5,657 matches
-
trăiești. Vorbește iar. GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu? EDGAR: Din groaznic vîrfu-acestei stînci de cretă. Uită-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia N-o vezi și n-o auzi. Privește-n sus! GLOUCESTER: Vai, eu n-am ochi! Nenorocirea Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ouț. Go to, they are not men o' their words: they told me I was everything; 'tis a lie, I am not agueproof. Din ce-i la om cu neputința, te-au salvat. GLOUCESTER: Mi-aduc aminte-acum; de-acum îndur Nenorocirea pîn' striga-va însăși " Destul, destul!" și "Mori!"; el m-a adus aici. EDGAR: Fii blînd și răbdător. (Intra Lear, împodobit fantastic cu flori sălbatice) Dar cine vine? O minte-ntreagă nu și-ar podobi Stăpînul astfel. LEAR: Nu, nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
obligându-l să caute "idealul" în altă parte și să se amorezeze de Mite. Acum, după moartea lui Micle, poetul ezită să o ceară pe Veronica în căsătorie, dar vrea totuși să o revadă și să-i aducă mângâiere în nenorocire. Ajuns iarăși la Iași, Eminescu trage la Creangă, vechiul prieten, de care se desparte la un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese un chef de pomină, ca pe vremuri), iar pașii îl duc agale, în mod fatal
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
încredințându-l Dlui profesor Jules Garsou, Avenue Ducpétiaux, 83. Pentru pensiune și studiu îi plăteam 180 de fr. lunar; iar Dsa era obligat că în Februariu să facă ca fiul meu să ia prima candidatura și în Iunie bacalaureatu. Din nenorocire, fiul meu face cunoscință la Bruxelles cu 2 Români, anume: Dnu Florian Becescu și Dnu Basile Butza, cu care să sfătuesce să se mute de la profesorul la care lu plasasem eu. Fiul meu mă însciințază despre această, eu îi răspund
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
articolul: „Insectele, o sursă minunată de proteine”. Pentru o mai bună înțelegere a gândirii domniei sale transcriu aici exact un citat din excepționalul său articol: „Dacă v-ați îndopat în neștire cu pâine, cartofi, fasole, margarină și s-a întâmplat nenorocirea de a vă face cât tancul rusesc, nu disperați. S-au pus la punct, la nivel guvernamental, diete și pentru oamenii săraci, sau pensionarii cu pensii mici. Nu trebuie să visați și noaptea la o bucată de carne de vită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lipsă de direcție și de program, în fond. Pe mine însă haosul nu mă supără prea tare. Eu spun că în haos e ceva fertil, chiar dacă este enervant sau iritant, căci există o anumită abundență de potențial în orice haos. Nenorocirea e că, în acest haos, lips-a de direcție a dus la renașterea unor pattern-uri vechi: o regresie spre structuri pre-existente. Și asta din prima clipă. Am să-ți spun un mic detaliu care m-a speriat la vremea sa
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de ani era foarte diferit la Innsbruck? Era tot plin de vagabonzi, trubaduri boemi adunați acolo, care puteau să mai facă și un furtișag sau chiar un omor, așa că ce să ne mirăm sau să ne indignăm?" Nu era nicio nenorocire și nu era o deosebire așa de mare față de ce va fi fost la 1479 sau la 1579. S. A.: Exact. Dacă te gândești la Villon, la Rabelais... V. N.: ...sau chiar la Michelangelo. S. A.: Bineînțeles. Apare mereu câte o rebeliune
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Pe scurt, deplâng un fel de "idealism românesc", mai asemănător celui rusesc decât celui german, deci mai apropiat de Herzen decât de Schelling. V. N.: Da, idealism e frumos spus, blând spus. De fapt e vorba de o prăpastie, și nenorocirea este următoarea. Ca să nu supărăm pe nimeni, să luăm un exemplu dintre cele două războaie. Istoricul american Keith Hitchins a scris în cărțile lui despre această perioadă, pe care o numește "marea dezbatere". El prezintă diferitele curente de idei și
