sistemului care le-a dat naștere, ci trec în filosofiile ce-l urmează. Fichte, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche construiesc în model personalist, urmându-l pe Kant. Dar fiind și sub înrâurirea inconvenientelor kantianismului, și ei vor miza pe un personalism formal, care se limitează la a împăca spontaneitatea conștiinței cu "principiul individuațiunii", distrugând tot ce nu se acordă cu această relație. În alte cuvinte, afirmațiile lor filosofice privind persoana umană nu se sprijină pe "metode obiective", conchide
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și de la proiectul antropologic kantian, potrivit cărora omul este scop final al existenței. De aici, desigur, multe diferențe față de filosofia kantiană și, ceea ce ne interesează mai mult în acest context, față de personalismul energetic. Considerând formula de filosofare proprie personalismului renouvierist, mizând pe aspectul ei cosmologic, evident, uneori, în lucrările filosofului francez, ne este îngăduit să spunem că omul poate fi gândit, în privința locului său în lume, și în funcție de coordonatele pe care le-am observat la Kant și la Rădulescu-Motru: condiționatul natural
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosoful francez o anume amplitudine semantică într-un orizont antropologic. Ea este chemarea către unitatea personală și exprimă locul unei persoane în "universul persoanelor". Este de luat în seamă cel puțin această asemănare sintactică. Nici unul dintre acești doi filosofi nu mizează pe o simplă ameliorare (socială, culturală etc.) a vieții personale. Amândoi angajează cosmic personalitatea. Și aici încep diferențele dintre ei. Mounier îndreaptă personalizarea către un transpersonal, către realitatea transcendentă, superioară "realității personale" prin calitatea sa de a fi. C. Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
eu poetic adolescentin, animat de dorința de a-și povesti realitatea, întâmplările, unele anodine. Poemul se alcătuiește din decupaje de real, dintr-o juxtapunere dinamică de imagini și cuvinte. Predomină senzația de materialitate, de concretețe, probabil „efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii/ puțin mai târziu de ora promisă/ bătrânul tău vin începe tulburarea/ din caldarâmul palid țâșnesc furnici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
dispozitiv de diagnoză. În Dionysus Reborn ludicul este vizorul prin care se citesc, într-o masă eteroclită de texte, oscilațiile mentalității occidentale între valori polare numite raționale și preraționale. Mentalitatea prerațională implică devenirea cosmică neîndiguită, generatoare de conflicte violente și mizând pe interacțiunea liberă a șansei și a hazardului. Cea de tip rațional tinde mai curând spre temperanță și abstractizare, dând prioritate necesității în fața șansei și punând accentul pe norme și pe o ordine reglementată cultural. Punctul din care demarează analizele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
până la urmă prin mecanismul numit de I.V. Stalin în cuvântările sale kak izvestno - „după cum se știe”. Cantitatea trece în calitate. Numărul devine adevăr. Mai există un mecanism. Propaganda e gândită în așa fel încât să fie greu de evitat. Ea mizează și pe faptul că, prin repetiție cu o frecvență suficient de mare, poate nimeri pe momente emoționale ale zilei unui om. Să ne imaginăm că un muncitor german de la sfârșitul anilor ’20 nu prea bagă în seamă propaganda hitleristă. Dar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
înseamnă orice operațiune sistematică menită să influențeze opinia masei și să determine finalmente atitudini/acți‑ uni în avantajul sau dezavantajul unei persoane sau al unui grup. Precizarea „și să determine finalmente atitudini/ acțiuni” diferențiază propaganda de artă. Actul artistic nu mizează pe o atitudine/acțiune ulterioară a receptorului ; se urmărește crearea unei stări emoționale, meditative, de veselie sau tristețe, deosebită de starea cotidiană a spectatorului, cititorului, ascultătorului. Acesta plătește pentru stare, o „consumă” și din ea poate rămâne în ființa respectivului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
hilare, deschideau pe atunci porii visării cu ochii deschiși. Când e aflat în reverie, omul acceptă mai lesne mesaje. Un mesaj propagandistic plasat într-o asemenea stare pătrunde mai adânc în suflet decât unul direct, „realist”. În plus, Iakov Protazanov mizează pe principiul tranzitivității acoperitoare, adesea foarte eficient în propagandă : dacă A mai mare decât B și B mai mare decât C, atunci cu atât mai mult A mai mare decât C. Dacă până și marțienii îmbrățișează ideile Revoluției bolșevice, atunci
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
atacă și el predicația indulgențelor, combătând în realitate întâietatea papei, pretinzând în același timp că papalitatea are la origine uzurpația și orgoliul. În acest scop traduce și difuzează versiunea noului testament concepută de Luther în dialectul și după opinia elvețiană, mizând pe sensibilitatea deosebită a elvețienilor pentru vechile drepturi ale poporului. În Franța Jean Calvin (150-1564) utilizează același pretext al indulgențelor, propagând propria viziune inspirată din principiile luterane, viziune care a avut un mare succes în rândul popoarelor latine. Reușește în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]