7,693 matches
-
o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi povestise că venise aici multiplicat În șaizeci și nouă de exemplare. - Era să uit, răspunse oaspetele, deshizând portița. - Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă, În timp ce vântul Îi smulse teancul de bancote pe care le ținea În mâini, Împrăștiindu-le prin curte. - Voi lua cu mine tot ce am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-un nor de fum, Mașa stătea În mijlocul curții, privind cum oaspetele ei, urmat de toți ceilalți, se apropie de graniță și se topește-n depărtare. În pântecul ei, rotund ca un dovleac pătrat, plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întâmpinară o mică surpriză. Nu avea cu cine sta de vorbă ori Întreba deoarece toată lumea era ocupată cu mutatul Încât comitea-i un „Sacrilegiu” dacă Îndrăzneai să pui unuia o Întrebare. Totuși insistă. O lăsă pe Atena În camera de oaspeți, el urcând la primul etaj Încercând să afle comandantul. Dar, ia-l pe acesta de unde nu-i...! Îndrăznind să Întrebe pe cine se nimerea, Tony Pavone deduse din răspunsurile celor Întrebați, șeful poliției s’ar putea afla În unitate Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întâia și, mai cu seamă, masa supra saturată cu resturi de mâncare și numărul sticlelor golite În timp ce țigările americane creea atmosfera celor care Își pot permite să converseze intim. Totuși, cine erau acesti muritori ce-și permiteau onoarea să fie oaspeții acestui local...? Vom vedea imediat...! Cel care părea a fi Șeful, desfăcu o cutie plină cu alune - produs care nu-l puteai afla În comerț - după care Își aprinse o țigară, savurând plăcerea de-a fuma Într’o meditație desăvârșită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat de apă. Doamnele trăseseră saltelele de pe paturi Într-un colț unde era uscat. Doctorul Lal dormise În camera de oaspeți. Wallace? Poate Își petrecuse noaptea stând În cap ca un yoghin. Brusc Sammler lăsă lama jos, se opri pentru o clipă și se uită lung la sine În oglindă, fața mică, uscată, „tăbăcită“ fiindu-i năpădită de un val puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ciudat, dar plăcut. Jina încă mai tremura din cauza căzăturii în râu, iar Ellis și Helena aveau un pat liber cu pilotă din puf. Afară, dincolo de Lucky Creek, era o toaletă funcțională, dar care mirositoare. Jina deja tindea spre camera de oaspeți, iar Zach a acceptat, fără prea multă tragere de inimă, să rămână acolo în noaptea respectivă. A doua zi dimineață, la prima oră, aveau să se întoarcă la gabară și-abia atunci aventura avea să înceapă cu-adevărat. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
le-a așezat la locul lor în gabară. După asta, a continuat el, civilizația începe iar să se insinueze în peisaj. Ferma Allison e transformată într-un centru de recreere creștin. Ferma Whitewater are pistă de aterizare și apartamente pentru oaspeți. Jina și-a mângâiat abdomenul. Gestul începuse să-i devină drag, dar Zach se ruga ca nu cumva soției lui să-i fi înmugurit ideea unei familii. Aveau destul timp să se așeze la casa lor și mult prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată, și jumătate din tavan era Înclinat. Doar porțiunea În care Își primea oaspeții, despărțită de restul printr-o foaie de placaj, era Înzestrată cu mobilă: mese și scaune din plăci de inox. Se vedea de la o poștă că-l costaseră ceva bani. Trei pereți, exceptîndu-l pe cel cu ferestre, erau acoperiți de hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așteaptă unu’ de vreo oră. — Ce tip nerușinat! Se simte ca la el acasă... și dă la telefoane... De parcă se vorbiseră dinainte, cei doi aruncară o privire Înăuntru - aveai impresia că azvîrleau cu pietre. Se pare că nu era un oaspete chiar dorit... poate un agent fiscal sau... știu eu? Dacă voiam să fac rost de vreo informație, atunci aceștia doi erau cei mai potriviți pentru a le-o solicita. Am luat o țigară din pachet și l-am Întins apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
victorian, cu peisaje ploioase, cu reguli ferme: prima țigară poate să fie aprinsă doar la 1.45 p.m. Doar profesorul de statistică, un bătrânel cu vechime de 40 de ani în locul cu pricina, are dezlegare la trabuc, doar el și oaspeții săi (I was one of them). Vezi povestea mea de pe malul lacului Leman, una din primele ieșiri de tip : lux schwitzerian. Mie însă nu îmi era frică de întoarcere, în sensul reputației, ba deloc. Există o lungă listă de feministe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mătușii mele, ea trăia, mă miram cum de trăia, ca în vremea când eram elev în penultima clasă de liceu, ne conduse în bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de când stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea trăia, mă miram cum de trăia, ca în vremea când eram elev în penultima clasă de liceu, ne conduse în bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de când stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la trecerea vremii, în care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm, de data asta în sufrageria doamnei și domnului Pavel, amândoi bucuroși de rarul oaspete al casei, vioi amândoi, cu toată vârsta lor înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui, căci numai vreo șapte-opt din cei de altădată se mai aflau în viață. