7,995 matches
-
adună nori ruginii la orizontul răsăritului de secol a l mileniului trei; disperarea și prigoana cer adăpost sub acoperișul omeniei și milei ; li se închid porțile în față se ridică în fața groazei de întuneric păduri de ghimpi și munți de neputințe ape tulburi întunecă orizontul incertitudini au împânzit ogorul și nedreptate; își aștern manta -colți neîndurați știme extremiste pân-la cer în calea haosului spiritele sunt tulburate; brexit și atentate! de la țărmul lumii creștine regele militează-pietate! -dăruiți adăpost băjeniților lupii și turmele
PIETATE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373593_a_374922]
-
umbră din divin Ce plutești peste-a mea cale, Patimă mea din suspin Cursă-n zbucium și în jale. Tu, stăpânul meu pe veci Ce-ai rodit prin a mea ființă, Dara ta pe unde treci Îmi e rază-n neputința. Îmi ești soare, îmi ești luna, Îmi ești roua de pe buza, Liniștea mea din furtună Iar prin viață, călăuza. Tu îmi ești hotarul sfânt Ce-mi îngrădești nemurirea, Îmi ești aripi și avânt, Dragostea și contopirea. Îmi ești vis în
ÎMI ESTI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373600_a_374929]
-
oare descrie în actualele, decapitatele, depreciatele cuvinte? O poezie caldă și pură, dar în același timp, o pătrundere în realitate, în adevăr: greu trebuie să-i fie / porumbelului alb/ să conducă șirul cocorilor/ întorcându-se dalb/..... „În veșnicia fără cuvinte” - neputința despărțirii în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
și atotputernică. Acum, o simțeam neputincioasă. Parcă ar fi vrut să scape de o mare încătușare. Dar ce puteam eu să-i spun? Cum puteam să ajut un imens de lacrimi? Simțeam cum mi se opriseră bătăile inimii. Sufeream! A neputință. Încet, am început să mă scutur de vise, și brusc m-am trezit fredonând. Nu știam de nicăieri cântecul, deși, părea că îl cânt de-o viață. Mă simțeam liberă. Descătușată. Am început să cânt tot mai tare. Valurile mă
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
că crezi că scrisorile mele șunt măsluite după nu știu ce citate sau mai știu eu ce impuls avînd și de la acea poezie pe care, e drept, am luat-o dintr-o publicație, dar au fost și versuri ale mele, de aceea neputința mea de a o reda atunci...,, ,, Cînd m-am născut, am primit în dar o pată, cu un nume ciudat, care era binecuvântată. Se numea inima... Am luat-o, m-am jucat cu ea, apoi am împăturat-o, iar mai
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
curgerea vremii emoții răscolite de viață. Mă întorc cu fața spre adolescență. Atunci am învățat să repet pentru auzul inimii: ,, se schimbă mereu chipul zilelor, se răstoarnă tăvălite de drumuri de-a lungul și de-a latul căutării.” Cu ce neputință să încep lepădarea de timp? Pe care s-o îmbrac mai ușor în ascultare? Probabil că și cutremurele așază pământul pe temelia harului, revelând slăbiciunea materiei. O iau de la capăt cu partea aceasta de suflet. Construcția trecută nu s-a
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
cristale... Tu, iartă-mă, iubite cu zâmbetul șăgalnic C-aș vrea să încrustez pe chipu-ți, fericirea. Peste poteci de dor, cu pasul tău năvalnic Ai alergat spre mine, să gusti din plin iubirea... Tu, dragostea mea mută, îmi iartă neputință De a plăti tribut, cuvinte nerostite. Sarut am pus pe slove, și-am răsturnat sentința Care ținea captive suflete-ndrăgostite... Referință Bibliografică: Tu, dragul meu... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016. Drepturi
TU, DRAGUL MEU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371410_a_372739]
-
Păstor pe creștet pune Mâna sfânta și-apoi ia Toată tulburarea care S-a proptit în viața ta. Un Păstor aprinde ruga Chiar în mijlocul furtunii Se opresc și se tot miră Ateii și chiar nebunii... Un Păstor îți ține mâna Neputinței și îți ia Toată grija, tulburarea Ce s-a scurs în viața ta. Nu te lasă când e greu Și povara te apasă Stă la patul suferinței, Lângă suflet și în casă... Un Păstor deschide cerul, Pentru tine ca să ia
