9,222 matches
-
Forrester, care descalecă și scoate șaua de pe cal. Moti Lal nu este stăpân aici, o, nu, e doar un însoțitor în care familia are încredere. Au lăsat în seama lui escorta tinerei spre casa unchiului ei din Agra. Este cam neobișnuit, desigur, există și circumstanțe extenuante. Circumstanțe extenuante? Ce tot vrea să spună nerodul ăsta? Forrester îl întreabă de unde vin, iar omul rostește numele unui orășel la două sute de mile înspre vest de locul în care se aflau. — Și ați străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se pare uriaș, își face loc prin acel furnicar de femei cu aerul plictisit, dar demn, al unui taur pe un câmp de juninci. Pran n-a mai văzut niciodată atâtea femei la un loc. Toate par foarte tinere și neobișnuit de frumoase, iar unele sunt cam dezbrăcate. Poate că este amețit, pentru că a suferit de foame, dar acest loc i se pare mult mai ferit de pericole decât strada. Se gândește că dacă nu se va ivi ceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de machiaj în jurul ochilor. Le evită din nou. Ore întregi stă și se uită în întuneric pe fereastra murdară de praf. Treptat, senzația de mișcare începe să-l liniștească. Zgomotul metronomic al pistoanelor, aerul schimbat; toate îi imprimă un sentiment neobișnuit, de progres. Încet, ceva începe să se închege, să se coaguleze în fluxul conștiinței lui Pran. Revine capacitatea perlă. Așadar, călătorește. Se întâmplă ceva nou. Mai are încă speranță. Femeile discută. Cum s-o numim? — Cum crezi? — Zia? — Tuhina? — Noor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plece și închide ușa. Rămân doar ei doi. Maiorul Privett-Clampe este un bărbat de vârstă medie. Are acea culoare de păr, nisipiu-roșcată, întâlnită la mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împinge în jos spre tabela evoluționistă, în direcția unui măturător, câine, pește, sau în sus, spre brahmanism și eventuala eliberare de ciclul acțiunilor și de suferință. Această trecere în revistă pe care o face Pran, se derulează cu o viteză neobișnuită. Beat, epuizat, cu inima slabă și respirația greoaie, maiorul nu este vreun performer sexual. Are destul de des nevoie să facă pauză și în timpul unei asemenea pauze, Pran se întoarce și observă o breșă în peretele negru al încăperii chinezești. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rezervorului uriaș. Un croitor stă în fața atelierului său cu o privire goală, impasibil. Trec câțiva oameni pe strada îngustă. Merg pe jos, pentru că generalul a rechiziționat tonga-urile și bicicletele pentru armată. Dând colțul, Pran se confruntă cu un spectacol neobișnuit. Trei soldați englezi, bărbați din Somerset de culoarea cărămizii, aplecați asupra unui muncitor sikh. Merg în urma acestuia, care se târăște pe stradă. — Jaldi! Jaldi! Nemernic negru! latră subofițerul. Omul care se târăște încearcă să le spună că locuiește aici, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva finețea neobișnuită a pielii, calitatea neobișnuită a trăsăturilor, îl introduce pe acesta în categoria tipurilor criminale, identificate de marele Lombroso. Înclinarea spre crimă a mulatrilor a fost bine documentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva finețea neobișnuită a pielii, calitatea neobișnuită a trăsăturilor, îl introduce pe acesta în categoria tipurilor criminale, identificate de marele Lombroso. Înclinarea spre crimă a mulatrilor a fost bine documentată în America și forma particulară, hibridă, ascunsă a lui Robert poate fi semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva finețea neobișnuită a pielii, calitatea neobișnuită a trăsăturilor, îl introduce pe acesta în categoria tipurilor criminale, identificate de marele Lombroso. Înclinarea spre crimă a mulatrilor a fost bine documentată în America și forma particulară, hibridă, ascunsă a lui Robert poate fi semnul unor tendințe antisociale. Preocuparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe propria lui afacere. Numai cerul știe ce oferte se găsesc aici. Bobby le comunică tuturor că nu este interesat și lumea acceptă asta mai mult sau mai puțin. Nimeni nu poate descoperi nimic despre trecutul său. Nu e nimic neobișnuit în asta. Nu i-ar veni nimănui să afle de ce Shyam Sen nu se poate întoarce la Calcutta sau să-l întrebe pe China Tony cine i-a ciopârțit degetele. Unele lucruri sunt personale. Dar Bobby are o calitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să insiste, desigur, dar după multe împotriviri și bombăneală, femeia s-a așezat la masa de spiritism și i-a demonstrat unele aspecte tehnice ale unui medium, neștiute de cei ce iau parte la ședințele de spiritism. Manifestând o agilitate neobișnuită pentru o femeie de dimensiunile ei, i-a arătat cum să încline masa, lovind-o abia perceptibil, cum să-și elibereze mâna de sub cea a vecinului, cum să-și folosească diferite părți ale corpului pentru a produce efecte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sceptic a forțat-o să bea o ceașcă de cafea înainte de ședință, iar muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune munca, Bobby se simte adesea pierdut. Deși cei doi Macfarlane i-au oferit un cămin, n-au depășit niciodată barierele unei onestități emoționale. Nimeni altcineva n-a fost interesat de el. Nu aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
