15,607 matches
-
în apă, zgomot ce încântă auzul și sufletul. - Sări Moșule! Albert nu se mai poate codi. Își ia avânt scurt, execută saltul fără să chiuie, plonjează, contactul cu apa este deosebit de plăcut dar simte că înțepenește subit, fruntea lovindui-se de nisip. Ca prin minune se ridică răcnind ca pentru a-și arăta satisfacția. Cioxe însă nu poate fi păcălit: - Te-ai turtit Moșule, așa-i? - Puțin. - Dacă mureai? - Muream... - Mai sări? - Voi cum reușiți? - Mai aproape de mal apa este mult mai
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor. Cum se rărea, cum dădeam drumul la parâmă să schimbăm locul. La un moment dat am ieșit de pe zona cu piatră și am dat peste nisip. Nu mai prindeam nici un pește. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai lateral când am revenit de unde am oprit prima dată, trăgându-ne pe parâmă, dar fără rezultat în mincioguri. Stăteam tăcuți pe mare și
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
pentru decorațiuni interioare. Iau pensula pentru pictarea viselor, o întind pe pânza timpului cu ochii săgetați de harta căutării. Îmi rotesc privirea entuziasmată, mă folosesc de orice prilej pentru sculptări de sens. Mă ajută o rază de soare, pulsul mării, nisipul ud, chiar și umbra aceea așternută pe marginea serii. Mă prind de aripa unui pescăruș, ascult de briza pașilor, de șoapta care s-a așezat peste zare, de clopotul dorului, de dâra aceea de nevoie pe care o lași prin
NEMĂRGINIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365226_a_366555]
-
tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră ... Citește mai mult noul cod din două cuvintehărțileascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
și a pericoldupă ploi acidesub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitaresau cântau a tristețealtele scrijelite pe cranii de sclavitraversau în sticle oceaneodată cu fragmente roșii însemnate cu xplutind undeva în stomacul unui pește rătăcitdin cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră... XXII. NU ESTE VIS, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013. inima ta s-a deschis floare joacă lumina și roua zorilor printre petale dansează în jurul meu în
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Tablou: "Bucurie" (maestrul penelului - domnul Ion Panduru) "Privirea se desfată de ceva vreme pe tabloul "Bucurie"... Maestrul penelului, Ion Panduru, surprinde vraja înspumata a mării ce pare a fi oricând la picioarele noastre și doar un pas de am face, nisipul și apa ne-ar spală picioarele, iar soarele ne-ar lumină mereu întunericul. Ce artă minunată, așa sentimente de vacanță, de voie bună, de libertate, toate aici într-un tablou numit a fi "Bucurie" a simțurilor, dar până acolo aduce
EXPOZITIE DE PICTURA, SEMNATA SUGESTIV SI CUPRINZATOR, ION PANDURU!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365258_a_366587]
-
voința Ta, trimite-mă, trimite-mă...” Concluzii A gândi, a umbla, a visa, a vorbi, a iubi... a făptui. Acolo unde există viață, există mișcare, există dinamism. Singură lumea anorganică, neînsuflețită este imobilă, fiind mișcată numai de altcineva: firele de nisip sunt purtate de vânt, pietrele de apă. Însă, o floare, de exemplu, caută lumina: floarea soarelui se îndreaptă întotdeauna către soare, urmând călătoria zilnică a acestuia pentru a se împărtăși de căldura și de lumina lui. Și cu cât ne
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
fim măcar o singură clipă, ceea ce niciodată n-am învățat a numi, ceea ce într-o zi am găsit fără a iscodi, ceea ce am avut fără a fi în stare să avem. * I Cu o mână am desenat un nume pe nisip am iubit și nu am fost iubita. Cu cealaltă mână am trasat o cale peste ape și nu i-am putut urmări destrămarea. Cu cele două mâini am îmbrățișat o picătură de sânge care-mi dogorea în piept și-am
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]
-
Dan Ilie, pentru a înțelege toate subtilitățile, mai trebuie citite câteva sute de cărți și, în primul rând, cartea cărților. ULTIMA ORĂ ! Cutremur la Giurgiu. Pi buni! 3,9 grade pe scara binecunoscută, la intrarea în țară. După sejurul la Nisipuri. „- Pregătiți actele pentru control!” Actele! Constat că toate rămăseseră la recepția Hotelului Sunrise. Cod roșu de precipitații! Caută vinovatul și scoate-i ochii! Recepționerilor, că nu ni le-au dat. Ardelencei, că nu le-a cerut. Mie că nu mi-
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
