6,914 matches
-
un portret al tuturor, și eu ar trebui să fiu portretizat În el. Moartea ezită, nu reușește să se hotărască pentru Îngâmfare sau pentru umilință, și, ca să facă o departajare, ca să se sustragă Îndoielilor, stă acum să-l observe pe muzician, sperând ca expresia feței lui să-i dezvăluie ceea ce lipsește, sau poate mâinile lui, mâinile sunt două cărți deschise, nu din rațiunile, presupuse sau autentice, ale chiromanției, cu ale sale linii ale inimii și ale vieții, ale vieții, domnii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu ajutorul lopățelei special desemnate În acest scop. Ar fi un exemplu notabil de rezultat al unei bune educații canine dacă nu ar fi vorba de Împrejurarea extraordinară de a fi fost ideea animalului Însuși, care este de părere că un muzician, un violoncelist, un artist care se străduiește să ajungă să cânte În mod demn suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de bach, este de părere, spuneam, că nu e bine ca un muzician, un violoncelist, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
părere că un muzician, un violoncelist, un artist care se străduiește să ajungă să cânte În mod demn suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de bach, este de părere, spuneam, că nu e bine ca un muzician, un violoncelist, un artist să fi venit pe lume pentru a aduna de pe jos rahații Încă aburind ai câinelui său sau ai oricărui altuia. Nu este potrivit, bach, de exemplu, spuse acesta Într-o zi stând de vorbă cu stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi venit pe lume pentru a aduna de pe jos rahații Încă aburind ai câinelui său sau ai oricărui altuia. Nu este potrivit, bach, de exemplu, spuse acesta Într-o zi stând de vorbă cu stăpânul, n-a făcut-o niciodată. Muzicianul răspunse că de atunci vremurile se schimbaseră mult, dar a fost obligat să recunoască faptul că bach, Într-adevăr, nu o făcuse niciodată. Deși prețuiește literatura În general, ajunge să ne uităm la rafturile din mijloc ale bibliotecii sale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atunci vremurile se schimbaseră mult, dar a fost obligat să recunoască faptul că bach, Într-adevăr, nu o făcuse niciodată. Deși prețuiește literatura În general, ajunge să ne uităm la rafturile din mijloc ale bibliotecii sale ca s-o dovedim, muzicianul are o predilecție specială pentru cărțile despre astronomie și științele naturale sau ale naturii, așa că azi s-a gândit să aducă un manual de entomologie. Din pricina lipsei unei pregătiri prealabile nu se așteaptă să Învețe prea mult din el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
latin este acherontia atropos. E nocturn, afișează pe partea dorsală a toracelui un desen asemănător unui craniu uman, atinge doisprezece centimentri În anvergură și este Închis la culoare, cu aripile posterioare galbene și negre. Și Îl numesc atropos, adică, moarte. Muzicianul nu știe, și niciodată nu și-ar putea imagina, că moartea se uită, fascinată, peste umărul lui, la fotografia În culori a fluturelui. Fascinată, dar și confuză. Să ne amintim că parca Însărcinată cu trecerea insectelor de la viață la non-viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Însemna să aibă la ordinele sale un batalion de fluturi aliniați pe masă, ea făcând apelul unul câte unul și dând instrucțiuni, te duci acolo, cauți persoana cutare, Îi pui În față capul de mort și te Întorci aici. Atunci muzicianul ar crede că fluturele său acherontia atropos Își luase zborul de pe pagina deschisă, ar fi acesta ultimul lui gând și ultima imagine pe care ar avea-o fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău care se poate Întâmpla În viața unui muzician. După ce terminară de mâncat, se Întinseră unul alături de celălalt, violoncelistul ațipi un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dreptate, oftă casiera, așa e viața. Din fericire mai veniseră și alții să cumpere bilete, altfel nu se știe unde ar fi putut