6,770 matches
-
urcam. Dacă analizam la rece, ar fi trebuit să-mi dau seama. Pe moment, nu am conștientizat că mă afectase și pe mine. Îmi ziceam: «Oare de ce nu m-am îmbrăcat bine într-o zi așa de răcoroasă?» Mă simțeam obosit. Eram epuizat. Cam atunci mi s-a așternut ceața pe creier și nu-mi mai amintesc nimic; parcă am auzit sirene ambulanței. Amintirile sunt vagi. Intenționam să merg la muncă. Mă duceam spre Ningyōchō. Pe drum am văzut un microbuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
treaz și mă gândeam că nu pot dormi. Nici nu-mi dădeam seama când se făcea dimineață. Asta mi se-ntâmpla noapte de noapte. Mă întorceam pe toate părțile. Deși nu mă odihneam seara, în timpul zilei, nici nu mă simțeam obosit, nici nu eram aerian. Mi se părea ciudat. Din punctul acesta de vedere era ceva diferit față de insomnii. Nu dormeam, însă nu aveam nevoie de somn. Dacă aș fi avut treabă, eram ocupat și nu băgam de seamă. Situația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
până la 05.00 dimineața. Când sunt în tura de noapte, mă întorc acasă, dorm până la prânz și apoi jumătate de zi lucrez la câmp. Munca asta nu se poate face decât la lumina zilei. Sincer să fiu, mă simțeam foarte obosit. Cel mai greu îmi era la strânsul recoltei. Nu puteam să le zic: «Vă rog să-mi dați liber, deoarece acum sunt ocupat cu agricultura.» Lucrăm în ture și majoritatea muncitorilor de acolo sunt agricultori. Nu aveam cum să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe ce să leșin. Soacra mea a intrat și mi-a dat câteva palme. Mi-a zis: «Revino-ți!» Nu aveam voie să-mi pierd cunoștința. Nu îmi amintesc nimic din toate astea. După aceea mă gândeam: «Sunt atât de obosită! Ce ușurare că am născut cu bine! Vreau să dorm.» Majoritatea femeilor își: «Extraordinar!» sau «Ce copil drăguț!». Eu nu. Trebuia să nasc. M-am chinuit atât de mult, încât la sfârșit nu mă mai interesa nimic. Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mic amănunt. În vise vizitam diverse lumi, de parcă sufletul meu migra. În fiecare zi se repetau experiențe asemănătoare. În astfel de cazuri, trupul este țeapăn, respirația se oprește și poți zbura. De multe ori mi se întâmpla asta când eram obosită. Erau niște trăiri imposibile în lumea reală. În vise aveam puteri supranaturale: zburam în înaltul cerului, puteam conduce diverse vehicule care nu existau pe pământ. Mi se părea ciudat faptul că puteam să conduc astfel de aparate. Erau diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
distracția. Ieșeam destul de des la băute cu prietenii, deși eu nu le aveam cu băutul. Stăteam până noaptea târziu, apoi rămâneam să dorm peste noapte la prietenele mele. Jumătate din săptămână eram prin vecini. De aceea, la sfârșitul săptămânii eram obosită și dormeam. În zilele libere mergeam în diverse locuri să mă distrez - Disneyland, Parcul Toshimaen, locurile obișnuite. Mergeam când cu prietenele, când cu iubiții. Am mers și în străinătate, de exemplu la Paris. Am avut câțiva prieteni, dar nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jos, fie în locurile de sus." 12. Ahaz a răspuns: "Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul." 13. Isaia a zis atunci: "Ascultați totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu? 14. De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). 15. El va mînca smîntînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?" 28. Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pămîntului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. 29. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. 30. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, 31. dar cei ce se încred în Domnul își înoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Domnul vor fi făcuți neprihăniți și proslăviți toți urmașii lui Israel." $46 1. "Bel se prăbușește, Nebo cade; idolii lor sunt puși pe vite și dobitoace; idolii pe care-i purtați voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită! 2. Au căzut, s-au prăbușit împreună, nu pot să scape povara; ei înșiși se duc în robie. 3. Ascultați-Mă, casa lui Iacov, toată rămășița casei lui Israel, voi pe care v-am luat în spinare de la obîrșia voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ție nu este anume memoria, ci orice formă de atașare. Mai sunt și alte forme? Numește-mi încă una măcar. -... Să zicem, dragostea, îndrăzni Filip după câteva clipe. Dragostea?! pufni Carol. Nu-mi spune nimic acest cuvânt. E o noțiune obosită, uscată, moartă. O monedă falsă, căreia dacă-i zgârii puțin suprafața aurită dai de o tinichea ruginită. Numim cu același cuvânt sentimente complet diferite, îndreptate în direcții complet diferite. Spunem că ne iubim zeul, dar și mama și soția și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la început. Altfel de ce i-a trebuit să se odihnească în ziua a șaptea, ca un umil proletar?! Vorbești de parcă l-ai cunoaște. Bineînțeles că-l cunosc; în orice caz îi cunosc OPERA
