3,664 matches
-
te veselești mai tare, tu te întărești, tu întinerești!" (N. S.). Soluția Bukovski nu diferă de a lui Churchil. Chemat prima oară la sediul KGB, nu a dormit întreaga noapte, nu de frică, ci n-am mai putut dormi de "nerăbdare" cum declară în amintirile sale: "Abia așteptam să se facă ziuă, să fiu în fața lor, să le spun tot ce cred eu despre ei și să intru în ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam închipui". Apreciate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Vasile are să fie Cristi și am terminat cu socotelile pentru totdeauna. Spune, dragul meu Cristi, ce voiai să spui. — S-a întâmplat ceva, domnișorule Cristian ? — Asta-i bună, domnișorule... Ha ! Domnișorului părea să nu-i convină ceva și așteptam cu nerăbdare să-mi spună și ce. Nu, nicidecum nu e ceva care să mă deranjeze, doar că... Mă gândeam... Adică... Pfff, oftează el tot mai îngându- rat. Aș fi vrut să încerc ceva nou. Ceva nou, ce ? — Aș vrea să abordez
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deschidă. Ca un atlet, strângându-și toată energia pentru a demara în forță. Respira încet, tot mai încet, și intra în transă. Închidea ochii și auzea lumea care începuse deja să-i strige numele. Își imagina sala cum fierbe de nerăbdare. Sunteți gata, maestre ? se auzea vocea șefului de sală, care trebuia să-l anunțe publicului. Cristi nu răspundea, semn că nu era încă momentul opor- tun. Forfota și aplauzele nu erau îndeajuns, punctul de maximă intensitate nu fusese încă atins
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înainte de intrarea pe scenă. Era ca și cum renunța la a fi om și devenea o stare, o stare din ce în ce mai intensă odată ce își auzea numele strigat tot mai tare și bătăile din palme deveneau tot mai puternice. Simțea cum se dă de nerăbdare din picioare, pe sub mese ; cum se învârt în mâini, de emoție, tacâmuri, fără niciun sens ; cum se aprind țigări după țigări ; cum tensiunea crește minut cu minut și sufletele lor sunt aproape de a exploda. — Sunteți gata, maestre ? Niciun răspuns, din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate mesele la tăcere. Pășea încet, strălucind sub luminile reflectoarelor, cu brațele deschise, așteptând ropotele de aplauze atât de lungi și sonore, pe care niciun alt artist al vremii nu le-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
resentimente sau felurite oportunisme. Or, Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o ne-stăpânire, o nerăbdare În fața capricioasei zeițe a Gloriei, un fel de a ratrapa „timpul pierdut”, anii irosiți și nedrepți ai ultimei decade a tiraniei În care, Într’adevăr, tinerii debutanți au avut un tratament injust, brutal și discriminatoriu - comparat cu cel de care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vârsta mea sau mai tineri ce nu aveau nici un fel de experiență În facerea unei reviste literare, În schimb mult aplomb, ce stă rău Românului, vehemență și „decizie În opinie” care frizează, nu rareori, sau proasta creștere, sau o penibilă nerăbdare de „a ajunge!” Unde...?! În cultură - și acest lucru a fost evident chiar și sub vechiul regim! -, În procesul creației, o carieră, un prestigiu real, rezistent, nu se fac doar cu „impetuozitate” , „cu coatele” unor argumente valabile un ceas sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată nevoilor fizice personale, nerăbdarea față de alții, o nerăbdarea ce devine tot mai organică și care Înseamnă de fapt slăbirea gravă a capacității de imaginare a celuilalt, a empatiei, cum se spune. Iar În plan mai larg, mai general, a fi bătrân Înseamnă și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată nevoilor fizice personale, nerăbdarea față de alții, o nerăbdarea ce devine tot mai organică și care Înseamnă de fapt slăbirea gravă a capacității de imaginare a celuilalt, a empatiei, cum se spune. Iar În plan mai larg, mai general, a fi bătrân Înseamnă și a deveni sceptic, iremediabil sceptic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tipul meu de abordare logic. Deci, deși