duce această conversație. Acum trebuia să găsească un hotel care să nu fie prea departe de casa muzicianului. Moartea coborî spre centru mergând pe jos, intră Într-o agenție de voiaj, ceru voie să consulte o hartă a orașului, localiză rapid teatrul, de acolo degetul său arătător călători pe hârtie spre cartierul unde locuia violoncelistul. Zona era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așezată, singură, În loja de categoria Întâi, și, așa cum făcuse În timpul repetiției, Îl privește pe violoncelist. Înainte să se fi micșorat lumina În sală, În timp ce orchestra aștepta intrarea dirijorului, el o observă pe acea femeie. N-a fost singurul dintre muzicieni care i-a observat prezența. În primul rând pentru că ea ocupa singură loja, ceea ce, deși nu se Întâmplă rar, nici nu e frecvent. În al doilea rând pentru că e frumoasă, poate nu cea mai frumoasă din asistența feminină, dar frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cărei destinatar este, nu știe, n-ar avea cum să știe, și cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umerii săi, Îi Îngreună manevra de eschivare. Femeia era În fața lui, Îi spunea, Nu fugiți de mine, am venit doar să vă mulțumesc pentru emoția și plăcerea de a vă fi ascultat, Mulțumesc foarte mult, dar eu sunt doar un muzician de orchestră, nu un concertist cu faimă, din aceia pe care admiratorii Îi așteaptă o oră numai ca să-i atingă sau să le ceară un autograf, Dacă asta e problema, pot să vă cer și eu unul, n-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-ți fi frică, poate fi doar o alertă a prudenței, Prudența servește doar pentru a amâna inevitabilul, mai devreme sau mai târziu sfârșește prin a se preda, Sper să nu fie cazul meu, Iar eu sunt sigură că va fi. Muzicianul Își trecu cutia violoncelului de pe un umăr pe altul, Sunteți obosit, Întrebă femeia, Un violoncel nu cântărește mult, mai rău e cu cutia, mai ales asta, care e din cele vechi, Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră, Nu văd cum, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cum, e aproape miezul nopții, toată lumea a plecat, Mai sunt câteva persoane acolo, Acelea Îl așteaptă pe dirijor, Am putea sta de vorbă Într-un bar, Mă vedeți intrând cu violoncelul pe umăr Într-un loc Înțesat de lume, zâmbi muzicianul, imaginați-vă că toți colegii mei ar merge În grup acolo și ar lua cu ei instrumentele, Am putea să dăm un alt concert, Am putea, Întrebă muzicianul, intrigat de plural, Da, a fost o vreme În care am cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
intrând cu violoncelul pe umăr Într-un loc Înțesat de lume, zâmbi muzicianul, imaginați-vă că toți colegii mei ar merge În grup acolo și ar lua cu ei instrumentele, Am putea să dăm un alt concert, Am putea, Întrebă muzicianul, intrigat de plural, Da, a fost o vreme În care am cântat la vioară, există chiar portrete ale mele În care apar așa, S-ar părea că v-ați hotărât să mă surprindeți cu fiecare cuvânt pe care-l spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înainte de a coborî, Nu reușesc să Înțeleg ce se Întâmplă Între noi, cred că cel mai bine e să nu ne mai vedem, Nimeni nu va putea Împiedica acest lucru, Nici măcar dumneavoastră, care o țineți Întotdeauna pe a dumneavoastră, Întrebă muzicianul forțându-se să fie ironic, Nici măcar eu, răspunse femeia, Asta Înseamnă că veți da greș, Asta Înseamnă că nu voi da greș. Șoferul coborâse ca să deschidă portbagajul mașinii și aștepta să fie luată cutia. Bărbatul și femeia nu-și luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-și luară rămas-bun, nu spuseră pe sâmbătă, nu se atinseră, era ca o ruptură sentimentală, din cele dramatice, din cele brutale, ca și cum ar fi făcut un jurământ de sânge să nu se mai revadă niciodată. Cu violoncelul agățat de umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă. Femeia se uita la el și-și strângea cu putere geanta. Taxiul plecă. Violoncelistul intră În casă murmurând iritat, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de mâncat și se Întoarse În sala de muzică, sau camera pianului, cele două moduri În care am desemnat-o până acum, când ar fi fost mult mai logic s-o numim camera violoncelului, de vreme ce cu acest instrument, de fapt, muzicianul Își câștigă pâinea, În orice caz trebuie să recunoaștem că n-ar suna bine, ar fi ca și cum locul ar fi retrogradat, ca și cum ar pierde o parte din demnitatea sa, ajunge să se urmărească scara descendentă pentru a Înțelege raționamentul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
