4,628 matches
-
forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului chip: "cum merg,/ de departe semăn totuși/ cu un buldozer. așa îmi spun/ ca să mă simt a naibii,/ ca să nu mi se-audă ticăitul inimii/ o bombă cu ceas plasată/ în chiar sacul de piele ce sunt". Chiar atunci când are impresia că întunericul și moartea o cuprind în totalitate, când mai exact granițele între viață și ne-viață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin. Robert Musil 11 ELIBERAREA TRECUTULUI, PREZENTULUI ȘI VIITORULUI Stop cadru pe o mînă ținînd un pachet de țigări. Suspendarea imaginii e semn de ezitare, de deliberare interioară. Timpul, clipa înghețată, pusă între paranteze, pornește din nou. Ea zice: "La naiba!", ia o țigară, o aprinde, începe să tragă din ea, s-ar zice cu voluptate și ușurare. Un cuplu se agită într-un decor ca de mucava, eclerajul scenei accentuînd această impresie. Intrăm în lumea lor pentru a descoperi că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de Campos este poetul prezentului imediat, al cărui geniu metaforic te face să simți frenezia lumii contemporane. Plină de furie, poezia lui se vrea, înainte de toate, lucidă: "Sunt lucid. La naiba! Sunt lucid.26". Numai senzația e realitate, afirmă această poezie. Iată deviza "senzaționismului" lui Alvaro de Campos: " Să simți totul în toate felurile." Funcționar într-un birou, ca și creatorul său, Bernardo Soares e cel care a scris "Cartea neliniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
plictisită a continuat să dea din coadă ca și cînd nu m-ar fi auzit dar mi s-a părut că m-au privit cu un anumit înțeles Îi lovesc Nu pot să-mi spună mie evreii nu au ei naibii drep- tate nu reușesc să conving oamenii că nu am nimic cu mintea lor nici măcar după ce îi lovesc. Doar le-am citit cărțile le-am salutat nevestele merg la spectacolul lor unde mă prefac cât de mult îmi place noua
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
pământ mult să-l <<doneze>> statului, adică viitoarelor colhozuri care urmau a fi băgate pe gât oamenilor, după sistemul sovietic. Țin minte că a venit fratele ei de la Iași și i-a spus: <<Luiza, dă pământul la stat, dă-i naibii de comuniști!>>. Atunci, soacră-mea a răspuns: <<Cum să-l dau eu, măi?! Ăsta-i pământul moștenit de la părinții noștri și nici măcar nu-i al meu tot! Ce-or spune ceilalți frați?!>> În discuție a intervenit bietul socru-meu, (Dumnezeu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
copil se trece de la un discurs direct, prezent doar în manuscrisul autograf al lui Flaubert ("De mult vă aștept, adăugă el, donșoara Emma m-o trimăs să vă aștept, de cum s-o întors Borel. Că pe stăpân îl doare ca naiba și înjură de mama focului") la un stil indirect liber, care neutralizează mărcile oralității, subliniind, în italic, doar cuvintele celuilalt. Decizia de a transfera discursul unui personaj din planul principal (secvență dialogală sau incompletă) într-un plan secundar are o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
te-a făcut frumoasă; tu însă cu păcat Te folosești de harul ce ție ți l-a dat. Deci află că un suflet se plânse chiar acuși 510 De rana dureroasă pe care i-o făcuși. Arnolf (aparte) Ah! Cotoroanța naibii! Năpîrcă blestemată! Agnès Un om rănit de mine? Întreb atunci mirată. De tine, zise baba. Rănit de moarte, vai! E tînărul pe care aseară-l salutai. 515 Dar cum se poate una ca asta , zic. Făcui Să cadă din greșeală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fiecare din aceste macro-propoziții esențiale (Complicația Pn2 și Rezoluția Pn1) este urmată de evaluarea explicită a lui Arnolf. Dacă acesta din urmă subliniază sfârșitul situației inițiale (Orientarea-Pn1) prin "Foarte bine", aceste două evaluări în aparteu din versurile 511 ("Ah! Cotoroanța naibii! Năpârcă blestemată") și 535-536 ("Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă!") marchează cele două evenimente majore ale progresiei narative. Structura acestei introduceri în scenă este următoarea: (a) Dialog (v. 482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire (483) Intrare-prefață (484) (c) [POVESTIRE] Pn1
