5,154 matches
-
putem cunoaște și dezvolta traiectoriile prin care avem un înțeles al artei cinematografice. Atât fotografia, cât și filmul sunt determinate de ontologia formei. Descrierea unei imagini statice sau cinetice înseamnă înțelegerea apariției lor ce necesită o analiză a calităților lor ontologice. Atât imaginile cât și textele sunt imaginative: metacodul textelor este redat prin imagine. Raportul dintre text și imagine reprezintă dialectica interpretării imaginii în general. 6. Stratificarea obiectului estetic Obiectele de artă, aflate la granița dintre imitație și creație, ajung prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cazul muzicii și al arhitecturii straturile exterioare și cele interioare au o formă de exprimare mult mai ambiguă și greu de recunoscut. Însă problema principală rămâne explicarea necesității stratificării ontice a obiectului de artă. Obiectele de artă reprezintă o structură ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologică interioară ce diferă de la un tip de artă la altul. Structura este autonomă și formată prin intermediul epistemologiei tehnice. De aceea Ingarden identifică în cadrul artei literare straturi în conformitate cu compozția sa artistică, necesare creației sale. Epistemologia tehnică este necesară în delimitarea ontologică a straturilor fiecărei opere in parte. Dar, obiectul estetic aparține fenomenalității, apariției, reprezentării, din acest motiv ele dobândesc straturile ontice ale realității. Obiectul estetic nu poate exista decât prin contactul cu realul și poate depăși realul doar plecând din el
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și al procedeelor artistice din cadrul creației lor. Finalitatea lor constă în propria lor istoricitate; lipsa unei istoricități ar duce la pierderea și distrugerea operei de artă. Opera de artă ca produs artistic sau estetic are la bază un obiect. Dependența ontologică survine în distingerea obiectelor ce stau la baza operei de artă și înfățișează un mod de a fi individual. Pentru Ingarden, din variatele tipuri de ființe (Steinsweisen) pot fi extrase trei tipuri: ființa reală (Realsein), ființa ideală (Idealsein) și ființa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și înfățișează un mod de a fi individual. Pentru Ingarden, din variatele tipuri de ființe (Steinsweisen) pot fi extrase trei tipuri: ființa reală (Realsein), ființa ideală (Idealsein) și ființa posibilă (Möglichsein) (Streit I, 66). Diferitele moduri de existență ale dependenței ontologice a obietelor țin de momentele de existență a fiecărei ființe în parte. Relația dintre individualitatea obiectului de artă și lumea exterioară duce la ideea de eteronomie a ființei (Seinsheteronomie). Un obiect poate fi eteronom doar dacă atributele sale sunt imanente
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
există sub forma unei entități eteronome. Modul de existență al operei de artă este diferit de existențele obișnuite pe care le numim realități. Pentru a înțelege pe deplin ceea ce Ingarden vrea să demonstreze prin entitatea eteronomă ce servește ca principiu ontologic operei de artă, trebuie să vedem exact ce înțelege Ingarden prin obiect pur intențional. În Streit II/1, cap. 9, Ingarden vobește de obiectul pur intențional ca acela care își are fundamentul ființei în evenimente mentale intenționale (intentionale Bewuβtseinserlebnisse), ceea ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pur intențional ca acela care își are fundamentul ființei în evenimente mentale intenționale (intentionale Bewuβtseinserlebnisse), ceea ce alți teoreticieni, Sartre sau Collingwood, de exemplu, numesc obiecte ficționale. Existența acestor obiecte este specială și se deosebește de obiectele autonome prin structura lor ontologică. Cu alte cuvinte, astfel de obiecte își au fundamentul ființei în evenimentul mental al autorului, pictorului sau al sculptorului (al creatorului, în general). Obiectul pur intențional este determinat de un conținut (Gehalt) care însumă toate atributele și proprietăți sale, i.e.