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chiar a unui mort, n-aș mai găsi pe nimeni? Nimeni pe ladă și nici un semn că cineva ar fi folosit-o drept culcuș. Ce aș face? Ce aș gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ducea apoi la iarmaroc să le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mei și zgomotul atât de atrăgător al mingii de fotbal! Ce noroc pe ei că n-aveau ore! Hotărând că e nedrept ca unii să muncească și alții să se distreze, le-am spus copiilor: - Copii, văd că sunteți cam obosiți și dacă tot e sâmbătă, cred că o să vă dau drumul mai devreme, numai că o să plecați pe rând, fără gălăgie, ca să nu deranjăm. Bine? Vă imaginați răspunsul și cam în douăzeci și ceva de minute, câte doi, câte doi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
acum câteodată accese de independență. Și sunt sigur, că vor descoperi singuri acest lucru, chiar în prima zi de după suspendarea lui Băsescu, sau cel mai târziu după alegerile din 2014, când se vor trezi și fără locomotivă, ajunsă așa de obosită, cum e ea acum, și mai presus de asta, fără un proiect viabil de înlocuire. Ce spuneți, oare nu a venit timpul ca să apară un proiect politic bine structurat și pe termen lung în afara lui Traian Băsescu? Vă întreb și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea vaporului, s-a dus cu alții. Nu s-a întors decât târziu de tot. Priveam mereu în întuneric pe unde plecase ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a întins Collette. Colette e fragilă și vaporoasă, piciorul ei mititel abia atinge pământul, vorba ei sună ca cristalul lovit încetișor cu un cuțitaș de argint. A ieșit abia din mare, apa scânteie pe dânsa și pare o naiadă obosită. Respiră ușurel, ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene. Cu brațele pe solduri, pare un vas grecesc în care sunt închise mirodenii. Acum, când se încolătăcește în jurul trupului meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ample detalii despre ce nu mai aveam timpul ca să mă ocup personal. Îi plăcea să povestească și-l ascultam ceasuri întregi. Și dacă câteodată mă lăsam în voia lui, asta nu se cheamă dragoste: plăteam cinstit! Dar uneori, când eram obosită, adormeam brusc, cu toate că prin voință pricepusem clar tot ce mi se spusese până în momentul adormirii. Și atunci, fără să-mi întrerupă somnul, pleca. Viky, din camera ei, nemaiauzind vorbă, venea, mă lua ca pe un copil și mă punea în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deprind cu noua stare de lucruri. Când s-a depărtat, am putut s-o privesc iarăși în întregime, căci în conversație ochii nu o observaseră prea mult, și mi-a apărut aceeași imagine cum o descoperisem pe stradă: slabă, tristă, obosită și șchiopătând dizgrațios. A doua zi m-am hotărât cu tot dinadinsul să mă vindec. Trăisem prea multă vreme singur, trebuia să ascult de sfaturile ce mi se dau și să ies între oameni, oricât de prost aveam să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am avut niciodată o bucurie mare pe neașteptate. Totul s-a îndeplinit în lungi etape, ca și cum soarta a ezitat îndelung până să-mi facă vreun dar. Bineînțeles, la capătul atâtor îndoieli, nu poate fericirea să mai fie mare. Mă găsește obosit, plictisit, hotărât să nu o mai aștept. Mă întreb întrucît toate aceste observații au o valoare obiectivă sau sunt rezultatul caracterului meu întunecat. În orice caz, toată lumea spune că orice neplăcere ia la mine proporții. Toată povestea cu Ioana va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plictiseală au avut un sens. O luptă neîncetată în care am întrebuințat toate armele, răutate pe față, ironia, șiretenia, tortura. Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc. Ca să-mi replice, Ioana nu-i niciodată obosită, cu toate că ea obosește repede. Dar deseori face impresia de consumată. Marea se zbate fără istovire, ca și sufletele noastre, drept lângă fereastră, și în zgomotele ei variate pot să presupun orice, toate închipuirile, toate arătările supranaturale. Iar în podul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]