sânge înghețate... În asemnea zile te cuprinde o stare patetică de nostalgie Cu mult mai ucigașă decât tăcerea. În asemenea zile privești pierdut în depărtare Te adâncești în lume până devine adâncul din tine Și, treptat, observi cum pulberea de pe nisipuri brodează cu aur irizat Un petic de speranță... Cum strigătul pădurii trezește păsăretul.. Cum reîncepe viața alunecând în sus. Solstițiu de iarnă Mahalaua își mestecă măruntele-i drame - Istorisiri picante și febră viscerală... Adorm conștiințe-n fetide lupanare Bolborosind despre
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
biunivocă și, psihologicește, reversibilă. Din nou poezia este chemată în imaginar, pentru că substanța ei se regăsește în viziunile artiștilor contemporani. Fotografia digitală este expresia maximă a fascinației acestor transformări. Pietrele rotunjite pot părea sânii „de piatră” a unei adolescente, încrețirile nisipului pot sugera șolduri și coapse, ramurile copacilor sunt brațe lungi, mlădioase, peștele se poate plimba pe uscat, iar șarpele este un falus viguros și puternic care poate excita o femeie. Mai mult, viața poate fi amfibie, submearsă, sau efemeră, ca
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
Acasa > Poezie > Delectare > FRIZĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului FRIZĂ Se retrage valul, singur și tăcut, Îi rămâne-o dâră, ca un mic făgaș. Pe nisip persistă urmele de pași, Iar pe buze, palid, ultimul sărut. Nu-și mai află marea cale și sălaș, E la fel de tristă ca la început, Stâncile se-nmoaie, parc-ar fi de lut, Țărmul se chircește, știe c-o să-l lași
FRIZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366289_a_367618]
-
ultimul sărut. Nu-și mai află marea cale și sălaș, E la fel de tristă ca la început, Stâncile se-nmoaie, parc-ar fi de lut, Țărmul se chircește, știe c-o să-l lași. Scrâșnește timpul nostru în clepsidră, Rostogolind din nou nisip și briză. Ne soarbe sufletul a urii hidră Și vrea să ne așeze iar în criză. Când ieși din apă, suplă ca o vidră, Pictezi și plaja-n străluciri de friză. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: FRIZĂ / Leonte
FRIZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366289_a_367618]
-
în picioare. Umbrele, care acoperă orologiile, sunt plecate în pelerinaj spre zodiile dintre solstiții. La vremea amiezilor, încătușate în viori sunetele se sparg în pereții de sticlă. Pe aici îmi erau pașii fără urme, între zile amenințate de drumurile-simbol, ca nisipurile detașate de ape, pe care se odihnește trupul iubirii. Nimeni nu știe cum în adâncul visului, dorința e o flacără albastruie care arde inima trubadurului intrat în cântec. Voi însera pe pajiștea apusului, să-mi îmbălsămez inima cu cîteva ierburi
INTRAT ÎN CÂNTEC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366322_a_367651]
-
TEME ASTRALE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Vara asta m-a răzvrătit m-a priponit cu horoscoape osile sufeream oprimați de cruzimea razelor orbitoare ce trasau linii de karme pe nisip cu soarele jucând în sextile ne iroseam în conjuncții fatale eram cantonați în antile navigam pe corăbii astrale cu punctul vernal răsturnat dictate de Psyche ne demarcau iubirea cu picături azure de perle aquamarine ne târau meduzele -n buze ventuze
FANTEZII ESTIVE PE TEME ASTRALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366305_a_367634]
-
Dinspre durere vin semne magice, licorni albi și dragoni albaștri. Să extrag spinii din piept rostind un descântec de plumb, care despică cerul cu turnurile înalte sub care un giulgiu de stele acoperă infernul? Dante doarme pe un catafalc de nisip... Deasupra, moartea scrijelește piatra, topește timpul prin țurțuri, cu aripile căzute pe cruci și statui.. Șuieră prin aer nevrozele nopții, se sting lumânările-n uitare. Resemnarea așează tăceri pe inimă; mă bântuie cântecul deșertăciunii, o nouă zi de singurătate se
DESCÂNTEC DE PLUMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366326_a_367655]
-
un moment dat: “Cultul pentru familie și dragostea pătimașă față de locurile natale, m-au îndemnat adesea să le așez în veșnicie, și am găsit de cuviință că scriind despre ele ar fi cel mai bine.” Și autoarea trilogiei “Oameni de Nisip” scrie despre locurile natale, despre oameni și obiceiurile din zona de unde s-a născut. “Cireșul spovedaniei” nu este singurul roman în care acțiunea se petrece la sat ci în mai toate romanele sale, demonstrându-ne că ... Citește mai mult Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
