18,249 matches
-
indispensabilă omului, nu doar din punct de vedere fizic, material, ci și spiritual. Ea este mediul în care omul își lucrează, cu ajutorul lui Dumnezeu, mântuirea, urcându-i variatele trepte, pe calea rațiunilor lucrurilor. Ea este, prin urmare, absolut necesară desăvârșirii omenești. Dar, în aceiași timp, ea își dobândește adevăratul ei sens în legătură strânsă cu omul, cei care o mântuiește. Potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, lumea în ansamblul ei, precum și fiecare lucru creat de Dumnezeu, au o raționalitate, au fost create cu
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
prin făptuire sau prin practicarea virtuților. Dreapta judecată duce la puterea de deosebire a virtuții de păcat. Sfântul Isaac Sirul arată că grija ei este cu totul în lumea aceasta, socotind că binele și mântuirea se află exclusiv în puterile omenești. Semnele acesteia sunt: "cel stăpânit de o astfel de cunoștință oarbă nu poate scăpa de lipsa de curaj, de întristare și deznădejde, de frica de draci, de lașitatea față de oameni, de spaima întreținută de boli, de zvonurile despre tâlhari, de
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
există cunoștința adevărată. Fără invocarea neîncetată a lui Dumnezeu prin asceză și rugăciune, orice raționament este cunoștința mincinoasă, ce îngâmfă pe om, este ispita diavolească. Cunoașterea duhovnicească adevărată constă în experiența trăită, fiind în afara și deasupra oricărui raționament sau judecăți omenești. De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul o consideră "simțirea Celui cunoscut prin participarea la El după har". Ea înlătură cunoștința cuprinsă în raționament și înțelesuri, ridicându-se atât deasupra teologiei pozitive, cât și celei negative, catafatice sau apofatice, ajungând la simțirea
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Duhului Sfânt: al științei, al cunoștinței, al înțelegerii și al înțelepciunii. Oricat ar progresa, însă, contemplativul în cunoașterea și experierea lui Dumnezeu, el păstrează conștiința a două limite: pe de o parte faptul că Dumnezeu rămâne permanent transcendent oricărei cunoașteri omenești; iar pe de altă parte, aceea a caracterului infinit al acestui urcuș, căci conștiința transcendenței infinite a lui Dumnezeu rămâne deasupra oricărui efort de a-L cunoaște. Chiar pe treptele cele mai înalte, cunoașterea experimentală ori simțirea lui Dumnezeu este
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
la lucrurile finite. Fără un efort ascetic, eliberator de patimi și fără experiența virtuților creștine, nu există cunoaștere adevărată. Părinții răsăriteni au subliniat permanent faptul că actului de revelare, descoperire ori deschidere spre comunicare și comuniune a lui Dumnezeu, ființa omenească trebuie să-i răspundă și ea prin smerita cugetare, prin "renunțarea la mândria de a-L cunoaște prin noi înșine". Prin această atitudine smerită, ne înălțăm la cotele cele mai înalte ale umanului, ale eticului, până la hotarul dintre mărginea firii
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
trebuie să alegem i.e. *kep/kop „a acoperi, a înveli“ cf. lat. coperio „acopăr“, tc. kapa „a acoperi“, de unde capac. Rădăcina i.e. *kep/kop se compară cu numele cerului prehitit kap (de unde și tc. amintit), dar și cu învelișul corpului omenesc piele, care într-o limbă africană este ke-pi, iar la ainieni pielea se numește kap! Și alte denumiri de arbori sunt în legătură cu ,,a acoperi“, „piele“,„coajă“,„cer“. De exemplu gr. drys și sl. derevo provin, după noi, din cerul daer
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
datora faptului că chiar și în lumea decăzută încă mai existau oameni care iubeau dreptatea, bunătatea și într-ajutorarea. Și asta, în ciuda tendinței stăpânitorilor de a asupri totul, și oameni, și cugetele lor. Un dram de omenie supraviețuia în civilizațiile omenești de pretutindeni, în pofida nedreptăților stăpânitorilor, a cuceritorilor, a hoțiilor, a bolilor și a necazurilor de tot felul. Dar iată, în acele ținuturi încremenite în timp, de mii de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
a moartea-n masă, Tot una li-i a fi sau a nu fi, Nici de copiii lumii nu le pasă, Voi menestrei și-ai poeziei soli, Aprindeți struna, pana, să renască Pământul, de la pol până la pol Și toată răsuflarea omenească, Să ne rămână viața foc nestins Căci noi suntem răspunzători de moarte. Trăind curat, cu sufletul ne-învins, Ne va ierta cândva pământul, poate! Referință Bibliografica: Nu ne mai vrea pământul / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]
-