am ajuns indubitabil bătrân - anii, fizicul și privirea celor din jur mi-o atestă! -, modul meu de a gândi, viteza și o anume perspicacitate care Îi surprinde pe cei mai „molcomi”, mai „didactici”, „nerăbdarea” mea puerilă față de obtuzitatea senină și previzibilă din jur, mă „rețin” Încă În acea „post-adolescență” eternă, tipică unui sangvino-coleric. Sufăr din „ambele”; așa cum adesea mă „nemulțumește” stilul meu literar, criticat nu de puține ori, zeflemisit chiar, și care, el Însuși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ridicat privirea. - Ignoră câinele, i-am spus. - A da, problema intimității tale cu animalele. Uitasem. - Hei, am fost prieten cu Pidgin O’Brien trei luni. Apoi: Ești gata pentru un pic de accion? - Mai întrebi. Jay își frecă mâinile cu nerăbdare. - Am făcut rost de niște pudră boliviană, am zis, căutându-mă prin buzunare. - Oo - Mătreața Diavolului. Am găsit rapid marfa și i-am dat lui Jay un pachețel. L-a desfăcut, inspectând cocaina, apoi l-a așezat pe capota Porsche-ului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ducatti? - Trebuit să-l vând. Jayne credea că-i va da idei periculoase lui Robby. Iar idea mea că puștiului nu-i pasă de nimic s-a dovedit inutilă. - Cum e tatăl, așa și... - Nu mai gâfâi pe aici de nerăbdare și trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îmi era leoarcă de sudoare. Jayne tocmai voia să zică ceva când o văzu pe Sarah încercând să facă roata și îi strigă să fie atentă. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea, i-am asigurat pe Alleni că așteptam cu nerăbdare să ne vedem duminică seara și i-am înapoiat aparatul digital lui Jayne. Știam că nu era foarte înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se mișcă din nou în pădure. Oscilațiile tumultului prinseră să se ițească cu o furie sulfuroasă de vânt fierbinte și apoi, aproape imediat, încetară să se mai zbată. Auzeam sunetele răbufnirilor ușoare, sacadate, a ceva ce se apropia. Înaintând cu nerăbdare. Dorind să fie remarcat. Voia să fie văzut și simțit. Voia să-mi șoptească numele. Să mă păcălească. Însă nu devenea vizibil deocamdată. Și cum continuam să privesc întunericul, am văzut o altă siluetă gonind peste câmp și ținând ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu mine, părea neafectată de evenimentele din noaptea trecută și în timpul cinei mi-am dat seama de ce: făcea parte din vis. M-am îmbrăcat în costum pentru seara părinți/profesori. Arătam responsabil. Un adult căruia îi păsa și ardea de nerăbdare să afle cum evolua copilul din punct de vedere academic. Urmează un dialog pe care l-am scris pentru scena din dormitor din noaptea aceea, dar pe care Jayne a refuzat s-o joace, rescriind-o. - Cu ce să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar despre aceasta, poate altădată. Eu țin să vă mulțumesc pentru adresa Părintelui Gavrilescu, căruia i-am scris și poate că voi reuși și să redau istoriei aviației un nume complet necunoscut . Aștept În orice caz răspunsul său cu mare nerăbdare. Fiind Însă vorba de un lucru atât de inedit, ar fi extrem de greu de Întreprins ceva fără o atestare certă, ca bază de plecare pentru o prezentare a acestui caz interesant. Fără a considera că pun punct dialogului cu Dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
obiecte ce au aparținut marelui artist. Vă aștept pe curând la București, și Încă o dată vă spun LA MULȚI ANI! Ella Istratty </citation> <citation author=”ISTRATTY Ella” loc="București" data =”20 iunie 1975”> Mult stimate domnule Dimitriu, Așteptam cu atîta nerăbdare și speranță un răspuns mai clar și mai categoric din partea dumneavoastră, cu privire la tipărirea manuscrisului meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. A trecut atâta timp (sau mie mi se pare prea mult!) și nu mai știu nimic . Am scris și eu directorului Editurii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. În fiecare dimineață aștept poștașul, care nu vine... Mă frământă tot felul de gânduri. Aș Îndrăzni să vă mai rog ceva: Dacă aveți nevoie de