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura sau cu un alt obiect, le aruncau unde se nimerea și sorbeau totul până la fundul vasului. Altele, mai îndrăznețe, aveau neobrăzarea să înțepe exact când și unde victima nu se aștepta. Excluzând duminica, masa de prânz
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să povestească. În primăvară au fost doi ani de atunci. Într-o dimineață când mă trezesc, noi la țară ne trezim devreme, ia bărbatul de unde nu-i! Mă uit în stânga, mă uit în dreapta...nu-i și pace! Nu e nici o nenorocire; s-o fi dus să mulgă vaca..., îmi spun în mintea mea. Mă apuc și eu de altă treabă. Dau mâncare la păsări, pun ceaunul de mămăligă, să pregătesc ceva de mâncare pentru toți. Până să fiarbă apa, am să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ființă umană să supraviețuiască după asemenea încercări succesive ale sorții. Într-adevăr, problema era că mama Mioarei, adică vara septuagenarului Bidaru, avea numai cincizeci și doi de ani, că nu a suferit de nimic până în momentul când s-a întâmplat nenorocirea. Nu-și îndeplinise încă misiunea. Ar mai fi putut trăi vreo câțiva ani buni... Cu doisprezece ani în urmă se mândrea cu familia sa: un soț iubitor, mecanic șef la o fabrică de încălțăminte, un ginere învățător, ca și fiica
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
demult împlinise și ea treisprezece ani. Locuiau împreună pe strada Dianei, într-un apartament modest pe care-l cumpărase după evenimentele din decembrie 1989. Cu aproximativ cinci luni în urmă, în postul mare al Crăciunului, au avut parte de o nenorocire care a pus capac la toate celelalte. Întorcându-se de la școală, Oana a fost răpită, iar după două săptămâni de căutări zadarnice a fost găsită moartă într-o magazie părăsită din afara capitalei. De atunci, bunicuța Oanei, s-a descurajat complet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a rămas și fără tată, băiatul avea deja patru anișori. Era frumușel, isteț și avea același
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Când ai burdușit-o așa de zdravăn? Pare gata-gata să plesnească? Își continuă ea puțin nervoasă, șirul întrebărilor. Îți voi explica totul, însă am o rugăminte la tine: Să nu încerci să o deschizi. S-ar putea întâmpla o mare nenorocire! Te pomenești cumva că ai vreo bombă? Ăi fi și tu vreun terorist și eu, biata de mine, după aproape jumătate de veac de când îmi împart viața cu tine, habar nu am cu cine stau alături? Știi ceva, dragă, se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile, în scurt timp, se va acomoda cu noua situație. În cele peste șaptezeci de primăveri și veri consecutive, timp
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se uită la copii își vede în același timp: părinții, bunicii și străbunicii, dar și nepoții și strănepoții în care se vor reîncarna când le vor veni rândul. Pentru ei s-au chinuit toți străbunii, pândiți permanent de pericole și nenorociri, au trecut prin necazuri de neimaginat. Viața lor a fost o continuă luptă: cu vântul strașnic care nu se astâmpără până nu ia cât mai multe vieți, în special din rândul copiilor, al bătrânilor, în general, din rândul celor slabi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl va trimite înapoi la câinii săi înhămați la sanie, flămânzi și lăsați de izbeliște. Fără ajutorul lui, vor murii sărmanii, sfâșiați de sălbăticiunile ce cutrieră flămânde întinderile de zăpadă în căutare de hrană. S-ar putea ca toate aceste nenorociri, să nu fie reale. Poate că l-au năpădit, numai și numai din cauza oboselii. Precis că adormise pe schiuri și acum visa. Ca să se trezească de-a binelea, duse două degete la gură, cum proceda de obicei când își chema
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a petrecut minunea cu camionul german ce trecuse peste copilul neatent, fără să-i provoace nicio zgârietură, deoarece acesta căzuse cu fața la pământ cu o fracțiune de secundă înainte de a lua contact cu bolidul în mișcare, când a aflat de nenorocirea căzută asupra prietenului său, cuprins de remușcări, cu un nod în gât și cu lacrimi în ochi a început un dialog cu propria-i persoană: "S-ar putea ca, cei ce cred în destin să aibă dreptate! Ce trebuia să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