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
își au fundamentul ființei în evenimentul mental al autorului, pictorului sau al sculptorului (al creatorului, în general). Obiectul pur intențional este determinat de un conținut (Gehalt) care însumă toate atributele și proprietăți sale, i.e. în cadrul structurii obiectului există anumite proprietăți ontologice exterioare. Totodată, obiectele pur intenționale au un spațiu al indeterminării, tot ceea ce putem ști despre ele este descris în cuprinsul lor și, astfel, nu lasă loc pentru surprize, ci doar pentru interpretarea care ține de un act propriu individual. Actul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
suficiente și nonsuficiente. Cele care dețin unitatea unui întreg sunt obiectele nonsuficiente prin sine însuși, în timp ce obiectele ce nu țin de unitatea unui întreg sunt suficente prin sine însele. Unitatea unui întreg nu trebuie luată ca o compoziție de entități ontologice, ci de entități definitorii obiectului de artă ce se află într-un raport de interdepedență. Această diferență între obiectele suficiente și nonsuficiente se găsește și la Husserl 39, în diferența dintre părțile concrete și părțile abstracte ale unui obiect. Prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțelege acele părți ce pot fi înlăturate dintr-un întreg, în timp ce părțile abstracte ale unui obiect pot exista numai prin unitatea întregului. Opera de artă are astfel de proprietăți sau momente ce vin în compoziția sa, ducând la o concretizare ontologică a existenței sale. Unitatea operei de artă arată finitatea sa, i.e. existența unei opere literare ține de anumiți factori externi care duc la finalizarea sa ca operă de artă, în timp ce absența acestor factori exteriori ori suspendă opera de artă într-
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi înțeles ca referindu-se la relația dintre realitate și reprezentare. Creația autentică privește abstractizarea, prin intermediul imaginației, pentru adevărurile universale ce nu pot fi supuse judecății numai prin intermediul sentimentului de plăcere. Înțeleasă astfel, opere de artă poate fi supusă cercetării ontologice numai prin contemplație, întrucât contemplația presupune o relație directă a subiectului cu artele. 9. Tropii ontologici ai operei de artă Tipurile de artă dispun de aceleași calități și tropi ontologici care, în ciuda faptului că sunt distincți, sunt convenționali. Elementele componente
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginației, pentru adevărurile universale ce nu pot fi supuse judecății numai prin intermediul sentimentului de plăcere. Înțeleasă astfel, opere de artă poate fi supusă cercetării ontologice numai prin contemplație, întrucât contemplația presupune o relație directă a subiectului cu artele. 9. Tropii ontologici ai operei de artă Tipurile de artă dispun de aceleași calități și tropi ontologici care, în ciuda faptului că sunt distincți, sunt convenționali. Elementele componente ale artelor apar în cadrul minții prin intermediul imaginației. Opera de artă, ca produs al imaginației, nu este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
plăcere. Înțeleasă astfel, opere de artă poate fi supusă cercetării ontologice numai prin contemplație, întrucât contemplația presupune o relație directă a subiectului cu artele. 9. Tropii ontologici ai operei de artă Tipurile de artă dispun de aceleași calități și tropi ontologici care, în ciuda faptului că sunt distincți, sunt convenționali. Elementele componente ale artelor apar în cadrul minții prin intermediul imaginației. Opera de artă, ca produs al imaginației, nu este o copie a realității, ci este înțeleasă ca o armonie între ideile și emoțiile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cât și de spiritul creatorului. Cu ajutorul imaginii, contemplatorul poate contura ideea care a stat la baza obiectului de artă, cu alte cuvinte a ideii artistului. Artele sunt compuse, în general, din imagini, cuvinte și sunete. Distincția dintre cele trei elemente ontologice constitutive obiectului de artă stă în procesul de creație implementat de artist. Fiecare dispune de o predicație proprie în cadrul creației (a picta, a scrie, a compune) de aduce în ființă opera de artă. Imaginea poate fi interpretată ca o aserțiune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în înțelesuri identice conotativ, ce pot fi înțelese și interpretate prin metaforă. În orice tip de artă întâlnim metafora sau tropul care duce la diferite tehnici artistice și literare. Metafora picturală, ca și imaginea artistică duce la definirea și înțelegerea ontologică a artei picturale. Construcția metaforei presupune o unire a imaginilor disimilare creând expresivitatea poetică. Metafora nu permite unui obiect să apațină unei clase din care face parte, ci încearcă să-l facă o parte a unei categorii care nu se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Metonimia vizuală poate fi găsită și în cadrul artei dramatice sau a actelor de performare artistică prin suplinirea scenei cu anumite simboluri. Procesul de lărgire sau de închidere a unei scene, prin intermediul unui simbol, survine în urma sinecdocei. Sinecdoca lucrează la conturarea ontologică a înțelesului unei opere de artă prin procesul său de transmitere a înțelesului de la un obiect la altul prin intermediul similarității