5,491 matches
-
luat tot Biserica, din cimitirul evreiesc se fură oase și e tot o paragină, începînd cu portalul de la stradă, portalul de la Sfîntul Spiridon de asemenea, casele memoriale nu le mai vizitează nimeni, majoritatea statuilor orașului sunt nefericit alese și mai nefericit plasate, spitalele Iașiului au devenit adevărate focare de infecție, ca și Bahluiul, rîulețul care ne traversează orașul și pe care așteptăm ca dl. Cîrlan să-l facă navigabil, cum a promis, ș.a.m.d. În plus, pentru a fi oraș
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fost înlocuită cu o educație psihologizată, „fără obligații și fără sancțiuni”, urmărind înflorirea personalității copilului, satisfacerea totală a dorințelor lui, fericirea lui imediată. Gata cu „dresajul” și cu pedepsele, acum se face totul pentru ca progenitura să nu fie nemulțumită și nefericită; se face totul, e adevărat, în unele cazuri, pentru evitarea conflictelor epuizante pe care copilul le poate avea cu sine însuși și a situațiilor neplăcute în care s-ar putea afla de a spune „nu”. În faza III, constrângerea parentală
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de invidie 10. Dacă vreo nenorocire se abate asupra vreunui membru al tribului Azande din Africa, asta nu poate fi decât mașinațiunea unui vecin răutăcios care, stăpânit de ură și de ranchiună, i-a făcut farmece victimei. În spatele oricărui eveniment nefericit se ascund vrăjile motivate de reaua-credință și de dușmănia oamenilor. Pentru a explica bolile, moartea, un accident, o recoltă slabă, se invocă „deochiul”, magia malefică inspirată de sentimente întunecate și de bucuria de a face rău, de a cauza prejudicii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
supraexpunerea Olimpienilor nu provoacă publicului pasiuni specifice invidiei. Ba chiar dimpotrivă. Oamenilor le plac starurile, se bucură la vederea bucuriei lor, suferă la spectacolul suferinței lor, dar nimeni nu dorește, nici măcar în secret, căderea lor. Cu cât le văd mai nefericite, cu atât suferă mai tare; cu cât ele strălucesc mai tare, cu atât se bucură mai mult; cu cât le urmăresc iubirile, cu atât le iubesc mai tare. Fabricând ființe a căror prezență a devenit familiară și aproape intimă prin
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fi imaginată, într-atât pare aceasta consubstanțială existenței umane. Lipsa de încredere în sine, sentimentul neputinței, eșecurile, insatisfacțiile vieții de toate zilele sunt tot atâtea experiențe care deschid calea ranchiunei. Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia să nu ne apară, într-un fel sau altul, ca o „agresiune”? Cum ar putea necazurile altora să nu constituie un fel de consolare pentru supărările noastre? Acest vechi adevăr „uman, prea uman” rămâne
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
somație terifiantă” căreia îi suntem cu toții victime. Astfel, dreptul la fericire s-a transformat într-un imperativ al euforiei, provocând rușinea sau complexele de inferioritate ale celor care se simt excluși. La ora domniei „despotismului fericirii”, oamenii nu-s doar nefericiți, ci resimt și culpabilitatea de a nu se simți bine8. Această analiză comportă, indiscutabil, și o parte de adevăr: ea subliniază tocmai presiunea nouă exercitată de idealul împlinirii personale asupra modurilor de a percepe și de a ne aprecia viața
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
punctul de vedere al „grijii” umane, și nu al argumentului juridic universalist de tip occidental, care pretindea ca statul să acorde despăgubiri. Mulți dintre cei care au susținut fondul au ales să califice situația „femeilor de reconfortare” drept un caz nefericit de violență pe motive de gen, cauzat de un concurs de împrejurări culturale și istorice particulare. Discursul lor era deci unul privat și de tip Gemeinschaft, care punea accentul pe caritate, compasiune și grijă la nivel individual. Am subliniat deja
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
1999 9 34 31 23 2 Mulțumirea față de veniturile personale 2003 27 43 16 13 1 1999 22 43 19 14 1 Mulțumirea față de realizările personale 2003 4 18 26 46 3 1999 5 18 26 46 4 Indicatori Ani Nefericit, disperat Îngrijorări mari Ceva nu merge Mici probleme Fără probleme Pe deplin fericit Starea din ultimele zile 2003 6 25 17 39 12 1 1999 5 22 25 34 14 0 SOCIODEMOGRAFIA LUMII RURALE ÎN ROMÂNIA, EUROPA CENTRALĂ ȘI EURASIA
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