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ți-e rușine să-ți pierzi cumpătul pentru atâta lucru? Ce naiba, ești mare și burduhănos ca o namilă și nu ești în stare să ticluești ceva, să născocești un șiretlic dibaci, un mic tertip onest, ca să ieșiți la liman? La naiba ce nerozie! Ce-aș mai fi vrut să mi-i fi dat, odinioară, pe babacii noștri pe mînă, să-i trag pe sfoară, cum i-aș mai fi dus de nas! Nu eram decât de-o schioapă cînd mi se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Varujan va fi, în sfârșit, ministru. Dar politică românească fără spectacole de prost gust eu încă nu am văzut! Dacă băieții ăștia ar vedea ce spun sondajele, inclusiv cel făcut public ieri, că nu pot reuși decât împreună, ar lăsa naibii certurile, s-ar pune la o masă eventual rotundă și ar reface esența Alianței, cu care (aproape) au câștigat alegerile! Ar trebui să se adune liberali și democrați, tăriceni și platformiști, cotroceni și victoriști, să îngroape securea, știrbă de altfel
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nimic definitiv pierdut! Sigur, sufeream și eu, ca toată lumea, de aberația completă a acelei lumi, dar în același timp eram și foarte perplex că așa ceva există și, la fiecare nouă aberație de detaliu, râsul însoțea, cred, acea perplexitate. Cumva: cum naiba le-a trecut și tâmpenia asta prin cap? Sau, ca personajul lui Preda în fața girafei: așa ceva nu există! Și exista! Cum să nu mori de râs? Pe de altă parte, acumularea de aberații punctuale mă reconforta, simțeam că, de la un
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
O muscă inteligentă (în loc de prefață) Într-o seară mă întorceam cu consoarta (la naiba, că bine-i spus „consoartă”: „con”, hai, treacă, meargă, dar „soartă”, de, e cum se nimerește, rea, bună... de aceea n-ar fi rău să prelungim celibatul până la adânci bătrânețe), și cum vă spuneam, mă întorceam cu ea spre casă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rostite la beție. Dar mă îngrijora un dicton latin: In vino veritas! Pe dată o idee mi se înfipse în minte: dacă-i adevărat ce spune acest dicton, atunci vorbele muștei mele culte erau și ele adevărate, așa că... se duce naibii și talentul scriitoricesc, dacă-l am, și carte și tot! Dar, oricum, această muscă a fos primul meu critic literar și aceasta nu-i puțin lucru. Cine știe dacă în întreagami viață voi mai avea ocazia unei asemenea fericite întâlniri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea la zăcut în butoiașe din lemn tot de dud. Eu mâncam dude, făceam câte o burtică de nu-mi mai trebuia mâncarea pregătită atât de bine de „buna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreodată? Eu nu. Acum mă văd cu Țuți mai rar. Singurul loc unde ne găsim mai des este la pescuit. Ne dăm întâlnire și ne regăsim. Când ne apropiem de locul întâlnirii, fluierăm semnalul din „Căluțul cocoșat” - Lasă-te, Nelule, naibii de fumat. - Dar tu de ce fumezi? îi întorc răspunsul prin această întrebare care nu are răspuns. - Ia de aici. Și-mi întinde o sticlă de coniac. - Nu bei cam mult, măi frate? îl întreb. - Omule, ce să-i faci? Meseria
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că mă indispusese bătaia cu cei doi borfași. Începuse un vânt rece din nord și lapovița. Peștele nu dorea să pună gura pe cârligele noastre. Ne pătrunsese frigul, cu tot coniacul și vinul băut. - Băi Țuți, hai să-l dăm naibii de pescuit și să mergem la terasa Ciric să ne încălzim cu un vin fiert. - Mai stăm o jumătate de oră și dacă nu trage peștele, mergem, a conchis el. - Bine, așa să fie. Pusesem câte două lansete la peștișor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
are de vânzare. - Tulburel de vin negru, de care vă trebuie dumneavoastră acum, pe vremea asta câinoasă, ne-a răspuns mătușa pe un ton șugubeț. L-am cumpărat pe tot și am băut din el. Într-adevăr, era bun al naibii și destul de tare. Vinul ne-a mai încălzit un pic. Mie, după prinderea acelui șalău, nu-mi mai era frig chiar deloc. Apoi au început să vină la lansetă șălăiași de 300-500 de gr. bucata, încât ne-am umplut juvelnicele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