cantitative. Metonimia verbală este un proces mai evident de re-numire, deoarece aecst proces de schimburi de simbol se face prin intermediul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul hiperbolei și al litotei. În cadrul operelor literare putem întâlni astfel de colaborări între tropii ontologici la F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale unui animal sau obiect abstract posedă calități omenești. Acest trop ontologic este strâns legat de mitologie și de simbolurile ce apar în diferite câmpuri culturale de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cu ajutorul hiperbolei și al litotei. În cadrul operelor literare putem întâlni astfel de colaborări între tropii ontologici la F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale unui animal sau obiect abstract posedă calități omenești. Acest trop ontologic este strâns legat de mitologie și de simbolurile ce apar în diferite câmpuri culturale de natură mitologică. Personificările sunt folosite în pictură, sculptură, dar și în arta literară și poezie. În Alice în țara minunilor animalele posedă grai și au
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simbolurilor, iar reprezentarea unui animal sau obiect neînsuflețit cu caracteristici omenești are ca scop redarea unei imagini mai intense. Personificarea este strâns legată de mitologie. Alegoria are ca scop portretizarea unui concept abstract prin intermediul unei imagini specifice unitare. Acest trop ontologic apare în special în cadrul fabulei sau a parabolei. Pentru Rosenthal, alegoria este o descriere specifică a unui obiect sau fenomen al realității ce înlocuiesc o idee abstractă sau o idee. Simbolul alegoric prezent în arta vizuală sau scrisă duce către
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a corelației efectelor și aspectelor lor esențiale, a calităților și funcțiilor, și se bazează pe un grup de tropi metaforici. Ideile din artă sunt exprimate prin intermediul unor simboluri ce țin de inspirație. Alegoria atrage după sine creația. Pe lângă acești tropi ontologici putem aminti alte figuri de stil ce lucrează în aceeași manieră. O nouă calitate semantică ce rezultă în urma combinării unor procese sau concepte diferite se numește oximoron. Este o combinație deliberată de opoziții care are ca scop scoaterea în evidență
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
parafrazei este tabloul lui Jean-Baptiste-Siméon Chardin - Atributele artei, care nu arată niciun artist pe fundalul picturii, dar toate atributele sale se referă la un artist care pictează un cadru de viață. Antiteza desemnează un contrast de concepte și fenomene. Tropul ontologic al antitezei este prezent în orice formă de artă. Picturile sunt precedate de teme contradictorii sau de mai multe părți ce au ca scop oferirea unei povești pentru susținerea unei imagini expresive. Narativitatea unei picturi triptice sau hagiografice oferă o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Acest lucru poate fi observat în pictura Cuplu cu o oglindă de Hans von Aachen: bărbatul care ține în mână o oglindă privește cu pasiune femeia în timp ce ea se admiră în oglindă. Aceste perspective ale picturii sunt posibile prin intermediul tropilor ontologici care schițează un spațiu în cadrul spațiului. Oglinda devine un obiect tehnic ajutător la constituirea tropului oferind, prin antiteză, o nouă dimensiune picturii. Totodată, prin intermediul oglinzii se lasă descoperit secretul obiectului de artă: cu cât există mai multe perspective cu atât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă poate avea. Acest procedeu este cu precădere propriu picturii, în timp ce în opera literară, hypertextul lucrează asemănător: textul din cadrul textului. Artele, în general, pot fi interpretate ca imagini ce funcționează ca un text ce poate fi citit. Un trop ontologic folosit în mod corect este o sursă de înțelegere ce oferă, în mod figurat, un nou înțeles imaginii. Tropii pot schimba, de asemenea, percepția conținutului imaginii prin intermediul imaginației sau prin a lua parte la concretizarea operei de artă. Orice metodă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
necesită o gândire și o acțiune magice, iar orice funcție magică a cuvântului domină funcția semantică. Ca purtătoare de energie magică, arta nu este interpretată doar ca o artă auto-suficientă, ci și ca instrument al refacerii creative. PARTEA II Arhitectonica ontologică a operei de artă În analiza noastră ne îndreptăm spre înțelegerea operei după modelul prezentat, la care adăugăm principiile determinatoare ale artei. Vom lua în considerare artele scrise și artele vizuale și vom face referințe la un număr limitat de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gebilde)2. Prin joc este adus ceva în existență ce este supus unei transformări 3 în structură. Odată cu acest proces al transformării, obiectul devine independent și delimitat de orice factor extern. Opera, ca obiect autonom, este supusă acum unei stratificări ontologice, adică este formată dintr-o serie de straturi heterogene inter-relaționale. Aceste straturi sunt delimitate între ele, fără să se piardă legătura, și prezintă calități particulare, dar care conlucează și fac posibilă concretizarea operei de artă. Voi prezenta funcționalitatea straturilor în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]