4,446 matches
-
Godwin, contele de Wessex și conducător anglo-saxon, l-a chemat pe Eduard Confesorul, fiul lui Ethelred II din exil din Normandia și l-a numit rege. Eduard a câștigat însă antipatia tuturor pentru că a adus cu el consilieri normanzi în loc de nobili anglo-saxoni. Neavând moștenitor din căsătoria să cu fiica lui Godwin, l-a numit pe vărul sau, ducele William II de Normandia că succesor. William era urmașul lui Rollo, un viking danez, stabilit permanent în estuarul Senei din nordul Franței, , care
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
lor ca moștenitori i-au determinat să invadeze Anglia. Domnia lui Eduard Confesorul a marcat o slăbire considerabilă a puterii regale în favoarea nobilimii anglo-saxone locale, ce a fost înzestrată cu prerogative largi, capabilă să reziste atacurilor normande. Cei mai puternici nobili, ealdermen, că Godwin și fiul său Harod, stăpâneau domenii întinse, regrupând mai multe comitate. Cu ajutorul partizanilor, după moartea lui Eduard, care nu a lăsat urmași, Harold a fost proclamat de nobilii anglo-saxoni și încoronat ca rege al Angliei la 6
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
largi, capabilă să reziste atacurilor normande. Cei mai puternici nobili, ealdermen, că Godwin și fiul său Harod, stăpâneau domenii întinse, regrupând mai multe comitate. Cu ajutorul partizanilor, după moartea lui Eduard, care nu a lăsat urmași, Harold a fost proclamat de nobilii anglo-saxoni și încoronat ca rege al Angliei la 6 ianuarie 1066. Actul a provocat o criză politică gravă, nesocotind drepturile unui alt pretendent la tron, William Bastardul, ducele Normandiei, înrudit cu familia lui Eduard, recunoscut că moștenitor prezumtiv, în 1051
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
lăsat pe rege să procedeze după cuviință. Libertatea asumată de William în relațiile cu biserica a fost continuată și în timpul succesorilor săi, William Rufus, și Henric I. După moartea prematură a singurului său fiu, Henric I i-a silit pe nobili să o recunoască pe fiica sa Matilda ca o moștenitoare a tronului, care s-a recăsătorit cu francezul Geoffrey, conte de Anjou, numit și Plantagenet pentru ramură de grozamă pe care o purta pe coif în timpul turnirelor. La moartea lui
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
Angliei în Franța în urmă unui conflict cu regele francez Filip II August. Al patrulea fiu în familia regală, Ioan era cunoscut că "Fără-de-Țară" pentru că nu moștenise nimic. După ce a fost înfrânt de Filip în Bătălia de la Bouvines în 1214, nobilii englezi s-au răsculat și l-au forțat să semneze în 1215 Magna Charta Libertatum (alcătuită din 63 de clauze), prin care regele se obligă să recunoască drepturile și libertățile nobilimii și ale Bisericii. Magna Carta reprezenta astfel fundamentul sistemului
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
ambițioase. Dorea să obțină tronul Sfântului Imperiu Roman pentru fratele său, Richard de Cornwall, precum și coroana Siciliei. Presiunea dărilor și numirea unor favoriți ai regelui din sudul Franței în posturi cheie în stat au declanșat în 1258 o revoltă a nobililor englezi conduși de Simon de Montfort, numită Războiul Baronilor, impunându-i regelui "Prevederile de la Oxford", plasându-l sub tutela oligarhie restrânse de baroni, cu un caracter și mai restrictiv. Deși Simon de Montfort a fost la început unul dintre favoriții
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
lui Hernic, fără acordul regelui. Henric a fost luat prizonier în timpul Bătăliei de la Lewes din 1264 și a fost silit să convoace pentru prima dată Parlamentul, care urmă să includă nobilimea, trimișii din comitate și reprezentanții orașelor. La început, delegații nobililor, Bisericii și restului populației s-au întâlnit. Între 1264-1265, nobilimea a instaurat o dictatură prin Simon de Montfort, conte de Leicester, unul dintre cei trei fii ai conducătorului cruciadei împotriva albigenzilor din 1213.Contele ce se autointitulase senesalul Angliei a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
vreme să pună stăpânire pe Scoția. În 1307, fiul și succesorul său, Eduard al II-lea al Angliei, s-a văzut nevoit să renunțe la pănurile tatălui său de a supune Scoția. S-a confruntat cu o rezistență puternică din partea nobililor față de favoriții săi și de pretențiile sale exagerate. Soția sa, Isabela, fiica regelui Filip IV, l-a uzurpat în 1327 cu ajutorul amantului ei, baronul exilat Roger Mortimer și se presupune că l-a ucis. În 1330, când Eduard al III
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