printr-o statuie, un dublu în care el a dorit să-i vadă neîncetat făptura. Pentru cor însă, fantoma Elenei este și o erinie. Asociată suferinței, războiului, sângelui vărsat, măcelului, ea este legată de acel Ate al neamului, de destinul nefericit al Atrizilor, presărat cu morți și cu nenorociri. Fantoma, precum și erinia Elenei sunt prezente, mai înainte chiar de apariția fantomei și a eriniei Clitemnestrei. În Elena lui Euripide par a fi exploatate și dezvoltate toate temele schițate de Eschil la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri, regele pune să-i fie pictat chipul pe un perete al pavilionului Izvorului Liniștit. Petrecându-și zilele și nopțile în fața acestei imagini, el se jeluiește neîncetat, tot mai nefericit în dragostea lui, căci imaginea se îndărătnicește să nu rostească o vorbă. Pentru a-l scoate pe rege din starea de disperare, prințul îi sugerează să invoce spiritul doamnei Ri; atunci, în miez de noapte în lumina lunii tomnatice o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se contopească. Mai târziu, într-un dialog cu Helicanus, Pericle va identifica aventura plecării lui în căutarea frumuseții cu o luptă împotriva chipului înspăimântător al morții („against the face of death”), cu chipul lui Gorgo, luptă din care, spre deosebire de ceilalți nefericiți competitori, va ieși învingător. Dar dacă prețul unei asemenea înfruntări este îndeobște moartea sau nebunia (ca în cazul întâlnirii cu fantoma), pentru Pericle, el va fi adânca melancolie ce nu-l va mai părăsi niciodată. Ca și Hamlet atunci când s-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
caracterul său indeterminabil. Teatrul - ce stranie și fascinantă plasă în care ne lăsăm prinși, țesută de un fantomal care, cu amăgirile lui, ne face să credem că totul este adevărat! Hamlet ne-o arătase, de altfel, de la bun început. Când nefericitul prinț pune la cale reprezentația teatrală, el montează, de fapt, o capcană, o „cursă de șoareci”, în care va prinde și va închide conștiința vinovată a regelui uzurpator. Claudius va asista la întoarcerea fantomei bătrânului Hamlet, ce-și va retrăi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încă din Femeia mării, Ibsen sugera, pornind de la personajul Lyngstrand, legătura deopotrivă intimă și subtilă dintre statuie și strigoi. Lyngstrand, marinarul salvat dintr-un naufragiu în urma căruia se îmbolnăvise grav, nu se mai poate întoarce pe mare. Tânărul consideră însă nefericita întâmplare o nesperată șansă: „Acum am să pot să mă fac sculptor, așa cum mi-am dorit întotdeauna”1. Ce formulare mai limpede s-ar fi putut găsi pentru ideea că sculptorul este omul aflat într-o relație privilegiată cu spațiile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu o umbră veșnic rătăcitoare. Prin intermediul acestor ficțiuni ce-și caută neobosite întruparea și pe cel ce le-ar putea da viață, Pirandello operează, așadar, dedublarea acelei lumi intermediare, tranzitorii, care este prin definiție lumea teatrului. Dar și a fantomelor. Nefericitele creaturi cărora nimeni nu le-a găsit încă o formă vizibilă, perceptibilă, nu au însă, la Pirandello, statutul unor simple năluciri, al unor fantasme. Ele sunt, dimpotrivă, în viziunea lui, mult mai reale decât actorii. Pentru a-l face pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
băieți și 47,7% dintre fete au preocupări depresive, iar 19,8% dintre băieți și 23% dintre fete au idei de suicid. În răspunsurile la un chestionar anexă, 20,8% dintre băieți și 23% dintre fete recunosc că se simt nefericiți sau deprimați și că suferă de dificultăți de adormire sau de treziri precoce matinale. Kandel și Davies (1982) au aplicat unui număr de 4204 adolescenți cu vârste între 13-19 ani un chestionar redus la 6 itemi: ei estimează că, în funcție de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dezordine, cu un aspect delăsător. Nu are nimic feminin în felul în care arată, ceea ce contrastează puternic cu aspectul părinților săi, mai ales al mamei, îmbrăcată elegant și corect. Catherine este de acord să participe la consultație, spune că este nefericită, comunică cu plăcere, înțelege corect și cu exactitate realitatea. Relațiile sexuale ale Catherinei sunt una din sursele conflictului cu părinții, dar și ea însăși este îngrijorată de aspectul acestora. Catherine a avut primele relații sexuale la vârsta de 14 ani
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ei se înrăutățea pentru că era „un roșu fierbinte”. Apoi mi-a spus că de obicei simțea durerea ca fiind „roșie și fierbinte”. Dacă aș fi obținut această informație la începutul ședinței de terapie nu aș fi făcut o asemenea sugestie nefericită și inadecvată. Oricum, de îndată ce mi-a spus acest lucru i-am sugerat să își imagineze că intră în mare și lasă valurile să o spele încet până când spatele ei a ajuns la o temperatură confortabilă. Această sugestie a funcționat foarte
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