declanșează peste tot prin Bombay. Tânărul apare fără cel mai mic avertisment la Willingdon, la Yacht Club, sub aracadele de pe Rampart Road sau ițindu-se de după vreun palmier, când ea se îndreaptă spre vreo petrecere. Lily Parry are o viață socială neobișnuit de activă și oriunde se duce, oamenii sunt bucuroși s-o vadă. Dar trebuie să existe limite, chiar și pentru adulație și deși este un tânăr frumos, nu suportă să i se facă plecăciune. Pentru a-și continua curtea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au aruncat cu pietre cu o seară în urmă pe străzile din jurul misiunii, cu privirile ațintite asupra obloanelor casei pastorului Macfarlane. La lăsarea întunericului, o coloană de fum destul de vizibilă se ridică din mahalalele de la Tata Mills. Falkland Road este neobișnuit de aglomerat și ceva din fluxul și refluxul acela de oameni i se pare ciudat lui Bobby. Nu dau impresia că se distrează sau sunt în căutare de plăceri. Acești oameni sunt pregătiți pentru ceva, așteaptă. La aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i deosebească. Un expert, pe de altă parte, ar observa unele trăsături care deosebesc acest grup în ecologia universității. În primul rând, predomină pantofii din piele de căprioară. Cravatele le sunt lucioase, unele făcute din mătase. Părul îl au neobișnuit de lung și în unele cazuri se apropie (scandalos și periculos) de guler. Acestea sunt semnele distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar mai târziu, unii dintre cei mai dedicați vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar mai târziu, unii dintre cei mai dedicați vor ajunge să se maturizeze, purtând pălării cu borul larg, pantaloni cu falduri și jachete cu o croială neobișnuită, de marcă. Statistic vorbind, măcar unul din ei va începe să folosească parfum. Dacă vor continua cu perseverență, Atleții vor ajunge să le curețe camerele și le vor scoate pantalonii cu falduri. Atletul este inamicul natural al Estetului. Estetismul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nașterea sa, mulți dintre egalii săi au intrat într-un sistem complicat de simboluri și relații atât de elaborate și pătrunzătoare, încât abia le-au observat. Bridgeman, pe de altă parte, nu cunoaște pe nimeni și nu este cunoscut. Este neobișnuit, poate lasă chiar loc unei ușoare vinovății. În opoziție cu A Fi Cunoscut, care în Glouchestershire este o condiție existențială a priori, A Nu Fi Cunoscut implică inducerea în eroare, distanță și o relație zbuciumată între individ și lumea socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de fericire, era fiorul predictibilului, al controlabilului. Mai târziu, răsturna și reorganiza cutiile cu ace de cusut, toți nasturii albaștri într-un compartiment, degetarele în altul. Și mai târziu, au apărut colecțiile de monede, timbre, fluturi și alte lucruri mai neobișnuite, precum cotoarele de bilete, sau sâmburii de cireșe. Ceea ce-i făcea mare plăcere tânărului Henry, nu era ca la alți copii bucuria de a avea un set complet, aspirația spre totalitate. Era ceva legat de acțiune, gestul de a fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit. Chiar și așa, nu se simte bine. Poate că starea de disconfort nu are nici o legătură cu chelnerul. Poate vine de undeva mai profund, poate din felul cântat al limbii franceze vorbite sau din figura necunoscută de pe meniul aflat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anilor ’90, a aflat prin Alexandru Paleologu că Ioana revenise în țară și dorea s-o întâlnească. S-a întors din acea vizită fermecată de verișoara ei prin alianță, pe care de-abia o cunoscuse. Mi-a evocat cu o neobișnuită febră în glas dimineața petrecută împreună. Fusese atât de fascinată de personalitatea Ioanei, încât uitase cu desăvârșire să-i pomenească de mine. Pentru câteva ceasuri nu existaseră decât ele două pe lume, una pentru alta. La scurt timp după aceea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ce impresie îți face Tseng Kuo-fan. Îmi urmez soțul în Sala Dezvoltării Spirituale. Generalul se ridică din genunchi și îl salută pe Majestatea Sa. Bag de seamă că este prea neliniștit ca să-și ridice privirea. Asta nu e însă ceva neobișnuit în timpul unei prime audiențe imperiale. Se întâmplă mai adesea printre cei de origine chineză. Umili din cale afară, lor nu le vine să creadă că sunt primiți de conducătorul lor. De-adevăratelea, nu chinezii, ci manciurienii sunt cei cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei rămân forța politică dominantă: opiniile lor îl influențează pe împăratul Hsien Feng. Tseng Kuo-fan este cel mai bun general din imperiu și cu toate astea Majestății Sale îi este teamă să-l promoveze. Însă lucrul acesta nu-i ceva neobișnuit. Orice chinez cu rang înalt se poate trezi oricând retrogradat pe loc. Nu există niciodată o explicație. Prințul Kung l-a sfătuit în mod repetat pe împărat să elimine discriminarea din administrația sa, argumentând că până ce Majestatea Sa nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înconjoară leagănul și îl sărută pe Tung Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi înfometați care sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a sinucis după ce a dat greș în misiunea sa. — A început pe 5 octombrie. Eunucul face un efort să își stăpânească vocea tremurândă. Era o dimineață înnorată. Palatul era liniștit și nu exista nici un semn cum că ar fi ceva neobișnuit. La prânz a început să plouă. Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci am auzit tunurile. Am crezut că visez, și așa au crezut și gărzile. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încă mai are gândurile unui bărbat. Într-adevăr, dacă înfățișarea ar fi etalonul, femeile l-ar considera pe An-te-hai mai atrăgător decât pe Yung Lu. Eunucul meu are fruntea bombată, un maxilar perfect și ochi mari și strălucitori, ceea ce e neobișnuit pentru un manciurian. Foarte deprins cu manierele de la Curte, merge întotdeauna cu grație. Împlinind douăzeci și patru de ani săptămâna trecută, An-te-hai este acum cu mine de mai mult de opt ani. Spre deosebire de mulți eunuci a căror voce sună precum cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]