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu nostalgia depărtării în glas, restaurantul așa cum fusese înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și în anii războiului, dar înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea în afară, oaspeți pe o nacelă înainte de sfârșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l în ochi, în timp ce fiica, visând, îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care am fost "răsplătit" ulterior, în raporturile mele cu președintele Petru Lucinschi. În multele zile în care am fost la Chișinău în 1992, am locuit la hotelul Codru sau, prin grija gazdelor, în apartamente VIP din mai multe case de oaspeți. În acea perioadă, alternam zilele în care eram la Chișinău cu câteva zile de revenire la București, unde îmi continuam activitatea de director al Direcției de Analiză și Sinteză, devenită între timp Direcția de Analiză și Planificare. Revenind la grupul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de abur deasupra grădinii pe care o priveai de pe o terasă extrem de largă. Vizita fusese un succes pentru raporturile bilaterale, dar și pe planul relațiilor personale dintre liderii celor două țări și premierul indian Nehru zâmbea, era deosebit de atent cu oaspeții, deși mie mi se părea foarte preocupat și cam nefericit. Dar poate mi se părea doar mie... Ne-am luat rămas bun, ne-am dus rapid la aeroport și, așa cum erau regulile, toți s-au îmbarcat, urmând ca, la încheierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
international" era acompaniat de cel "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele, micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută" solicitată expres telefonic de invitați. La Ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire. Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, despre care știam că sunt membri ai Partidului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
i s-a precizat de către Partea română caracterul de ,,prietenească, particulară, în cadrul concediului de odihnă", Partea chineză l-a primit pe demnitarul român ca pe un șef de stat. Pe durata călătoriei de aproape o lună pe teritoriul Chinei, înaltului oaspete i-au fost puse la dispoziție două vagoane speciale, un avion special și o ambarcațiune fluvială specială; demnitarul român a fost găzduit în case de oaspeți rezervate conducerii centrale; deplasările locale ale dr. Petru Groza se făceau într-o coloană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
șef de stat. Pe durata călătoriei de aproape o lună pe teritoriul Chinei, înaltului oaspete i-au fost puse la dispoziție două vagoane speciale, un avion special și o ambarcațiune fluvială specială; demnitarul român a fost găzduit în case de oaspeți rezervate conducerii centrale; deplasările locale ale dr. Petru Groza se făceau într-o coloană de mașini ce frecvent era ovaționată de trecători. Delegația română dr. Petru Groza, fiica domniei-sale, Maria Groza, ca și aghiotantul Romulus Farcas a fost însoțită permanent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
coame albastre înălțându-se cu creștetele în cer, aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești ori pământuri goale, ori lanuri mari, în care soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în arendă... Acuma numai cu pământul se câștigă parale... Și ofițerul tânăr da din cap; pe când Beti suspina cu dragoste: — Are să deie Dumnezeu, tată, să izbutești... Și cum sta pe scaun, și-a ridicat ochii mari, negri și sprâncenați, spre oaspete, și parcă avea flăcări în priviri; iar zâmbetu-i era de o dulceață nespusă. Mai târziu a început Haia a pricepe mai bine lucrurile. Acu crescuse, umbla mai curat îmbrăcată și se ducea mai des pe la domnișoara Beti. Îi era dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-și mai aduse aminte de nimic; văzu ca prin vis pe moașa Etel cum îi râdea în doi dinți și-i întindea ceva în scutece sărace. —A dat Dumnezeu să fie băiet... zise bătrâna. Și Tudorița primi alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care scheuna tremurat. —Nu-i de toate lunile... șopti iar moașa. Dar are să trăiască... Bine că-i băiet... Lehuza nu zicea nimic. Auzea cum umblă pași împrejurul ei, căci toate simțurile i se deșteptaseră, ațâțate; dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Asta este, confirmă visător și trist domnul Ionaș Popa. Uităm prea curând. Numele ei a fost Ana. Nu înțelegeam de ce nu-i. Culi auzea nedeslușit șoaptele. Își întoarse fruntea spre umbră, ca să fie singur. Pe urmă, în camera cealaltă, de oaspeți, peste sală, domnii au aflat de la nana Floarea cum s-au petrecut toate. N-au aflat chiar dintrodată, căci, în primul rând, datoria gazdei era să-și îndestuleze oaspeții. Să alerge de zece ori la căsuța cea mică; și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre umbră, ca să fie singur. Pe urmă, în camera cealaltă, de oaspeți, peste sală, domnii au aflat de la nana Floarea cum s-au petrecut toate. N-au aflat chiar dintrodată, căci, în primul rând, datoria gazdei era să-și îndestuleze oaspeții. Să alerge de zece ori la căsuța cea mică; și de la căsuța cea mică la camară; de la camară în pod pentru niște clisă; din pod la poiată, pentru ouăle cele mai proaspete pe care le cântau găinile în cuibare; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și de petrecerile noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]