dornici de senzațional, încă din cele mai vechi timpuri și până astăzi oamenii au creat o literatură fantastică, foarte bogată care vorbește de monștri marini, de sirene, de crăiese și zâne ale apelor, de obicei, cu implicații malefice asupra vieții omenești. Celebră a devenit relatarea lui Homer despre apariția seducătoarelor sirene, ființe acvatice, jumătate femeie și jumătate pește cu un glas fermecător, care îi atrăgeau pe corăbieri în adâncuri și de care Ulise a reușit să scape numai printr-un vicleșug
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
mitul sirenei a reușit să-i fascineze secole de-a rândul pe poeți, prozatori și dramaturgi din întreaga lume care l-au îmbogățit cu noi și noi semnificații. În majoritatea operelor studiate femeile subacvatice sunt frumoase, ademenitoare, au corpul jumătate omenesc, jumătate coadă de pește, sau au chip de zâne, cântă foarte frumos, se îndrăgostesc de o ființă omenească pe care de cele mai multe ori o sacrifică sau se sacrifică pentru salvarea celui iubit, fără a ajunge vreodată la împlinirea definitivă a
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
lume care l-au îmbogățit cu noi și noi semnificații. În majoritatea operelor studiate femeile subacvatice sunt frumoase, ademenitoare, au corpul jumătate omenesc, jumătate coadă de pește, sau au chip de zâne, cântă foarte frumos, se îndrăgostesc de o ființă omenească pe care de cele mai multe ori o sacrifică sau se sacrifică pentru salvarea celui iubit, fără a ajunge vreodată la împlinirea definitivă a iubirii. Credința în ființe subacvatice este străveche la români. O poezie intitulată „Floarea mării” având ca moto un
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
înfăptuit, sufletul ei nu moare și împreună cu al fiicelor aerului se înalță pe cer având șansa de a deveni nemuritor dacă timp de trei sute de ani va săvârși fapte bune. Aceeași temă a incompatibilității dintre o sirenă și o ființă omenească este prezentă și în nuvela romantică germană Undine a lui Friedrich de la Motte-Fouque. Ca și mica sirenă a lui Andersen, Undine aparține lumii elementelor acvatice lipsite de suflet: „[...] o simplă oglindă a elementului exterior, care nu poate răsfrânge lumea interioară
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
și obositoare. De ea se îndrăgostește un cavaler cu care o logodește un preot poposit pe o vreme cumplită la casa părinților ei. După nuntă dobândind suflet se schimbă total, cunoaște mila, mărinimia, blândețea, duioșia, dar și durerea nelipsită iubirii omenești. Este foarte sinceră și soțului ei îi dezvăluie adevărul cu privire la identitatea ei. Din nefericire, ea nu se poate desprinde definitiv de lumea ei acvatică de care aparține prin origine. Poate călători prin apă și înfrunta valurile cele mai năprasnice, discută
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
spună că l-a înșelat cu Bertram în speranța că-l va putea salva de la moarte. Pe pământ începuse o acțiune de stârpire a ființelor subacvatice metamorfozate în femeie și Ondine este pe punctul de a fi victima absurdelor legi omenești, deși nu adusese pe lume decât iubire și bunătate. Spre deosebire de unchiul ei, ea ajunge la o înțelegere superioară a lumii oamenilor: „Dar nu judeca sentimentele oamenilor cu măsurile noastre de ondini. Adesea tocmai bărbații care-și înșală soțiile sunt aceia
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Adesea cei care înșală sunt cei mai credincioși. Mulți le înșală pe cele pe care le iubesc ca să nu fie orgolioși, să se înjosească, să se simtă aproape nimic pe lângă ele, care sunt tot.” Consideră suferința adevărata măsură a fericirii omenești și se declară fericită: „Cu cât suferi, cu atât ești mai fericit. Eu sunt fericită.” Și din nou Giraudoux inovează față de predecesorul său și, după moartea soțului infidel, își salvează eroina de suferință ștergându-i memoria pământeană. Henrik Ibsen în
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Nu am bani./ Nu am bani”. Leonard Cohen cântă, prin versurile lui de o viață, iubirea, eșecul ei, prietenia, trădarea, revelațiile religioase, spiritualitatea, sexul, puterea, neputința, acceptarea sorții, a vieții așa cum e ea, bună sau rea. Leonard Cohen murmură melodic Omenescul. Vagabondul înțelept cântă parcă într-o tavernă. Sau chiar pe stradă. Citez din „Bogie Street”: „Un gât de vin, o țigaretă/ și-acum o șterg din nou;/ mi-am acordat în chicinetă,/ bătrânul meu banjou./ Sunt așteptat. E-un trafic
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
strigau: "Ale cui sunt deci aceste păcate, n-a făcut ea cutare lucru și cutare lucru?". În sfârșit, a venit moartea, grozavă la vedere. Se aseamănă omului, însa nu are carne și nu este formată și alcătuită decât din oase omenești. Ea a adus cu sine mai multe instrumente de tortură: săbii, săgeți, lănci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frică. Sfinții Îngeri au zis către moarte: "Fă-ți treaba ta și scapă ușor acest suflet de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