închise pentru o clipă ochii. Era fericit. Nu mai era necesar să-i mai deschidă. Da, într-adevăr, nu i-a mai deschis, i-a cedat inima, gândi Bidaru. Fericirea lor ar fi continuat și azi dacă acel lanț de nenorociri nu s-ar fi ținut scai de el... Ce-ar fi să răsfoiesc puțin caietul acesta de însemnări, înainte de a-l băga în plic și a-l expedia, numai fragmentele subliniate cu carioca roșie ce se refereau strict la persoana
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-ți spun când mă gândesc la el, mi se face pielea ca de găină, mă ia frigurile. Cine și-ar fi închipuit că un asemenea bărbat, frumos și deștept să sfârșească în felul acesta?!... Și când te gândești că toate nenorocirile sunt numai și numai din cauza ei! Îmi pare rău că nu am alungat-o, prima dată când a vrut să ne facă cunoștință cu ea. Doar o știam de când se lipise de cei doi subofițeri la doamna Dan. Trebuia s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu țările fără economie de piață, care refuzau dreptul cetățenilor de a emigra sau le impuneau mai mult decît o taxă nominală pentru emigrare 1555. Deși proiectul de lege Mills-Vanik era independent de orice pachet de legi comerciale ale Administrației, nenorocirea bătea la ușă. Congresul a hotărît să includă condiția emigrării în orice proiect de lege prin care Casa Albă voia să acorde Uniunii Sovietice "Clauza națiunii celei mai favorizate". Una din dilemele Administrației era dacă această condiționare trebuia stabilită de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la statele din partea de vest a continentului, este, fără îndoială, unul din evenimentele foarte importante ale istoriei celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. După secole de conflicte, europenii au decis să renunțe la logica înfruntărilor și nenorocirilor, pentru a se angaja într-o construcție fondată pe valori democratice, respect reciproc, dezvoltarea realizărilor în acest sens creînd o adevărată interdependență și sentimentul unui destin comun. La această transformare a Europei, democrația creștină pare să fi avut o contribuție
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca păcatul iudeilor să se osândească prin el însuși. O aduce întocmai ca un om care fiind lovit cu o piatră arată piatra sau haina însângerată. Va veni pe nori, așa cum S-a înălțat; și semințiile văzând aceasta vor plânge. Nenorocirea lor însă nu se va mărgini numai la plânsete, ci plânsul va fi ca să-și pronunțe ele însele sentința, ca să se osândească singure”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol. 23, p. 866) „Căci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
centru în stânga (fenomen care produce tulburări și disfuncții neuropsihice). Se crede, în regiunile nordice (Iași, Suceava și Botoșani) că este "semn rău" când un copil începe să doarmă ghemuit, cu mâinile între picioare și cu fața la perete. Aceasta "aduce sărăcie și nenorocire". A. I. Candrea menționează un basm de Ispirescu în care se regăsește aceeași observație. Ne gândim la legătura dintre această poziție și semnul clasic al "cocoșului de pușcă", cu somnolență și fotofobie. Este posibilă, de asemenea, analogia cu o catatonie schizofrenică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
intrat în proiectul rusesc, Gavril Bănulescu-Bodoni va încerca să conserve, o perioadă, spiritualitatea creștină românească a Basarabiei, până în 1821, când a murit. III. Răul dinlăuntru Eminescu nu se mulțumește doar cu explicația unor asemenea acte de trădare, care au pricinuit nenorociri peste nenorociri teritoriilor românești de-a lungul secolelor. El încearcă să facă lumină de ce o etnie atât de numeroasă, comparabilă, după Herodot, cu "inzii", traco-dacii, din care se trag românii, au stat în istorie sub Zodia Racului (vezi Doină) și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]