5,311 matches
-
viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din bieți strigoi,// din șerpi și duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia singur își așază Minotaurul "ca subtext al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat Diaboliques (1874), Barbey d'Aurevilly prezintă eroinele sale drept noi Eve, monștri cu aparente de îngeri. Eroinele sunt femei-sfincși, femei dominatoare și virile, reprezentări ale mamei teribile și devoratoare. Diferitele variante ale mitului Parizienei exploatează diferite miteme, punând accentul pe momentele de înnobilare a Parizienei: "On faisait une Parisienne avec de l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cette capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.40]. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celuia care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ele. Or, ceea ce contează cu adevărat nu sunt conturile bancare, ci mai curînd cele morale ale unei națiuni. "O națiune cu trotuarele curate, dar cu conștiințele murdare" (Pierre Hazan). De aici însă și pînă la a vedea în Elveția "creierul monstrului ce suge sîngele damnaților pămîntului" (Che Guevara) sau a interpreta steagul elvețian ca reprezentînd "sîngele altora pe care s-a făcut o cruce" (Jean-Luc Godard), mi se pare exagerat. Desigur, elvețienii se apără, întrebîndu-se retoric: Ce vină avem noi? Că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
utopică. Un asemenea om nu există, suntem cu toții ignoranți (Michel Butor). Pentru parodie, ca pentru orice formă de intertextualitate, cititorul cu adevărat operațional trebuie să fie lector "profesionist": critic, scriitor, profesor, student. Lectorul ideal n-ar putea fi decât un monstru, care ar fi citit totul și ar fi reținut totul, un soi de bibliotecă Babel ambulantă. Inexistența unui cititor ideal condamnă, de altfel, o parte a literaturii la pierderea dimensiunii hipertextuale (Sangsue: 1994, pp.84-85)10. Periodicitatea Creației inspiră un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de ani de la nașterea autorului ei!), și la noi. Primul se leagă de scufundarea, în 1820, a vasului-balenieră Essex, undeva în apele Americii Latine. Respectiva ambarcațiune întîlnise temuta "balenă albă" (considerată pe atunci, cu precădere de către americani, cel mai feroce monstru marin, balena era rîvnită, ca trofeu, de aproape toți căpitanii de vas). Giganticul mamifer acvatic departe de a putea fi vînat de echipaj a zdrobit pur și simplu fragila corabie, producînd un dezastru absolut. Surprinzător, în urma confruntării, a rămas un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic "de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de o tematică pe cît de nouă, pe atît de puțin atractivă pentru publicul american al veacului al XIX-lea. Monstrul acvatic "Moby Dick" devine, pentru Melville, o metaforă extrem de complicată și aproape deloc un prilej de povești marinărești, pline de suspans, așa cum și-ar fi dorit multitudinea de (posibili) cititori veniți din tradiția lui Chase ori din cea a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vecinilor din bloc. Deși inițial oripilați de situație, gradual, cei doi soți (și, în special, Irene) devin obsedați de existențele celorlați, pe care le "ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia unei duplicități umane în general: sub masca echilibrului, a fericirii și bonomiei necondiționate, individul ascunde, prezumtiv, impulsuri întunecate. "The Five-Forty-Eight"/"Personalul de cinci și patruzeci și opt" (1954) ne confruntă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care adolescentul le receptează drept "anomalii"), toți îl resping. Pînă și propria bunică vine cu un crucifix în camera lui și îl lovește peste bubele de pe spate, încercînd astfel să-l "exorcizeze". Diformitatea pielii îl determină să se compare cu "monștrii" din literatură (citește și scrie în secret!). Se privește în oglindă și se bănuiește "o ramificație" modernă a lui Frankenstein ori Gregor Sausa. Trimiterile lui Bukowski la De veghe în lanul de secară (redactat de Salinger cu trei decenii mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din Franța, pregătit de lupta finală cu Țepeș. Grupului i se adaugă miraculos Helen (mama naratoarei), bănuită moartă de mai mulți ani (aflată, în realitate, în căutarea monstrului medieval), și Hugh James, un profesor de la Oxford, insur gent vînător, la rîndu-i, al "mortului viu", de multe decenii. Vlad Dracul (ori "Drakul", cum îi spune, la un moment dat, înspăimîntat, unul dintre personaje) este finalmente distrus cu ritualuri voodoo
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
știm. Lucrurile se complică atunci cînd scriitorii își folosesc talentul pentru a le expune pe ambele deodată, echivocul și ambivalența fiind mult mai greu de suportat decît opțiunile radicale. A accepta că fiecare dintre noi ascunde un zeu și un monstru reprezintă o gidiană "poartă îngustă" prin care trecem în vîrful picioarelor. Romanele nordice ale ultimilor ani îmi par cea mai bună ilustrare a acestui complex de gînduri și emoții contradictorii, de rațiuni și acțiuni de un subiectivism extrem. Cert e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe gînditorii cuviincioși, care au exclamat ulcerați: "imposibil să am cel mai mic lucru în comun cu acel dezaxat sexual de Bruno sau cu acel creier ambulant care nutrește elucubrații eugeniste de Michel; și nici cu M. Houellebecq, altfel, ce monstru..." Indiscutabil, el dispune de un 'organ' special pentru dezastru și provocare; "sfîrșitul naturii și sfîrșitul dorinței sunt lucruri mai degrabă bune ", lansează el calm, mărturisind, în alt loc, că "îi plac absurditatea și insolența", că nu crede "în posibilitatea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frînt mult prea devreme. De fapt, accidentul