6,924 matches
-
și poeți de la „unu”, ceea ce va asigura continuitatea a. românești. Etapa suprarealistă se remarcă, înainte de toate, printr-un gust pronunțat pentru demersul teoretic și printr-o conștiință de sine foarte accentuată, trăsături identificabile în numeroase texte, printre care lucrările Critica mizeriei (1945), semnată de Gellu Naum, Paul Păun și Virgil Teodorescu, Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international (1945) de Gherasim Luca și D. Trost, Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
care se anunță ocuparea Basarabiei, bolnavii capabili să se deplaseze hotărăsc să se întoarcă în România. În noul Paradis este o cronică în miniatură a ceea ce aduce comunismul în mentalitatea și în starea materială a oamenilor: pervertirea valorilor, ură, minciună, mizerie. Precum în pictură, prozatoarea știe să surprindă esențialul. Ritmul narațiunii este trepidant, tensiunea situațiilor este însoțită de ironia amară, fină care străbate, de altfel, cartea, începând chiar de la titlu. Protagoniștii își poartă numele reale, iar portretele desenate sunt mai elocvente
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
greșelile sau să estompeze exagerările antecesorilor, dar, reconstruind climatul vieții literare antebelice sau al Bacăului tinereții poetului, să ofere imaginea complexă, neretușată, deloc complezentă, a unui scriitor de excepție, marcat de-a lungul întregii sale existențe de „boli, eșecuri, vicii, mizerie fiziologică și scăderi morale”. SCRIERI: Dosarul Bacovia, vol. I: Eseuri despre om și epocă, Bacău, 1999; Despre șapcă și alte lucruri demodate, Bacău, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Amintiri dintr-o călătorie, postfața edit., București, 1974; Eusebiu Camilar, Călărețul orb, pref.
CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
de rezistență a poetului și a lecturilor sale de actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
se rezolvă mult mai ușor. Dacă se întorc de la plimbare, July stă cuminte la ușă până Doradia intră în casă, se dezbracă, își dă jos hainele groase, apoi o ia în brațe s-o spele pe tălpi ca să nu facă mizerie în casă. E o cățelușă tare ascultătoare. Numai de o meteahnă n-o poate dezvăța stăpâna... când vin musafirii și încearcă să se descalțe, July este prezentă, fiind înnebunită după șireturi, le scoate dintre degetele oamenilor și se joacă cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
două vârste, la acești oameni nu știi niciodată vârsta aproximativă, arată toți mai bătrâni. Vicisitudinile vieții. O femeie cu glasul subțire, slabă, îmbrăcată în negru, parcă ar purta mereu doliu sau poate cu gândul că pe negru nu se vede mizeria, bolborosește ceva anemic, dar o întrerup imediat, prea multe variante am auzit în viață și rămân oricum pe dinafară, nu știi care sunt mărturisirile verosimile sau nu. Nu stai să verifici, ar râde cerșetorii de noi, dacă am verifica statutul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să ne înălțăm, cel mult acceptăm pe cei, care își doresc și ei să evolueze. Cei care nu doresc să-și depășească condiția joasă, n-au decât, în opinia noastră, să se putrezească în cămara lor odioasă și măncată de mizerie și sărăcie. Am fost în asemenea locuri, unde prima încăpere avea un parchet negru ca bitumul de pe drum, în celelalte încăperi nu aveam nicio curiozitate să pătrund, mama matroană domina scena cu vorbe răsunătoare, ea nu mai știe ce să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
membri ai familiei. Lacrimile erau singurele curate la ea și poate sufletul spontan, încă nedeformat de tehnicile distorsionate ale familiilor sărace (că despre tehnicile contorsionate ale familiilor bogate, aici, nu poate fi vorba). Oare sărăcia se asociază întotdeauna și cu mizeria? Poate fi sărăcia lucie, totuși, curată? Aveam un impuls de a mângâia fața inocenței, acolo unde lacrimile căzute în corchini săpau o cărare curată în urma lor, dar simțeam aversiune față de mizerie... revolta mea era maximă, cum poți tolera o stare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fi vorba). Oare sărăcia se asociază întotdeauna și cu mizeria? Poate fi sărăcia lucie, totuși, curată? Aveam un impuls de a mângâia fața inocenței, acolo unde lacrimile căzute în corchini săpau o cărare curată în urma lor, dar simțeam aversiune față de mizerie... revolta mea era maximă, cum poți tolera o stare atât de jalnică? Dacă aș fi polițist, aș amenda asemenea părinți, care nu respectă nici dreptul copiilor la curățenie, igienă, murdăresc imaginea plină de candoare a unui copil de orice culoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din nou subiect de știri. Dar eu nu eram atentă la tensiunile care creșteau. Aveam propriile mele probleme. În plus, eram Îndrăgostită. În taină, rușinată, nu Întru totul conștient, dar totuși Îndrăgostită lulea. Frumosul nostru lac era Înconjurat de jeg: mizeria obișnuită În iunie și norii de musculițe. Mai era și un gard de protecție nou, care-mi dădea o senzație sumbră când treceam cu mașina pe alături. Maxine Grossinger nu era singura fată din școală care murise În acel an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În vârstă decât mine. Avea părul blond și des. Înfățișarea aceea comună centrului țării. La restaurante Începusem să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e lucrul cu care mi-a fost cel mai greu să mă obișnuiesc. Eram scandalizat de mizeria din toaletele bărbaților, de mirosurile râncede și zgomotele porcești, de grohăielile și șuierăturile din cabine. Urina băltea Întotdeauna pe jos. Bucăți de hârtie igienică mânjită erau lipite de closete. Când intrai Într-o cabină, cel mai adesea te Întâmpina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această gară sosiseră bunicii mei cu o jumătate de secol În urmă. Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înnebunit? izbucni Mara. Ce e? răspunse François neînțelegând motivul ieșirii Marei. Nu e igienic. Și nici normal. Eu nu mă culc la nici un subsol, zise Sarah. L-ai văzut măcar? Nu, nici n-am nevoie. E un loc plin de mizerie și de întuneric și de o duhoare insuportabilă... Și de monștri care pândesc la colțuri, nu? termină Perir ironic. E mai curat decât cabinetul medical. E o ordine nemaipomenită. Sunt încăperi după încăperi. Unele pline cu table, bănci vechi, manuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
printr-o parte din acoperiș se vedeau clădirile gri și cerul portocaliu care le îngrădea. Fiori de ger dădeau buzna înăuntru și din când în când unii fulgi intrau timid în întunericul podului, așezându-se elegant pe podea. După ce toată mizeria a fost curățată, fiecare și-a reluat locul. Soliteraj scoase o lanternă de magneziu, o puse în mijlocul podelei și se dădu înapoi, făcând semn și celorlalți să facă la fel. Începu să ardă puternic după cinci secunde cu flacără albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi pe-o neagră pîne, Copilelor pătate mizeria-n rușine... Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuește... Iar legi sunt pentru voi, Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Când mâna v-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Feciorii-or trăi-n lume cum voi ați viețuit, Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă; Nimeni de-a plânge n-are, el traiul și-a trăit. Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi; Va crește tot ce-n lume este menit să crească, Va bea pîn-în fund cupa, pân va vrea s-o sdrobească, Căci va muri când nu va
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei înghiață, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui vieață Și arătând la soare-a mizeriei lui față - Fața - căci înțelesul i-același la toți dat. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om - În multe forme-apare a vieții crudă taină, Pe toți ea îi înșală, la nime
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, {EminescuOpI 135} {EminescuOpI 136} Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atât de van Ce le-abate și la pasări de vreo două ori pe an? {EminescuOpI 156} {EminescuOpI 157} Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate. Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii! {EminescuOpI 186} CÎND AMINTIRILE... Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. De-asupra casei tale ies Și azi aceleași stele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Apoi își coborî privirile în pământ și repetă ca pentru sine: — Așa a fost viața Lui. El n-a călcat niciodată în vreo casă de om îndestulat și mulțumit. El i-a căutat pe cei urâți, pe cei aflați în mizerie, pe cei nenorociți, pe cei îndurerați. Însă, acum episcopii și preoții din această țară sunt cu toții îndestulați și mulțumiți de sine. Se îndepărtează de la înfățișarea omului pe care El l-a căutat. Fostul călugăr spuse toate acestea dintr-o suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crude sau murate. Uneori ne dau sardine murate. Cum n-avem voie să ne tăiem părul sau să ne radem barba, arătăm întocmai ca niște pustnici. Nu ni se dă voie nici să ne spălăm rufele afară, așa că suntem întruchiparea mizeriei, dar cel mai dureros este că trebuie să ne ușurăm tot înăuntru. Din această pricină trăim în fiecare zi într-o duhoare greu de îndurat. Noaptea nu ne dau nici o lumânare. De la părintele Vasquez și de la însoțitorul său am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piombo. Piombo, ceva piombo. Tre’ să-l pui chiar aici. Chiar deasupra cârligului, altfel momeala o să plutească deasupra apei. Tre’ să ai. Doar puțin piombo. — Tu nu ai cumva? Nu, spuse Peduzzi cotrobăind disperat prin buzunare, trecându-și degetele prin mizeria din buzunarele interioare ale hainei sale militare. Nu am. Ne trebuie niște piombo. Păi atunci nu putem pescui, spuse tânărul, desfăcându-și undița și scoțând firul. O să luăm niște piombo și o să pescuim mâine. Dar, caro, ascultă-mă, tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebui să aibă acces gratuit la informațiile tehnico-științifice și culturale, comoara cea mai prețioasă a omenirii, de care trebuie să beneficieze toți locuitorii pământului. În timp ce unii oameni vor face o plimbare de agrement în cosmos, alți oameni trăiesc într-o mizerie și sărăcie inimaginabilă (locuiesc în boscheți, mănâncă ce găsesc în gunoaie) și sunt analfabeți. Cei bogați le dau celor săraci, cu diverse ocazii, câte o pungă cu mâncare. Aceasta nu-i salvează. Toți oamenii ar trebui educați și civilizați. În cadrul
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]