un moment dat: “Cultul pentru familie și dragostea pătimașă față de locurile natale, m-au îndemnat adesea să le așez în veșnicie, și am găsit de cuviință că scriind despre ele ar fi cel mai bine.” Și autoarea trilogiei “Oameni de Nisip” scrie despre locurile natale, despre oameni și obiceiurile din zona de unde s-a născut.“ Cireșul spovedaniei” nu este singurul roman în care acțiunea se petrece la sat ci în mai toate romanele sale, demonstrându-ne că ... II. O ZI DE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > LILIANA STOIAN - JOC DE DOI (POEME) Autor: Liliana Stoian Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului JOC DE DOI Mi-e dor de tine și-am alergat la mare să prind nisipul rece o caldă sărutare a valului ce-n spumă se sparge printre stânci ratăcitoare umbre în nopțile adânci Mi-e dor de vocea tandră a șoaptei tale sfinte ce lumea o descântă și vezi printre morminte cum viața se deșteaptă
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
tălpile albe ale purtătorilor de ștafetă. O noapte în care ceață se auzea la mare depărtare. 12. Alergiile definesc porțile anotimpurilor. Dincolo de ele există numai o nesemnificativă pofta de viață. 13. Se ascundea în văgăuna deșertului și am încredințat lumină - nisipului. 14. Nu ulița îmi aduce aminte de vară. Mă prăduiește leacul pe care l-am pierdut odată cu buzduganul zmeului. 15. Aceeași fărâma de zi pe care o cunosc dintr-o îndatorire riscantă. Mihaela CRISTESCU Sydney, noiembrie 2016 Referință Bibliografica: DETALII
DETALII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366371_a_367700]
-
Prin care lumina mai trece în șoaptă Pătrunsă de-un tremur, de-un vis împlinit Acum a momentul, speranța ce vine Odată cu poarta ce s-a deschis În fața iubirii, în fața luminii Ce zboară în șoaptă, în noapte, în vis ULURU Nisipul roșu ne arde în gene Și pasul aleargă neostenit Spre stânca de aur ce de veacuri eterne Veghează și cântă neobosit Călăreții albaștri se strâng în lumină Și noaptea se cerne pe umeri de vis Din peștera albă pornește cântarea
ULURU (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366386_a_367715]
-
primească chemarea Să aline-o durere E noapte târzie Și inima saltă La chemarea albastră Ce plânge în șoaptă Și mai speră că poate Se-aprinde o stea Amintire târzie Pe pașii de nea UMBRE CĂLĂTOARE Trec umbre călătoare Peste nisipul rece A nopților eterne Ce veacul le petrece Și la chemarea tandră A vocii tale sfinte M-am ridicat din ape Din moarte, din morminte Și te-am urmat aievea Așa cum mi s-a spus Fără să știu de mine
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
arate fața, și atunci - doar fugitiv. Prin aer zbura o mulțime de pescăruși înfometați, făcând o gălăgie infernală cu țipetele lor... La un moment dat, un pescăruș matur a „ochit” pe plajă o bucată de pâine acoperită pe jumătate de nisip. A luat-o rapid în cioc și s-a dus pe digul de beton, încercând s-o sfărâme pentru a putea înghiți. Tot dădea cu putere de beton bucata aceea de pâine, nereușind s-o mănânce. După un timp, pescărușul
FURNICA ŞI PESCĂRUŞUL de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366408_a_367737]
-
Autorului Nici un fir de păr nu va cădea din capul neprihăniților, spatele pisicii îndreptat spre orient, căpșuni la masa ultimei profeții răsturnate de nonsens, o schijă de sticlă diamant acum ce va ști aduce efectul fluture vântul favorabil, mătăsos de nisip. Referință Bibliografică: Ultima profeție (lui Peter Deunov) / Luca Cipolla : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Luca Cipolla : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ULTIMA PROFEȚIE (LUI PETER DEUNOV) de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366498_a_367827]
-
al firii, omul , în golurile lui va simți geneza și revelația cuvântului creator. Bolta lui se va umple de luminători și pământurile de ape, toate amorțind firescul, lăsând ca nostalgia să umple de copilărie ființa. Iar insula, cu ruinele ei, nisipul efemer și chemarea reamânării ființei rămâne cu fiecare apus în ignorare prin părăsirea ei de mersul plutitor , printre stânci, al omului frumos și trecător. .. Căci apropierea de creație, de origini, de zenit înseamnă întâmplarea ființei prin trecerea ei și depărtarea
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]