7,269 matches
-
să aibă grijă mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din care se Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită, o măsuță scundă și găleata cu lături pentru porc. Vieru se hlizea: „Ai, mă, asta e lanterna aia de care ai zis tu atunci?”. În urmă cu vreo trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se spună Repetentu - i le povestise unui prieten de-al său cu barbă, căruia urma să-i trimită nu peste multă vreme stufoase scrisori ce n-aveau să-și găsească nicicând destinatarul, la primele pahare de vin Într-o cârciumă murdară, dintr-o mahala a marelui oraș, Înainte ca amândoi să se Îmbete cumplit și să se apuce să pună ordine În univers. „Domnule”, făcea viitorul Repetent, „bătrânul a fost monumental. Am dormit și-am stat cu rândul la coada din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colorate ale bordului. După ce plecam de la școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tot pentru oameni, nici pentru marțieni, nici pentru boi. Nu am avut curaj să-i spun că aș fi vrut să mă Înscrie la un cămin, că aș fi fost fericit să - cum zicea el - miros bășinile și picioarele murdare ale tuturor nespălaților și să mă umplu de râie ori chiar de păduchi. Nu mi-ar fi fost deloc greu să mă adaptez: fusesem În destule tabere școlare și știam prea bine după ce reguli se desfășura traiul În comun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șătrăresei Ilinca de la Dragoteni, mama lui Simion, Cristea, Damian și Nicodim, l‐ a crescut pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei și al lui ștefăniță‐Vodă (șoimii și Nicoară Potcoavă) - Apă murdară. 4) Irina lui Avram, mama lui Niculăeș, fostă colegă de școală cu 99 povestitorul (Un om năcăjit) - Procedeu industrial de fabricare a glicerinei pe cale fermentativă. 5) Lezat - Localitate în Egipt. 6) Țara de origine a călugărului papistaș Geronimo della Roverre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați muri. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ajunse la Muntele Chausu, unde se odihni, pentru prima oară de când plecase din Ogaki. Îl însoțeau două mii de soldați. Mătasea de culoarea prunei a armurii sale era acoperită de sudoarea și de praful de peste zi. Dar în acea îmbrăcăminte murdară și cu mișcările categorice ale evantaiului său militar dădu Hideyoshi instrucțiunile pentru luptă. Era deja noaptea târziu, între a doua jumătate a Orei Mistrețului și prima jumătate din Ora Șobolanului. Hachigamine se afla la răsărit de Shizugatake. În timpul serii, Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală, n-ar fi decât o rușine la adresa răposatului meu unchi. Or fi zdrențuite hainele pe care le am pe mine, însă, chiar dacă mai sunt murdare din luptă, prefer să fiu plimbat cu ele. Dacă, însă, Seniorul Hideyoshi îmi va permite să port un kimono nou, aș dori ceva puțin mai potrivit. — Am să-l întreb. Care ți-e dorința? — O manta roșie, cu mâneci largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele. Preaonorabilul Poha privi pentru câteva secunde, în apusul soarelui, dansul fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-și încropească locuințe (colibe săpate în maluri). Oameni. Dar arătau altfel. Până în ziua aceea văzusem oameni cu chipul blând, cu zâmbetul întipărit pe buze. Nou-veniții ne speriau prin asprime și înfățișare. Erau duri, cu mâinile bătătorite, cu hainele transpirate și murdare, iar ceea ce era și mai înfricoșător la ei erau bărbile albe, încărunțite sau negre, care le treceau de brâu.Lipovenii. Așa îi numeau oamenii satului. -Nu vă fie frică de ei. Sunt și ei oameni. Au venit să câștige un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