sculptură, de vreun monument, gândiți-vă la Ada Medrea . Aștept cu nerăbdare un rapid răspuns. Cu toată considerația și prietenia, Ella Istratty </citation> citation author=”ISTRATTY Ella” loc="București" data =”15 decembrie 1975”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Nu am mai primit nici o știre bună de la Dv. și nici de la altcineva. Acuma scriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care o aveți. Vă urez LA MULȚI ANI! și Sărbători fericite! Ella Istratty </citation> <citation author=”ISTRATTY Ella” loc="București" data =”22 martie 1976”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Acum patru zile am primit răspunsul, pe care Îl așteptam cu mare nerăbdare, de la Editura Junimea. Ce dezamăgire! După ce am cetit scrisoarea semnată de Ada Fărtăiș (numele al doilea este scris cam greu de descifrat), am fost atât de decepționată, Încât trei zile am fost bolnavă. Iată ce mi-a scris: Eu nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
le pune la dispoziție (În afară de lucrările menționate În lista pe care ți-am dat-o). Îți mulțumesc foarte mult că te ocupi de locuința noastră și ne-ai ținut la curent despre lucrurile care ne privesc personal. Așteptăm cu multă nerăbdare revederea cu oamenii și locurile pe care le Îndrăgim și ne bucurăm că timpul trece repede și nu mai este mult până atunci. Salutări cordiale din partea mea și a soțului meu, Stela Lovinescu P.S. Noi intenționăm să venim la sfârșitul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prezentabilă! Pentru această onoare vă mulțumesc Dvs., și poate În mai mică măsură și D-lui Ciurea. Mult aș dori să citesc și „Memoriile” D-lui Ciurea. Poate voi avea ocazia când voi veni la Fălticeni . Am așteptat cu multă nerăbdare hotărârea ultimă ca să putem pleca de aci În ajun de 23 Aug. dar, cu mare regret văd că trebuie să mai amân, deoarece familia cu care veneam, Întâmpină dificultăți. Mașina, după o cursă intensă de o lună, are nevoie de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Întâietate și cred că și lucrarea pe care trebuie să o prezentați va fi cotată... excepțional! Vă doresc sănătate multă și Încă multă răbdare (...). Iarna aci n-a fost frumoasă ca altădată; fără zăpadă și fără ger (...). Așteptăm cu mare nerăbdare primăvara, vara, când poate veți putea să ne vizitați Împreună cu soția. Noi vă vom primi cu multă plăcere. Astăzi am avut deosebita plăcere să aud la radio despre inaugurarea Muzeului fălticenean Irimescu . El cunoaște și pe Ecat. Pop Petrovici. Eu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
văzut Într-un program de la o sesiune de comunicări că dl. Ursulescu are o lucrare despre cercetările arheologice de la Hârtop. De altfel, când am fost la Iași În nov., mi-a spus că a făcut cercetări la Hârtop. Ard de nerăbdare să citesc această lucrare. Probabil Încă nu e publicată! Aș ruga pe Jenel să-l roage să mi-o Împrumute, eu promițând că În f. scurt timp i-o restitui. Parcă nu mă rabdă inima să nu aflu cât de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
locul unde am văzut lumina vieței. Ca urmare nu trebuie să te Îndoiești că, la timpul potrivit, tot ce rămâne după mine ca creație va merge acolo, așa cum am promis. Bine Înțeles dacă voi fi convins de D-stre. Aștept cu nerăbdare să ne vedem la Varatic. Când ajung acolo eu Îți scriu. Cu cele mai bune sentimente, soția mea și eu vă salutăm frățește, M.V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”M-rea Varatec” data =”27/VII.73”> Dragă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
toată dragostea tuturor din familie, din partea soției mele și a mea. M.V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”2/XI.1973”> Dragă Domnule Dimitriu, Este drept că așteptam scrisoarea matale și că am deschis-o cu nerăbdare. Doream să cunosc condițiile În care ne-a părăsit, bunul nostru profesor. D-ta ai avut amabilitatea să-mi scrii amănunțit și eu sunt mulțumit că nu s-a chinuit, ci a adormit, așa cum am dori cu toți să avem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]