n-a făcut decît să închidă definitiv un drum care oricum ajunsese într-un impas, actrița ieșise deja din luminile rampei și, pentru a continua totuși să rețină atenția, se transformase într-un monstru, un soi de atracție de bîlci de lux. Ce a putut-o face, totuși, pe această femeie creditată cu un IQ demn de premiul Nobel să se agațe cu atîta disperare de un tărîm al iluziilor, forțînd-și destinul și aruncîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Alger, fiind actualmente profesor la liceul francez din Abu Dhabi. După un prim roman, Aleph zéro (Ajaccio, Albiana, 2002), a fost "adoptat" de Actes Sud, prestigioasa editură de la Arles, din sudul Franței, singura provincială care concurează de la egal la egal cu monștrii sacri parizieni Gallimard, Grasset, Seuil, Flammarion. Destul de repede, încep și premiile literare, cele mai importante, înaintea Goncourt-ului de acum, fiind Grand Prix Poncetton și Prix Roman France Television, ambele pentru romanul Où j'ai laissé mon âme (Unde mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lectură, tonalitate și sens! Care este rolul dialogului pentru dvs.? Dialogul "clasic" nu mă interesează, utilizez un "dialog prin cele cinci simțuri" mai întîi! Fiecare narator poate fi oricine! Fiecare cititor este un narator al cărții! Dialoguri pariziene Sunt doi monștri sacri ai literelor franceze, din aceeași generație cea de dupa al Doilea Război Mondial, se citesc și se admiră dintotdeauna, dar nu s-au cunoscut pînă acum cîteva zile, deși s-au întîlnit întîmplător pe stradă, pe lîngă parcul Luxembourg, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot mai simpatic pe măsură ce îi descoperim sensibilitatea devastată, pe care nici măcar iubirea nu o poate salva. Marc a trecut de cincizeci de ani și a înțeles demult că bruma de talent literar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lungă perioadă de tulburări anxioase, crize de panică și agorafobie. El însuși afirmă că a suferit niște dereglări chimice ale creierului, decesul mamei provocîndu-i un șoc emoțional atît de puternic încît, multă vreme, a avut impresia că trăiește cu un monstru în interiorul său. Cum a reușit să-și transforme /construiască /reprezinte identitatea cu ajutorul unui suport de hîrtie, dar care se sprijină în fapt pe numeric? A fost destul de simplu și-a proiectat "monstrul" în exterior, sub forma unor personaje și aventuri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vreme, a avut impresia că trăiește cu un monstru în interiorul său. Cum a reușit să-și transforme /construiască /reprezinte identitatea cu ajutorul unui suport de hîrtie, dar care se sprijină în fapt pe numeric? A fost destul de simplu și-a proiectat "monstrul" în exterior, sub forma unor personaje și aventuri așa-zis horror, dar pe care le tratează limpede cu acea distanțiere ironică, parodică, postmodernă. De fapt, profită de această ipostaziere pentru a "înțepa", în trecere, miturile distorsionate ale unei civilizații ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pilulele de ceară. bunicul îmi zâmbește sub prichici. el m-a-nvățat cum se țesală boii. îmi ridicasem casă de chirpici și mă-nchinam la scâncetele ploii. mileniul tânăr și-a lăsat mustață și barbă - mirosind a Rasputin. prin cazinouri monștrii se răsfață și-ar fi momentul să murim puțin. dar nu avem războaie mondiale. eroii lumii zac pe la muzeu, doar eu mai scriu poeme boreale și m-arestează ca pe-un derbedeu. de-acolo voi trimite o scrisoare și curier
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
bolintinenii, Mihai...s-a stins și Labiș, flăcăul prea precoce poet prin inerții, azi tot ce mai emană din cheagul de cultură sunt doar niște baloane de vid trandafirii. e omul nou, vai... oameni ... și chiar mileniu-i fraged, ca monstrul cel Colombre, s-avem ce roade toți. pământuil nu dă roade că nimeni nu-l muncește, la colțuri și prin piețe am pus statui de hoți. azi toți savanții lumii scornesc apocalipse. s-au hibernat poeții prin vodcă în cuvânt
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
nici un stat, nici o simplă organizație internațională. Ceea ce îi asigură originalitatea, în raport cu tipologiile cunoscute, este tocmai natura sa hibridă: mai precis spus, este maniera în care Uniunea combină practici specifice diplomației clasice și instituții inspirate de federalism. Or, un astfel de "monstru" se dovedește dificil de conceptualizat, într-o epocă încă dominată de dihotomiile conceptuale clasice. Tocmai pentru a se depăși acest impas analitic, s-a dezvoltat conceptul de "guvernanță la niveluri multiple". Termenul pune în evidență natura inedită a Uniunii, de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
a încetat să se agraveze. Faptul că un cetățean din doi a ales la alegerile europene din iunie 1999 de a nu se prezenta la vot este cel mai evident semn al confuziei civice pe care a declanșat-o acest monstru rece, Uniunea Europeană. Privind totuși mai de aproape așa zisele imperfecțiuni de care suferă Uniunea Europeană, se poate spune că ele nu reprezintă nici o noutate. Democrațiile noastre naționale nu sînt și ele la rîndul lor din ce în ce mai complexe? Liderii noștri nu sînt și
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
sexuale, la reprimarea retoricii de cauționare a acestora, consecința fiind un homo europaeus cuminte și binecrescut, obsedat de armonie și de laturile solare ale ființei, dincolo de care se întinde un ținut pustiu și terifiant, locuit de animale vorace și de monștri (unul dintre aceștia fiind omul însuși, în starea sa frustă și de nefinisare), care trebuie înfrânt, supus prin raționalizare, disciplinat prin rigoare, prin programe educative precise și prin dialectică. Prima consecință a fenomenului spun specialiștii este conturarea omului european ca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]