protocolul lor, titlurile lor de noblețe, stigmatele lor de plebeu. Câinele veni cu stâpânul și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului, restabilea cu duioșie armoniile instrumentului după tratamentul brutal la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acel moment magic fusese consumat, dispersat de momentul următor, când s-a Întors ca s-o vadă pentru ultima oară, așa credea, și ea nu mai era acolo. Diapazonul se Întorsese la tăcere, violoncelul Își recâștigase acordajul și telefonul sună. Muzicianul tresări, se uită la ceas, aproape unu și jumătate. Cine naiba o fi la ora asta, gândi el. Ridică receptorul și timp de câteva secunde rămase În așteptare. Era absurd, bineînțeles, el era cel care trebuia să vorbească, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mănă, Am mâinile reci. Violoncelistul ridică capul. Femeia nu mai era acolo. Bărbat și câine au plecat devreme din parc, sendvișurile le-au cumpărat ca să mănânce acasă, nu și-au făcut siesta la soare. După-amiaza a fost lungă și tristă, muzicianul a luat o carte, a citit o jumătate de pagină și a aruncat-o deoparte. S-a așezat la pian ca să cânte puțin, dar mâinile nu l-au ascultat, erau amorțite, reci, ca moarte. Și, când s-a Întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ne amăgesc În mod constant, conchise câinele. Era ora unsprezece când sună soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându-se să domine spasmul care-i contracta glota, Nu mă poftiți să intru, Sigur că da, vă rog. Se dădu deoparte ca s-o lase să treacă, Închise ușa, totul așa Încet, lent, ca să nu-i explodeze inima. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de chambre a doamnei de Pompadour (frumoasă referință, zicea Amparo, intolerantă). Este cunoscut sub diferite nume: Surmont la Bruxelles, Welldone la Leipzig, marchiz de Aymar, de Bedmar, sau de Belmar conte Soltikoff. Arestat la Londra În 1745, unde strălucea ca muzician, cântând la vioară și la clavecin În saloane; trei ani după aceea, la Paris, Își oferă serviciile lui Ludovic al XV-lea, ca expert În vopsele, În schimbul unei șederi la castelul Chambord. Regele Îi dă misiuni diplomatice În Olanda, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
școli, deși sunt și acum foarte mulți neștiutori de carte și fără certificate de naștere. Au posibilități de educare și de realizare pe care nu le aveau în timpurile trecute. Sunt romi care au învățat și au devenit avocați, medici, muzicieni, ingineri, remarcânduse în diferte activități sociale. Politica statului nostru fiind astăzi alta decât cea din trecut, îi favorizează. S-au creat organizații pentru sprijinirea lor, cum este Fundația pentru etnia romă. Romii au reprezentanți în diferite organisme ale statului, char
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
organistului și, pe la începutul primăverii, își publică simultan la Paris și Londra însemnările din caiete sub titlul Un genie aux portes de l'Orient, respectiv A Man of Genius at The Gates of Orient. Succesul de neimaginat, atât în rândul muzicienilor cât și al profanilor, pe care l-au avut aceste ediții, urmate imediat de altele, în cele mai diverse limbi, a făcut ca Emil Popescu să devină omul momentului în întreaga lume. În anii care urmară, saxofonistul, căsătorit între timp
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]