valiză, m-am uitat la Rică, acela din urma mea. Făcusem cunoștință, era tot ieșean. Cu un glas gros, mi-a spus: - Hai totuși să le băgăm în valiză. A răsunat apoi un glas aspru, pătrunzător și parcă poruncitor: - Încolonarea!! Naiba s-o ia, pe atunci nu știam că aceasta însemna o poruncă de la patria-mumă. Ce să-i faci, pe atunci eram niște cai tineri, nepuși încă la hamul greu al vieții ce ne aștepta. În ziua aceea de 7 Noiembrie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mine, mi-a oferit-o. Am luat-o și m-am uitat în ochii lui. Și atunci am înțeles că vom fi prieteni buni. Am băut din sticla aceea vin, cu deznădejdea unui tip care nu știe unde-l duce naiba, și pe nerăsuflate, până am simțit că mă sufoc. Rică zâmbea și se uita la mine cum te-ai uita la un foc de tabără în care mai pâlpâie câteva mici flăcărui; când am luat sticla de la gură, mi-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și în dormitoare până-și vedeau gradații musteața în luciul parchetului sau cimentului, instrucție până la epuizare cu tot armamentul și echipamentul de război, cu masca pe figură pe minus 30 de grade, salturi - “momente vesele”, cum le numeau gradații și naiba să-i ia, găseau cele mai accidentate terenuri, cu denivelări de tot felul, cu mlaștini, râuri unde intrai până în gât, cum a fost Colentina în iarna anului 195758 și multe altele de care-mi este greu să-mi amintesc acum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bacu' nu știu să citească decât pe internet, (cei care au calculator), ceilalți nu citesc nimic, ar fi pentru ei o plictiseală în plus, adulții nu citesc pentru că conduc mașini, își așteaptă plozii să iasă de la școală, clacsonând (căci cum naiba să-ți dai importanță dacă nu clacsonezi?!) - locuiesc lângă o școală și aud - sau se fac că muncesc (cei care au o slujbă), ceilalți, majoritatea șomează sau caută alimente prin containerele pline cu gunoi menajer, iar bătrânii nu citesc pentru că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
seama că, de fapt, înaintasem mult în ceea ce făceam, că totul se transformase în ceva foarte serios, așa cum se mai întâmplă uneori și unor oameni neserioși ca mine. Deoarece ajunsesem în această ipostază, mi-am pus în gând să las naibii lucrurile serioase care începuseră să-și facă loc printre gândurile mele ca niște gândaci de Colorado și să mă plasez într-o sferă de unde pot privi lumea prin lentilele hazlii ale zeflemelii; să mă cuprind într-un joc de-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne dea? În sorbitura aceea, mama mai punea și borș de putină, căci de acesta se găsea, atunci când avea din ce-l face, adică tărâțe de grâu. Se găsea, slavă domnului și noi mâncam copiosul borș numai așa, de-al naibii, să ne facem imuni la gastrită și ulcer, zicea mama. Dar a greșit, pentru că ulcer tot am făcut, atât eu, cât și alți doi frați ai mei. Acum doi ani, am mers într-o comună și am văzut întro pârloagă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de fapt, în acea direcție se găseau vreo șapte, își propti prețiosu-i nas în vânt și valsă mai departe, spre alte zări. De fapt, se topi urgent pe ușa din spatele meu. Am deschis o ușă la întâmplare și nu știu naiba cum se făcu, dar am dat cu nasul chiar de secretară. Era o nurlie de fată, s-o sorbi într-un pahar de vodcă cu suc de roșii. Blondă, cu ochii adânci ca marea, că dacă nu erai atent, te
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-mi plac fasolele noi din gura lui. S-a cam botoșit și a devenit deodată tăcut. I-am propus să mergem la un restaurant să bem ceva. A fost de acord și am intrat într-unul mai curățel. Și nu știu cum naiba s-a întâmplat că eu m-am făcut, nu prea mâncasem când am plecat de acasă. M-am trezit cu capul pe masă, iar al meu prieten, ia-l de unde nu-i. M-am întors acasă cam pe două cărări
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]