12,372 matches
-
Teoriile referitoare la punctul de vedere insistă îndeosebi asupra necesității distingerii perspectivei naratorului de cea a personajelor ("să scoatem la lumină [...] prejudecățile și predispozițiile"61); teoriile privind naratorul, pe de altă parte, pun accentul pe relativitatea și pe modalitatea expunerii narative. Orice percepție, orice expresie a gîndirii naratorului își are originea într-un punct de vedere care poate fi definit mai mult sau mai puțin precis nu numai în funcție de distanța sa temporală și spațială față de acțiune, ci și în funcție de gradul de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o atitudine tipică a criticii literare față de instrumentul intens folosit al rezumatului 70. Este surprinzător faptul că pînă acum naratologia și teoria interpretării au neglijat aproape complet rezumatul în sensul acestuia de mijloc de revelare a acelor componente ale procesului narativ care determină forma specifică a intermedierii într-un roman sau într-o povestire 71. Desigur, este "lipsit de sens rezumatul unui text de ficțiune", dacă este vorba despre "miezul lucrurilor" unei povestiri, după cum este de părere și Anderegg 72; semnificația
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Desigur, este "lipsit de sens rezumatul unui text de ficțiune", dacă este vorba despre "miezul lucrurilor" unei povestiri, după cum este de părere și Anderegg 72; semnificația unui roman poate fi determinată întotdeauna numai prin examinarea interacțiunii conținutului și a procesului narativ în sensul de "formă văzută ca exteriorizare relativizantă a conținutului"73. Totuși, în numeroase cazuri, măsura în care forma narativă afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de părere și Anderegg 72; semnificația unui roman poate fi determinată întotdeauna numai prin examinarea interacțiunii conținutului și a procesului narativ în sensul de "formă văzută ca exteriorizare relativizantă a conținutului"73. Totuși, în numeroase cazuri, măsura în care forma narativă afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative în această privință sînt acele fragmente dintr-un text narativ care necesită cele mai radicale schimbări într-o astfel de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conținutului"73. Totuși, în numeroase cazuri, măsura în care forma narativă afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative în această privință sînt acele fragmente dintr-un text narativ care necesită cele mai radicale schimbări într-o astfel de reducție. Lectura cîtorva rezumate ale unor romane cunoscute dintr-una dintre enciclopediile celebre de uz curent, precum Concise Oxford Dictionary of English Literature, confirmă imediat ceea ce am afirmat anterior: faptul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
intermediere într-o situație precum aceea a romanului epistolar. Dar în cazul unor romane cum sînt Emma, Bîlciul deșertăciunilor, David Copperfield, Timpuri grele și Tess of the D'Urbervilles, care par să fie complet diferite unul de altul în ceea ce privește forma narativă, Concise Oxford Dictionary of English Literature nu îi spune cititorului absolut nimic despre această diferență. Este adevărat că recent a început o formă de evoluție chiar și în cazul rezumatelor regăsite în enciclopedii. Cu toate că tipul clasic de rezumat încă este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
utilizat în enciclopedii precum Concise Oxford Dictionary, în alte lucări, cum ar fi intens folositele Student's Guide to 50 British Novels sau Daten der englischen und amerikanischen Literatur von 1890 bis zur Gegenwart 74, o scurtă descriere a formei narative a romanului este adesea adăugată rezumatului. Putem conchide, dat fiind numărul din ce în ce mai mare de rezumate de acest tip, că simpla repetare a conținutului nu mai este considerată suficientă, nici măcar pentru o scurtă descriere a unei povestiri. Ridicarea recentă a rezumatului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de cuprins, ci mai degrabă ceva este stabilit în mod factual sau general se face referire la conținut sau la subiect sau, așa cum formulează Weinrich, acestea "sînt discutate" (besprochen). Prin urmare, un rezumat poate trece cu vederea natura unui proces narativ dintr-o poveste. Cu alte cuvinte, timpul prezent dintr-un rezumat este o indicație a faptului că acesta prezintă o poveste fără intermediere sau o poveste fără narator. Sînt și alte dovezi care susțin această teză. Imediat ce povestea devine subiectul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
