6,900 matches
-
nu-i pasă de ploaia de sudalme care se abătu asupra lor. După cîteva minute Mercedesul gonea iar pe bulevardul Abancay. Julius pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă Îi făcea rău să-și amintească de mizerie după un prînz atît de Îmbelșugat și stropit cu atîta vin și mai ales Înainte de corridă. „Avem noroc de o zi frumoasă“, comenta Juan Lucas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața Arenei În duminica aceea Însorită; era puțin cam speriat bietul de el și Susan pesemne că și-a dat seama, cu toate că purta ochelari de soare și se gîndea tot timpul la un pahar de coca-cola rece, fiindcă Îl luă În brațe și-i spuse abia șoptit la ureche: „Treci prin piață, gogoneață!“ și timp de o clipă deveniră complici. Apoi contemplară Împreună spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi dorit să se cunune din nou cu el de fiecare dată cînd Îl vedea așezat la volan, cu șapca pusă pe-o ureche și privind-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începuse să fredoneze cu glasul lui bărbătesc, bărbierindu-se la baie și ea simțea acum din nou, ca În fiecare zi, existența acestei mari iuibiri, care o făcea să-l urmărească tot timpul cu ochii ascunși În spatele lentilelor uriașe ale ochelarilor de soare, pe nesfîrșite terenuri de golf și peste tot, pînă la capătul pămîntului, dacă ar fi fost nevoie. Îi venise sîngele la cap și Julius o ajută să se ridice, era Îmbujorată și să se Întindă cu fața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu pleca, nici nu spunea nimic și vinul de Jerez avea să se termine În curînd și ea nu putea nici să se așeze, nici să se ducă să se schimbe și Juan Lucas era În stare să-i ceară ochelarii, deși nu purta, atît de absorbit părea de articolul din Time și nu mai lipsea decît să țină revista pe dos ca să explodeze tot apartamentul, deși costase o avere, somptuos cum era și decorat ca În superproducțiile cinematografice nord-americane. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora, ar trebui să mă grăbesc, nu știu prea bine lecția, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora, ar trebui să mă grăbesc, nu știu prea bine lecția, n-am putut să repet cînd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin zgomot, dar bătrînelul Își ridică fața și se uită pe deasupra ochelarilor. Întotdeauna Îl privea și-i zîmbea, dar de data asta dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin zgomot, dar bătrînelul Își ridică fața și se uită pe deasupra ochelarilor. Întotdeauna Îl privea și-i zîmbea, dar de data asta dădu să se ridice, asta-l sperie puțintel, Nilda spunea că nu trebuie să ai Încredere În nimeni și el grăbi pasul văzînd că bătrînelul Înțelept Îi făcea semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vestibulului“ și pe deasupra simțind că toată lumea Îl văzuse cum aleargă și că de la toate ferestrele Îl priveau pesemne cu ură. La o fereastră din dreapta lui le văzu pe cele două școlărițe Învățînd În penumbră, În curînd o să aibă nevoie de ochelari, sărmanele fete, o să-și strice ochii. Și Învățau de zor, el stătea acolo de cîteva minute și ele nici nu-și dădeau seama. Profită de concentrarea lor ca să se apropie Încă puțin și să cerceteze pereții camerei, păreau de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana, hi, hi, hi, hi...“ Julius nu știa ce să facă În fața acestei izbucniri de fericire a bătrînelului Înțelept. Și cu atît mai puțin cînd fericirea se prefăcu În tuse și Începu să se sufoce sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai frumoase clipe pentru Bobby. Într-adevăr, fratele lui și străinul se purtau grozav. Merita să vezi cum se prăpădesc fetele după ei, o plajă Întreagă murea după ei! Și ei stăteau Întinși pe nisip, cu privirile ascunse În dosul ochelarilor de soare, indiferenți, siguri de succes și apoi deodată hotărîți, sprinteni, ridicîndu-se dintr-o singură săritură și pornind În goană spre mare, un salt mortal și pleosc!, făceau o săritură periculoasă de pe dig. Se iveau apoi din valuri, acum Înotau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răcorea, căutînd În răceala apei un sedativ pentru durerea de cap și pentru amorțeala din picioare. Se simți cuprins de mînie cînd se Întîlni nas În nas cu Lester și Santiago, care citeau liniștiți reviste ilustrate, zîmbitori sub uriașii lor ochelari de soare, Întinși În șezlonguri și nescoțînd la iveală nici un semn de proastă dispoziție. N-avea nici cea mai mică Îndoială: trecuseră prin orgie, prin chiolhanul acela, calculînd totul și evitînd excesele, astăzi se sculaseră puțin mai tîrziu, renunțaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra late rală. M-am îndreptat spre mașină și tipa a coborât. „Mă mai știi? Știi cine sunt?