prematură a regelui în 1422, soarta s-a întors împotriva englezilor. Până în 1453, în timpul domniei regelui Henric VI, Anglia a pierdut toate proprietățile continentale, mai puțin portul Calais. Situația s-a înrăutățit când regele a căzut pradă nebuniei. Mai mulți nobili s-au luptat pentru regență. O facțiune era condusă de un var al regelui, Richard, duce de York, care avea șanse să obțină tronul, întrucât ambii părinți erau descendenți direcți ai regelui Eduard III. Războiul civil a izbucnit în 1455
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
ei Caterina de Aragon, pe care nu o văzuse de zece ani. Au plecat în aprilie și în loc să meargă în Laredo, unde erau așteptați, au mers la A Coruña, probabil pentru a câștiga timp și pentru a se reuni cu nobilii castilieni, înainte de a se întâlni cu Ferdinand. Filip nu voia să renunțe la Castilia fiind pregătit pentru o confruntare armată. Dar datorită diplomației lui Ferdinand s-a semnat tratatul de la Villavafila, prin care Ferdinand îi ceda Castilia lui Filip, convenind
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a respecta dorința lui Filip de a fi înmormântat la Granada, cu excepția inimii care a fost purtată la Bruxelles. Însoțită de un alai de nobili, soldați, preoți, doamne de la curte și slujitori, a pornit la drum. Călătoreau numai pe timp de noapte, deoarece Ioana era de părere că un alai cu un catafalc pe străzile orașelor, nu era un spectacol prea plăcut la vedere. Timp
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
de noapte, deoarece Ioana era de părere că un alai cu un catafalc pe străzile orașelor, nu era un spectacol prea plăcut la vedere. Timp de opt luni cât a durat călătoria, ea nu s-a despărțit de sicriul soțului. Nobilii din cortegiu erau nemulțumiți și s-au înmulțit bârfele despre nebunia reginei. În orașul Torquemada la 14 ianuarie 1507, Ioana a dat naștere ultimului copil, Caterina. Ioana devenise o văduvă râvnită, moștenitoarea unei coroane prestigioase. Fiul și moștenitorul ei, Carol
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
domniei lui Amenhotep al III-lea, când acesta se retrăsese în reședința sa luxoasă de la Malkata, Theba, ea a fost cea care se ocupa de bunul mers al lucrurilor în stat. Deși nu a avut ascendență regală ( era fiica unui nobil provincial din Akhmin, preot local al zeului Min și superintendent peste cirezile regale de bovine ), a acceptat ca soțul său să se căsătorească cu cel puțin una dintre fiicele lor ( cea mai mare ) pentru a menține puritatea liniei regale. Căsătorită
Tiy () [Corola-website/Science/313742_a_315071]
-
dealul numit "Vergheleu", cu iconostas datat 15 februarie 1694 și clopot inscripționat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohială a Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 de iezuiții conventului de la Cluj-Mănăștur, icoana ar fi lăcrimat în acel an din 15 februarie până în 12 martie, la fel
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
(n. 1844 - d. 11 noiembrie 1914, Curtea de Argeș) a fost un arhitect francez, restaurator și membru corespondent al Academiei Române. Se trăgea dintr-o familie de nobili, originară din Piemont, stabilită în Franța în secolul al XIV-lea. Discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, el a fost chemat de Regele Carol I al României să restaureze o serie de monumente din România. Unul din edificiile refăcute de a
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
era doleanța unui rege al Babilonului). Dintre membrii curții sale s-au remarcat doi frați, Ramose și Amenhotep (Huy), dintre care primul a ajuns "vizir" și ale căror monumente se numără printre frumoasele exemple de artă egipteană clasică. Un alt nobil, Amenhotep, fiul lui Hapu, a fost o personalitate plurivalentă, ajuns să fie deificat după moarte printr-un cult asemănător cu cel al mai cunoscutului său predecesor, Imhotep. Amenhotep al III-lea a fost un mare constructor având la dispoziție atât
Amenhotep al III-lea () [Corola-website/Science/314106_a_315435]
-
azi în designul ritualurilor de căsătorie sau în adaptarea celor existente. De-a lungul Evului Mediu căsătoriile erau aranjate, unele începând cu nașterea, iar aceste promisiuni timpurii de căsătorie erau adesea folosite pentru a realiza tratate între diferite familii regale, nobili și moștenitori de feude. Biserica se opunea acestor căsătorii impuse și a mărit numărul de prevederi de anulare ale unor astfel de aranjamente. Odată cu răspândirea creștinătății în perioada romană și Evul Mediu, ideea alegerii libere în selectarea partenerului de căsătorie
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