intră în opoziție cu cel trecut; numai acolo folosirea sa trimite la caracterul ficțional, chiar dacă unul care implică un grad zero al intermedierii. Prezentul rezumativ (în contrast față de timpul trecut) este, prin urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este încă deschisă oricărui fel de transmitere (situație narativă). Acest lucru nu este valabil și în cazul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un grad zero al intermedierii. Prezentul rezumativ (în contrast față de timpul trecut) este, prin urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este încă deschisă oricărui fel de transmitere (situație narativă). Acest lucru nu este valabil și în cazul repovestirii unei narațiuni care folosește timpul trecut. Aici nu ne confruntăm cu gradul zero al intermedierii, ci cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este încă deschisă oricărui fel de transmitere (situație narativă). Acest lucru nu este valabil și în cazul repovestirii unei narațiuni care folosește timpul trecut. Aici nu ne confruntăm cu gradul zero al intermedierii, ci cu un grad redus de intermediere. În repovestirile textelor dramatice, cum sînt Tales from Shakespeare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de intermediere. În repovestirile textelor dramatice, cum sînt Tales from Shakespeare ale lui Charles și Mary Lamb, intermedierea este chiar adăugată textului repovestit. În predarea literaturii, rezumatul abordează adesea o formă de repovestire abreviată în care au fost asimilate elemente narative individuale. Pare să existe o preferință pentru acele elemente narative care, atunci cînd sînt privite separat, nu determină în mod decisiv situația narativă, de pildă timpul prezent și adverbele temporale (excepție făcînd, desigur, cele care indică orientarea temporală a unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Shakespeare ale lui Charles și Mary Lamb, intermedierea este chiar adăugată textului repovestit. În predarea literaturii, rezumatul abordează adesea o formă de repovestire abreviată în care au fost asimilate elemente narative individuale. Pare să existe o preferință pentru acele elemente narative care, atunci cînd sînt privite separat, nu determină în mod decisiv situația narativă, de pildă timpul prezent și adverbele temporale (excepție făcînd, desigur, cele care indică orientarea temporală a unui personaj-reflector.). Totuși, forma persoanei întîi singular este întotdeauna exclusă din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În predarea literaturii, rezumatul abordează adesea o formă de repovestire abreviată în care au fost asimilate elemente narative individuale. Pare să existe o preferință pentru acele elemente narative care, atunci cînd sînt privite separat, nu determină în mod decisiv situația narativă, de pildă timpul prezent și adverbele temporale (excepție făcînd, desigur, cele care indică orientarea temporală a unui personaj-reflector.). Totuși, forma persoanei întîi singular este întotdeauna exclusă din acest gen de rezumat, pentru că folosirea sa ar predispune la un anumit mod
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diverse lucrări de referință. O astfel de comparație va arăta că există metode destul de diverse de a rezuma conținutul unei narațiuni. Printre acestea se numără forma clasică a rezumatului, care folosește timpul prezent și nu face nici o referire la procesul narativ, precum și rezumatul urmat de o descriere separată a formei narative. Mai există un al treilea tip pe care încă nu l-am menționat, și anume o combinație între rezumat și repovestire. Tocmai acest tip este deosebit de util din punct de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că există metode destul de diverse de a rezuma conținutul unei narațiuni. Printre acestea se numără forma clasică a rezumatului, care folosește timpul prezent și nu face nici o referire la procesul narativ, precum și rezumatul urmat de o descriere separată a formei narative. Mai există un al treilea tip pe care încă nu l-am menționat, și anume o combinație între rezumat și repovestire. Tocmai acest tip este deosebit de util din punct de vedere didactic, întrucît demonstrează că anumite narațiuni pur și simplu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
combinație între rezumat și repovestire. Tocmai acest tip este deosebit de util din punct de vedere didactic, întrucît demonstrează că anumite narațiuni pur și simplu nu pot fi reduse la o formulare rezumativă a poveștii sau a subiectului lor, din moment ce procesul narativ însuși este o parte esențială a conținutului acestora. Acest lucru este evident, de pildă, acolo unde prezentul rezumativ trebuie înlocuit de timpul trecut, pentru că, în caz contrar, structura temporală a întîmplărilor narate ar trebui schimbată complet. Aceasta se întîmplă atunci