UN PĂSTOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371478_a_372807]
-
de vorbe și de fapte-mi pare caznă. Aș vrea orice să împlinesc cu haznă, dar rezultatul e bolboroseala. Spre vară am crezut că elocința, mă va purta pe drumuri de mărire. Oratoria, cale spre-mplinire, și-a dovedit deplină neputința. Mă adâncesc în toamnă cu plăcerea, refluxului de apă către mare. Poveri de timp simt ca o apăsare, acum, limba maternă mi-e tăcerea! *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: Acum, limba maternă mi-e tăcerea / Ovidiu Oana Pârâu
ACUM, LIMBA MATERNĂ MI-E TĂCEREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371517_a_372846]
-
arată un curcubeu, străjuit parcă de doi serafimi. L-aș strânge în palme, rugându-l să mă ducă la schitul din pădure. Poate acolo, Înălțimile mi-ar limpezi mintea și sufletul. Aici, e mult noroi. Chipuri umbrite de frică, de neputințe și nedumeriri, te ajută să te rogi și mai mult. Soarele nu și-a mai tras nici o geană de pe un ochi, să-și poată duce căldura către noi. Ceasul din perete îmi turuie același ritm de picătură pe tablă veche
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
nu vroiai să știi doar răspunsuri seci, întrebări pe care nu știai a pune le strângeai în palme, culegând poteci. Geana dimineții trezea blând lumina când veneai copile cu al tău surâs și-mi săreai în brațe căutându-ți vina neputinței mele ce pe-obraji s-a scurs. Tu, ți-ai scris copile vreo cinci foi din carte mulțumindu-mi veșnic chiar trăgând de ploi, vei toci opinca ca s-ajungi departe și vei umple cartea de scrisori cu noi! Autor
CARTEA COPILĂRIEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371622_a_372951]
-
grijă într-un vas mic, de lut. Din acea zi, deși seceta era în tot, omul cel nevoiaș parcă se simți întremat. Gândurile sale erau zi de zi spre copilul cel minunat, înger trimis din cer, care văzuse necazul și neputința sa. Prinse curaj. Începu să umble mai des prin pădurea sălbatică de la marginea pustiului. Aduna de acolo ce se putea găsi, niște rădăcini savuroase, care-i puteau astâmpăra setea. Așa a fost, până când Iehova se îndură de lumea păcătoasă, și
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
se alătură unele altora în forme literare care se bazează pe talent liric dar și pe experiența autorului în relație cu lumea înconjurătoare. Silvia Bitere nu este defel romantică, este tipul de poetesă care se implică, oficiază din convingere și neputința de-a trece indiferentă pe lângă evenimentele cotidiane. Frust, aplicat cu siguranță de sine, enunțul poemelor din acest volum este modernist și te atrage în continuarea lecturii, odată ce ai citit prima pagină. Uneori, tristețile, ca și cum ar fi strict personale, lasă ceracăne
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
cu o lovitură, trântind-o și țintuind-o cu pieptul pe masă. Pe masa pe care mâncase și care acum era doar un suport banal pentru ca el să-și satisfacă instinctele, batjocorind-o pe fata ce își privea plină de neputință lacrimile fierbinți ce inundau fața de masă mototolită în mâinile-i chircite de durere și scârbă... * La ordinul comisarului Grosu, care studiase atent tot materialul prezentat de agentul Matei, după orele 16,00 polițiștii încercau să facă un portret robot
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Sofianis reeditare 8.11. 2015 A.D. Anghel înveșmântat în zbor Înger înveșmântat în aripi copilul din tine a înflorit splendoarea ochii tăi lumini de borangic au uitat să mai plângă nemurirea pierdută cu palmele gândurilor împreunate a rugă îți strigi neputința de-a crede în apele Vieții scăldându-ți obrajii înviorată ți-e fața de perlă lacustră a animei tale columnă de semn † speranțele pleoapelor tale de smirnă licăresc esențele noimelor sacre caleidoscopic tărâm prin părul tău aprig curge lacrima lumii