a devenit cu timpul limba italiană cultă de astăzi. Ideile sale au contribuit, printre altele, la formarea în secolul al XVI-lea a stilului muzical denumit "madrigal". s-a născut în anul 1470 la Veneția într-o veche familie de nobili. Tatăl său, Bernardo Bembo, senator al republicii "serenessime", a ocupat importante funcții publice, fără a neglija pasiunea pentru studiul literaturilor clasice. Pietro crește sub influența tatălui, posesor al unei bogate biblioteci personale. Își însoțește tatăl în diversele sale călătorii, venind
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
formelor superioare: rozetă solară (Cuhea), troițe, spic de grâu, obeliscul „1877”, clepsidră (Rona de Jos), piramidă aztecă în trepte (Săcel), turn thailandez, arborele vieții, „Pasărea Măiastră” a lui Brâncuși (asemănare izbitoare), Coloana Infinitului, Regele Regilor (sec. al XVIII-lea), „Scaunul nobilului Mariș din Ieud” (identic cu scaunele de la Masa Tăcerii), turla de biserică (v. Romulus Pop, 1993). Cât privește compoziția ornamentelor, putem spune că acestea sunt extrem de variate și având o vechime considerabilă: din epoca fierului timpuriu (cultura Lăpuș-hallstattiană), regăsim zig-zagul
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
de-a rândul, această castă (de proporții obștești) a rezistat încercărilor de lichidare a privilegiilor. Așa se explică uluitorul rezultat al unei statistici austriece din secolul al XVIII-lea, care situa Maramureșul „pe primul loc în întreg imperiu, în ceea ce privește procentul nobililor raportat la totalitatea populației comitatului.” Au fost înregistrați, pe baza înscrisurilor autentice, circa 15.000 de nemeși, cei mai mulți descendenți ai vechilor familii cneziale românești locale. Aspectul e extrem de important, căci numai nemeșii aveau privilegiul să-și ridice porți înalte în fața
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
situației Portugaliei, din "„Jurnalul Portughez”", Mircea Eliade îl apreciază pe ca fiind un poet pesimist și anti-liberal pe care îl compară cu Eminescu, iar descrierile pe care le face poporului portughez sunt perfect aplicabile românilor. Născut într-o familie de nobili cultivați din insula San Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1842, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
din mileniul II î.en. Drenau terenurile mlăștinoase și construiau sisteme de irigații. Din 300 î.en., timp de 600 de ani, au construit orașe-state independente în Guatemala, Belize și în sudul peninsulei Yucatan. Erau organizați în clase sociale de nobili, preoți, regi, funcționari și războinici, precum și oameni de rând agricultori, meșteșugari care sculptau în jad și piatră sau care realizau vase de ceramică decorată, picturi, unelte, bijuterii , sau negustori ce organizau târguri. Maiașii au inventat un alfabet de 800 de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
un dezastru ecologic pe insulă respectivă. "Vezi și: Feudalism,Normanzi,Imperiul Carolingian,Regatul Angliei, Regatul Franței, Sfântul Imperiu Roman" În Europa ia naștere sistemul feudal inițiat de franci și introdus și în Anglia de către normanzi. Oamenii dețineau pământuri în schimbul serviciilor.Nobilii care primeau titluri și domenii, plăteau regelui taxe, își trimiteau cavalerii și adunau armate. Nobilii le ofereau terenuri cavalerilor în schimbul serviciilor militare și plătirii taxelor. Cavalerii îi puneau pe țăranii din sate să le lucreze pământurile în schimbul unei gospodării sau
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Franței, Sfântul Imperiu Roman" În Europa ia naștere sistemul feudal inițiat de franci și introdus și în Anglia de către normanzi. Oamenii dețineau pământuri în schimbul serviciilor.Nobilii care primeau titluri și domenii, plăteau regelui taxe, își trimiteau cavalerii și adunau armate. Nobilii le ofereau terenuri cavalerilor în schimbul serviciilor militare și plătirii taxelor. Cavalerii îi puneau pe țăranii din sate să le lucreze pământurile în schimbul unei gospodării sau al unei case, oferindu-i o parte din recoltă sau bani. Primele castele erau din
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
În 1066, ca răzbunare, invadatorii normanzi i-au învins pe anglo-saxoni în Bătălia de la Hastings. Ducele Wilhelm Cuceritorul a fost încoronat ca rege al Angliei în ziua de crăciun. A înăbușit revoltele, a confiscat pământurile englezilor și le-a dăruit nobililor normanzi și bisericii, a încurajat stabilirea meșteșugarilor și negustorilor francezi în Anglia și a ordonat clădirea castelelor, bisericilor, mânăstirilor și catedralelor impunătoare, împrejurul cărora luaseră ființă numeroase orașe. A înființat o administrație centrală și un sistem de impozitare de evaluare
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]