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și pe parcursul acestora. Timpul prezent e folosit pentru rezumarea poveștii principale, iar timpul trecut este utilizat pentru repovestirea întîmplărilor anterioare. Problema legată de măsura în care autorii rezumatelor sînt influențați de structura temporală reală a unui roman și de situația narativă, cu toate că determină acest punct zero temporal, s-a bucurat pînă acum de puțină atenție. Prin urmare, trebuie să mă mulțumesc cu o ilustrare a unui exemplu tipic. Ceea ce urmează este un extras din rezumatul romanului Tristram Shandy din Student's
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui în cea de-a treia carte. În timp ce primele două întîmplări sînt repovestite foarte pe scurt la timpul trecut, circumstanțele nașterii sînt prezentate în rezumat la timpul prezent. Lass și alții sînt obligați să aplice această metodă din cauza extraordinarului stil narativ multidimensional al lui Sterne, care rezistă puternic la reducerea la natura uni- sau bidimensională a unui rezumat. Trucurile și subterfugiile pe care autorii rezumatelor s-au simțit obligați să le folosească din cauza intermedierii deschise din acest roman merită să fie
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a îndrăgostit de fata capricioasă a colonelului, frumoasa Lydia. La început aceasta pare să-i întoarcă afecțiunea 84. Ultima întoarcere a rezumatului poveștii din poveste la timpul prezent arată că timpul trecut este folosit în primul rînd pentru identificarea caracterului narativ al poveștii din cadrul poveștii. O repovestire substituie temporar rezumatul, pentru că acesta din urmă nu ar reuși să distingă cele două niveluri narative. Ar fi interesant de văzut în ce punct repovestirea unei astfel de povești din interiorul unei povești se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poveștii din poveste la timpul prezent arată că timpul trecut este folosit în primul rînd pentru identificarea caracterului narativ al poveștii din cadrul poveștii. O repovestire substituie temporar rezumatul, pentru că acesta din urmă nu ar reuși să distingă cele două niveluri narative. Ar fi interesant de văzut în ce punct repovestirea unei astfel de povești din interiorul unei povești se întoarce la timpul prezent al rezumatului general. Lass își structurează rezumatul romanului lui Emily Brontë, La răscruce de vînturi, într-o manieră
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
negricios 85. Aici timpul trecut poate fi interpretat și ca o marcă a distincției dintre povestea principală și rezumatul întîmplărilor anterioare. Aceasta nu este făcută în mod arbitrar de către autor; ea pare să depindă de factori precum structura temporală, situația narativă (care, la rîndul său, determină structura temporală) și distribuția rezumatului narativ și a prezentării scenice. În plus, prezența timpului prezent la începutul primei propoziții (următorul verb este unul la trecut) și construcția temporală "în urmă cu mulți ani" nu ar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
marcă a distincției dintre povestea principală și rezumatul întîmplărilor anterioare. Aceasta nu este făcută în mod arbitrar de către autor; ea pare să depindă de factori precum structura temporală, situația narativă (care, la rîndul său, determină structura temporală) și distribuția rezumatului narativ și a prezentării scenice. În plus, prezența timpului prezent la începutul primei propoziții (următorul verb este unul la trecut) și construcția temporală "în urmă cu mulți ani" nu ar fi compatibile. Orientarea temporală într-un rezumat prin intermediul formelor adverbiale temporale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un rezumat prin intermediul formelor adverbiale temporale ridică într-adevăr o problemă dificilă. Nici în această privință nu au fost întreprinse cercetări complete. Ar trebui să vedem, de pildă, în ce măsură cele două mijloace primare de orientare temporală se manifestă prin situația narativă curentă (centrul temporal de orientare din prezentul narativ al unui narator sau din prezentul experiențial al unui personaj din roman) sau prin folosirea anumitor forme adverbiale temporale precum "ieri", "astăzi", "mîine" sau "alaltăieri", "în această zi" sau "în ziua următoare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
adevăr o problemă dificilă. Nici în această privință nu au fost întreprinse cercetări complete. Ar trebui să vedem, de pildă, în ce măsură cele două mijloace primare de orientare temporală se manifestă prin situația narativă curentă (centrul temporal de orientare din prezentul narativ al unui narator sau din prezentul experiențial al unui personaj din roman) sau prin folosirea anumitor forme adverbiale temporale precum "ieri", "astăzi", "mîine" sau "alaltăieri", "în această zi" sau "în ziua următoare". De regulă, "astăzi", "mîine" și alte adverbe de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]