POEM HIERATIC XVI -ANGHEL ÎNVEŞMÂNTAT ÎN ZBOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374910_a_376239]
-
în cand / decupez o gaură în cer și /mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte /până când prin inima mea /vor mai trece odată toate anotimpurile”. Cea mai amplă sectiune este, desigur, cea de a treia, în care autorul îsi explorează neputința și resemnarea în fața vieții și a morții. Poeziile sunt forma în care autorul își exprimă în modul cel mai natural intensitatea trăirilor. Comunicarea cu cititorul e directă, uneori ajung doar două trei cuvinte pentru ca poetul să etaleze o mare gamă
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
călduț îmi înfășura trupul ascuns între palme simțeam o stare de sufocare și teamă am deschis geamul și m-am uitat dincolo gardul o femeie întindea o cămașă pe gard ceva mai încolo două ciori strângeau între aripi depărtarea poate neputința din mine nu m-a lăsat să mă uit prea mult m-am ghemuit lângă patul lui tata am închis ochii și l-am strigat... undeva în copilul din mine zbura un fluture alb îmi părea cel mai trist lucru
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
acum? Eu cealaltă: Poate geamul opac al ferestrei din lemn învechit, poate suspinele după alți fluturi, poate drumul șters al gărgărițelor roșii și bosumflate, poate adierea de vânt uitată în amintiri, poate eu abătută și copleșită de multe, poate nevrerea, neputința ori platitudinea, poate trecerea prin timp prea repede, poate... Eu: Nu vreți să mergem amândouă la izvor? Eu cealaltă: Aș merge numai dacă înhămăm caii albaștri la căruța de lemn alb. Eu: Sigur, așa va fi. Luăm cănile de lut
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință. Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes Vreau să vorbești cu robul tău mai des.” Și de ce nu de dor mistuitor: „Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune, Nici omul meu nu-i poate omenesc
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
hotare Și mi-e lacrima un țurțur, când nu mai miros o floare; Corbii se-nvârtesc deasupra, și pândesc cu disperare În pustiul dintre ceruri, prada viselor amare. Aș plăti la vama sorții, cu albastrul din privire Și sub talpa neputinței, nici nu mi-aș ieși din fire; Doar s-alung pustietatea. Lui Odin să-i cer o cupă Din alesul mied, ca-n mine, Poezia să erupă. Lava ei să ardă gri-ul și din lutul roditor Să răsară curcubeie
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
Să mă dezleg de frigul tot din iarnă! În poartă voi lăsa doar ghiocei Să radieze toată bucuria-n ei, Pe strune de viori să cânte vremea, Din pat să se ridice chiar și lenea! M-aș vindeca de întreaga neputință În candela aprinsă doar credință, Iertarea mi-ar fi sfetnic în nevoi Să trecem vindecați prin vremi și noi! foto Mihai Lupu Camelia Cristea Referință Bibliografică: Iertarea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul V, 27 aprilie
IERTAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373878_a_375207]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂRĂ GLAS Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu nu mai am putere să te strig, Mi-e glasul asuprit de neputință, Doar de privirea ta îmi este frig Și cade toamna în a mea ființă. Eu nu mai am putere să te-ascult Și nimeni n-ar putea să înțeleagă Că tu ai fost în sinea mea un cult Pe care-acum
FĂRĂ GLAS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373910_a_375239]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > PRAGUL DINSPRE TINEREȚE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PRAGUL DINSPRE TINEREȚE Se cern păreri de rău în neputința blândă, Se pierd în ale vietii ne-nțelese urme Mai toate cele ce-au pierit dintr-o izbândă, Dintr-o speranța care-a învățat să curme Destine, grele, fără vlaga duse-n brațe Cu neputința strigatului de ajutor, Pe un
PRAGUL DINSPRE TINEREȚE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373931_a_375260]