obligată să le stau aici, i-am explicat nervoasă. —Și eu plănuisem să scap după primele trei săptămâni, mi-a spus ea printre dinți. Dar atunci l-au adus pe nenorocitul ăla cu care sunt măritată și coșul cu rufe murdare a fost răsturnat în public. M-au amenințat cu o dispoziție judecătorească, iar acum trebuie să stau până la sfârșit. —Ei..., am zis eu cu stângăcie. O să-mi fie dor de tine, am adăugat, dându-mi seama că aia era realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de chiloți se holba la mine. Mi-am luat ochii de la el, dar am dedus din gesturile lui că, odată ajuns acasă, avea să facă o labă grozavă în cinstea mea. Am pornit pe scurtul drum către casă simțindu-mă murdară. Dar măcar cineva se simte atras de mine, m-am trezit gândindu-mă pe la jumătatea drumului. Mama m-a întâmpinat într-o manieră care mi-a reamintit de ce plecasem de-acasă. Cu ochii cât cepele și în cămașă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cruci roșii pe ele. Fuseseră oameni care ajunseseră în spital în urma bătăilor legate de droguri. Ca să nu mai luăm în considerare schimburile de focuri anuale. O voce dinlăuntrul meu m-a îndemnat să plec, să mă duc acasă. Mă simțeam murdară, rușinată și înfricoșată, mai să-mi ies din minți. Dar oricât de frică mi-ar fi fost să rămân, mi-era și mai frică să plec. M-am ridicat, m-am sprijinit de un zid și am continuat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de care se ocupa Lulu: Nu întotdeauna poți să obții ceea ce... nu vrei? Horace Whitney, renumitul expert politic de stânga și fostul consilier al lui Clinton, spune că n-a „mai văzut, în toată viața (lui), un comportament atât de murdar, de necinstit, de egoist și de corupt din punct de vedere moral - și lucrez în Washington de 30 de ani.“ Obiectul mâniei lui Whitney? Nimeni alta decât Vivian Grant, încăpățânata lui editoare, care, conform unui e-mail de la un puternic agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot în jurul buzelor. Și fuma! Eva n-a mai fumat de șase ani și-acum vine cu chestia asta cu dragul de penis și cu suptul sfârcurilor. Pe cale orală, nu altfel! Peter Braintree clătină din cap. — Ăsta-i un cuvânt murdar, zise el. — E și o acțiune absolut jegoasă, dacă vrei să știi ce cred eu, spuse Wilt. — Mda, trebuie să recunosc că toată istoria sună absolut ciudat, aprecie Braintree. Nici prin cap nu-mi trece ce-aș putea să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile îi deveneau tot mai dezordonate și mai murdare, așa că atunci când termină treaba, cu fiecare obiect vizibil așezat la locul lui și cu întreaga cabină aranjată așa cum se cuvine, era deja complet zăpăcită și nu mai știa ce să creadă despre mai toate câte erau pe lume. Soții Pringsheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iar dacă nu e cu ei, nu-mi pot imagina unde să se fi dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apreciativ Wilt. N-are cum să nu-mi placă. — îți place... ce? — Doamna Dracului Pringsheim. E bine ales. — Wilt, într-una din zilele astea o să mergi prea departe, îi spuse cu blândețe inspectorul. — în privința răbdării? Asta ca să folosesc un cuvânt murdar... Inspectorul dădu din cap că da și-și aprinse o țigară. — Știți ceva, inspectore, zise Wilt, începând să se simtă stăpân pe situație. Fumați prea mult. Chestiile alea vă fac rău. Ar trebui să încercați... — Wilt, sări inspectorul, în douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acum e vremea de baie la Stix. — Bai elastic? — Baie la Stix. S de la Sally, T de la „terminat”, I de la „Idiotule” și CS de la „crapi singur”. Nu a mai rămas decât asta. Sally se aplecă și apucă ibricul cu apă murdară. Gaskell întoarse capul și se uită la el. — Ăsta pentru ce-i? Pentru tine, dragule. Lapte de noroi. Femeia îi înălță puțin trupul și i se așeză pe piept. — Deschide gura, zise ea. Gaskell Pringsheim se uită la ea înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
holul era gol. Femeia își strecură capul cu mare grijă în câteva camere și descoperi că toate erau în mare parte lipsite de mobilier sau cu huse de praf puse peste scaune și canapele. Locul mai era și incredibil de murdar. Clar, parohul nu putea fi decât burlac. în cele din urmă Eva îi găsi biroul. Pe masa lui de lucru stătea un telefon. Se îndreptă spre el, ridică receptorul și formă Ipford 66066. Nu-i răspunse nimeni. însemna că Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l legitimeze. Ține în mână un dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea buna funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase de la depozit, de lângă soț. Neglijase casa, uitase de Tolea și de nunta lui Mircea și de zbuciumul Soniei, uitase de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]