“ Cu cât o priveam mai mult îmi era tot mai străină. „Nu cred“, i-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scurt timp am învățat, ca toți cei lalți, să-i aștept răsăritul. O precedau co roana și unda de șoc a unei explozii termonucleare. Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Pornea noaptea la trei ori în miezul zilei cale de vreo patru-cinci kilometri, spre capul satului sau la vecinii de casă. Multora le-a dat sănătate, fără ca acești oameni să meargă la un doctor. Coana moașă îți punea pe nas ochelarii cu lentile foarte groase, îl examina cu atenție pe bolnav și-apoi îi lăsă pe masă medicamentele. Dacă omul voia să întrebe cât costă doctoriile, ea făcea un semn a lehamite cu mâna dreaptă, iar curiosul își înghițea întrebarea. Nimeni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni nu era refuzat, toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca un câine... Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a făcut-o după schimbarea ochelarilor. M-am culcat, am lăsat mușchiul moale, moale, moale, cum mă învățase mama, astfel ca durerea să fie cât mai mică. Am simțit mâna coanei moașe cum îmi apucă coapsa și acul siringii propulsat fără milă, de cealaltă mână. De
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așteptată, în curs de apariție. Își ceru scuze că nu-l descoperise mai devreme. Karin cercetă fotografia autorului - un bărbat blând, cu părul grizonant, la vreo cincizeci de ani, care arăta ca un dramaturg. Ochii lui contemplativi priveau pe lângă lentilele ochelarilor. Păreau s-o caute, intuind deja pe jumătate povestea ei. Devoră cărțile în trei nopți la rând. Capitol uluitor după capitol uluitor, nu se putea opri din citit. Cărțile doctorului Weber alcătuiau un jurnal al tuturor stărilor în care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Plângăcioasă. Apropo de ăștia de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru o apariție în direct la o emisiune matinală de știri. Cinci minute la matinal - făcuse asta de șase ori până acum. Ajunse la studiouri în timp ce mintea îi rămăsese la hotel. Îl duseră la machiaj și-l pudrară. Își scoase ochelarii. Și nu din vanitate. Sub luminile din studio, ochelarii se transformau în oglinzi. Se întâlni cu redactorul emisiunii, care-i prezentă notițele fotocopiate și printurile de pe internet. Recenzia din Harper’s ieșea din grămada de hârtii. Redactorul părea să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de știri. Cinci minute la matinal - făcuse asta de șase ori până acum. Ajunse la studiouri în timp ce mintea îi rămăsese la hotel. Îl duseră la machiaj și-l pudrară. Își scoase ochelarii. Și nu din vanitate. Sub luminile din studio, ochelarii se transformau în oglinzi. Se întâlni cu redactorul emisiunii, care-i prezentă notițele fotocopiate și printurile de pe internet. Recenzia din Harper’s ieșea din grămada de hârtii. Redactorul părea să discute despre o carte scrisă de altcineva. Weber stătu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
invitatul de dinaintea lui se chinuia să pară natural. Apoi veni rândul lui. Îl conduseră pe un platou încadrat de aparatură, plin cu piese de mobilier lucioase de living. În jurul canapelei se învârtea o mică armată de camere de filmat. Fără ochelari, lumea era un tablou de Monet. Îl așezară la masă lângă prezentator, care se uita în jos la ceea ce părea a fi o măsuță de cafea, dar era de fapt un prompter. Lângă el stătea o femeie - o soție simbolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să dea cu un creion de la dreapta la stânga la baza limbii, care se afla acum în punctul cel mai de sus. Fiecare subiect simțea cum creionul vine de dedesubt, mișcându-se de la stânga la dreapta. Punea alți studenți să poarte ochelari prismatici până când asimilau ca fiind normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum în punctul cel mai de sus. Fiecare subiect simțea cum creionul vine de dedesubt, mișcându-se de la stânga la dreapta. Punea alți studenți să poarte ochelari prismatici până când asimilau ca fiind normală imaginea unei lumi răsturnate. Când își scoteau ochelarii și priveau din nou cu ochiul liber, lumea reală, nefiltrată, le apărea acum cu susul în jos. Pârâiașe de săpun îi șiroiau peste pragul burții și în jos, pe picioarele lui noduroase. Îi aminteau de Jeffrey L., un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]