politică pentru organisme internaționale, cât și în documente ce includ strategii naționale de dezvoltare (de exemplu, Guvernul României, 1999). Două sunt particularitățile utilizării acestei sintagme pe care dorim să le evocăm: utilizarea sa în context național este contaminată de traducerea nefericită (sustainable development = dezvoltare durabilă), care sugerează eronat preponderența unor conotații temporale, mai puțin importante atunci când sintagma este utilizată pe plan internațional; utilizarea sa pe plan național este contaminată de raportarea la conceptul de eficiență: „Să producem mai mult cu mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
tendinței. La fel, pentru Woodwort, R.S. și Donald G. Marquis, „când o persoană eșuează, în așteptările sale de a-și rezolva, problema, dar nu cedează încă pentru că plăcerea este prea puternică și persistentă, ea este într-adevăr într-o stare nefericită. Comportamentul său, un timp, pare inteligent și, în ciuda faptului că se dirijează spre problemă, e o dirijare spre a scăpa din starea, de frustrați emoțională”. Pentru a înțelege aspectul emoțional din frustrație trebuie să recurgem la distincția făcută de Vasile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație își au originea în mediul intern al subiectului, fiind determinate de propriile inferiorități sau incompetențe. Persoana care nu a reușit, de exemplu, să „strălucească” deloc la serata dansantă la care a fost invitată, poate să se simtă, cu adevărat nefericită, dar să vadă cauza acestei nereușite nu în exterior, ci în propria, timiditate exagerată. În aceste cazuri se manifestă față de celelalte persoane (care au înregistrat un succes) cel mult un sentiment de invidie; reacția de nemulțumire și ostilitate este îndreptată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihopatologică nu este decât o consecință a frustrației (French). Frustrația tinde a deveni o sursă de explicat: chiar a unor fenomene sociale, cum este războiul. Unii psihologi îi acordă un loc central în problematica fericirii cotidiene a omului; o persoană nefericită, sau deprimată este o persoană frustrată (N. Bull). Nu este de neglijat aspectul practic, terapeutic sau pedagogic al teoriilor, precum și deosebita importantă, ideologică, politică, a unor asemenea teorii. Iată de ce un examen atent al acestui fenomen merită osteneală din partea psihologiei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
disconfort, anxietate, și sentimentul de frustrație). În scopul evitării anxietății, omul folosește tehnici variate: „sublimarea”, „mânia”, „anularea” semnificației a ceea ce ne incomodează, „personificările fantastice”(refugierea în imaginar) etc. După E. Fremm, omul occidental de azi este, prin excelență, o ființă nefericită, frustrată - această datorită incompatibilității dintre principiile practice promovate de societatea capitalistă (ex. egoismul, competiția acerbă etc.) și pricipiul „dragostei” (care reprezintă, după E. Fromm, „nevoia ultimă și reală, în orice ființă umană, singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problemele existenței
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și informațiile despre consecințele grave ale fumatului asupra sănătății. Ei au constatat că strategia cea mai obișnuită de către fumători consta în minimalizarea pericolului personal; aceștia, deși cunoșteau destule lucruri în legătură cu efectele vătămătoare ale fumatului, au evitat, în mod intenționat, aspectele nefericite ale situației prezente în chestionar, interpretând datele într-un mod care minimaliza pericolul. („Cigarette smoking and alternative methodes of reducing dissenance”, în Jeurnal of Personal and Social Psychology, nr. 2, p. 30). Este îndreptățită, prin urmare, reținerea psihologilor față de „apărările
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la nesfârșit asupra a două alternative la fel de puternice, în fața cărora persoana în cauză nu se poate hotărî. Altfel spus, persoana este într-o „ situație dilematică”, cu două ieșiri, de obicei defavorabile (au devenit celebre, în acest sens, cuvintele lui Hamlet, nefericitul prinț al Danemarcei: „A fi sau a nu fi, iată întrebarea”). Îndoiala obsedantă specifică acestor situații dilematice, poate viza însă și obsesii interogative în legătură cu veridicitatea unor idei, a unor sentimente trăite, cu justețea alegerii unei profesiuni, a unor prietenii, sau
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și de revoltă, încât ar vrea să „distrugă întreg universul”. Trezirea la realitate a conștiinței lui nu este însă ușoară: va trebui ca în furtuna nopții, în care crunta dezamăgire îl face să rătăcească, să întâlnească un om și mai nefericit decât el (pe Edgar, fiul năpăstuit al lui Gloster), pentru ca întreaga lui viziune / perspectivă asupra suferinței pe care o trăiește să se schimbe fundamental. El va descoperi în Edgar, — observă cu finețe Tudor Vianu, — „concentrarea întregii dureri umane, întreaga umanitate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]