două părți ale cumpenei sunt deopotrivă, atunci desigur că numai mila lui Dumnezeu capătă biruință; când cumpăna se apleacă spre partea stângă, dar nu cu mult, mila dumnezeiască înlocuiește lipsa (astfel sunt cele trei judecăți ale Domnului: judecata dreaptă, judecata omenească, și judecata milostivă); când faptele cele rele apleacă cumpăna prea mult în partea stângă, atunci judecata cea mai dreapta rostește hotărârea în funcție de păcate. Acestea sunt condițiile, criteriile și împrejurările ce însoțesc moartea omului. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, vorbind de moartea
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Sâmbăta de Paști, a opta la numărătoare, este una aparte, căci Mântuitorul Însuși a murit cu trupul, urmând să învieze a treia zi, spre răscumpărarea neamului omenesc din moartea păcatului strămoșesc și spre viața veșnică. Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morții care au murit pe neașteptate:Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți) și Moșii de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
m-au format ca personalitate. Și asta-i important, nu?! - Ba, cu voia domniei tale, propun să ne oprim chiar aici! Mă mulțumesc să rămân cu imaginea aceasta, conturată până acum, a unui om adevărat și complex, cu trăiri profund omenești, trist și puțin excentric, sincer și romantic, care e, de fapt, scriitoarea Magdalena Brătescu. Aș vrea să lăsăm și cititorilor gustul acesta, pe care-l am eu acum, și anume că mi-a fost dat să discut cu o persoană
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
desăvârșit! Deci Dumnezeu însuși a vrut să nu ne-nțelegem între noi, oamenii. Dar iată magnifica metaforă a lui Baruch Elron! Turnul pictat de el, nu-i atât de înalt, ca la alți pictori renumiți. Dar are mai multe picioare! Omenești. Fiecare picior e de altă culoare, ceea ce-mi sugerează o altă nație, o altă limbă; oamenii nu se văd, încă au capul și trupul în turn, încercând, probabil, să găsească noi și noi soluții pentru idealul lor. Ce-o
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
el. Cam ăsta este succesul meu și în activitatea care a urmat după Biruoul independent. Am rezistat. E drept, altă lume era aici, la Bancă, alte reguli, chiar și altă mentalitate. Dar, cu toate astea, erau și aici, aceleași tare omenești. Ca oriunde, de altfel. Totuși, am progresat, am avut o poziție apreciabilă. Când soțul meu s-a îmbolnăvit, am fost nevoită să mai lipsesc de la servici. Dar întotdeauna am beneficiat de o înțelegere extraordinară din partea conducerii. Ultima operație a lui
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (Luca 2:10b-11), mesaje deosebite din Sfânta Scriptură - Biblia prin care au mulțumit Tatălui Ceresc pentru cel mai frumos dar oferit sufletului omenesc, mântuirea prin credința mărturisită în Fiul Său născut din Maria fecioară, Domnul Isus Hristos. Pastorul Petru Vidu, președintele CBCB din Oradea a subliniat în mesajul său către Biserică, în mod special către tinerii creștini din Bihor, importanța trăirii unei vieți curate
COLINDE ÎN LUMINA SĂRBĂTORII NAȘTERII LUI HRISTOS de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367715_a_369044]
-
cuvenită, asigurarea că numele acestui mare băcăuan - pictorul român Nicu Enea - va rămâne încrustat, așa cum se cuvine, pe firmamentul istoriei artelor plastice. Căci, trebuie să recunoaștem că dincolo de politici, mâncătorii colegiale, ticăloșii, frici, dogme, lașități și alte farafastlâcuri josnice și omenești, au fost și lipsa de noroc a artistului, precum și absența unor abilității de culise care, din păcate, au acționat destructiv, dur și decisiv, și în privința soartei acestui mare suflet curat de artist al penelului, precum și în ceea ce privește valorificarea și recunoasterea operei
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]
-
în provizorat”. Scriitoarea și cititorul trăiesc intens, cu pasiune, întâmplările povestite. Structura cărții este astfel întrețesută, încât descoperi mereu evoluția narațiunii și, odată cu ea, a personajelor printre care te afli familiar. Totul pare verosimil, credibil, autentic. Totul este atât de omenesc și de aureolat de crepusculara privire a eroului principal, care-și uită vârsta și se contopește mereu cu cel ce a fost. Forța interioară, vigoarea creatoare a scriitoarei, se împletesc și cu slăbiciunile unora dintre personaje, cititorul având parte de
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]