5,945 matches
-
exfolieri microbiene și contagioase. 125 Măria propagase direct, prin contaminare materială, sufletească, orgoliul ei. . . Și invers, deoarece acea contaminare era dovedită, existența substanței spirituale-materiale era sigură. - Iți închipuiești, doctore, îi spunea, când va fi odată o societate de profilaxie a orgoliului. . . li voi da numele Măriei și dacă mă vei ajuta frumos în cercetările mele, te voi decora cu o floare violetă de butonieră, când voi strânge fonduri. - Numele dumitale! Numele dumitale îl punem! replica Rim, pe care floarea de butonieră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și formativ. Copilul nu se joacă pentru că este copil, ci-i copil ca să se joace, spunea un ilustru literat și filozof francez. Unele practici ale învățătorilor atentează grav la acest drept și de folos atribut al copilăriei - jocul. Mânați de orgolii profesionale, unii învățători aflați în concurență cu colegii din școală sau din localitate sacrifică orele de educație fizică, desen, muzică, lucru manual pentru a face matematică și limbă română. Ca să aibă elevi performanți, depășesc prevederile programelor școlare, îi supraîncarcă cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
unui asemenea comportament didactic folosesc de regulă o scară a notării de la 1 la 6, cu predilecție pentru notele sub 5, pentru a-și teroriza elevii cu permanenta amenințare a corigenței sau repetenției. Această practică să fie oare numai rezultatul orgoliului de a i se duce vestea de profesor ultraexigent, sau mai ascunde și alte interese, pecuniare, de exemplu? Cu mulți ani în urmă, pe când practicam dăscălia într-un oraș din Moldova, s-a petrecut un fapt care a uimit și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Ochii mei de pictoriță au căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate că aveau o intuiție mai mare, o sensibilitate mai intensă, o tandrețe ascunsă, de care aveam nevoie. Era extraordinară lipsa lor de orgoliu, de egoism, de ge lozie. Cu ele alături mă simțeam ocrotită, așa cum n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dos mănușa tragică și s-o arunce în față destinului? Dintr-un dușman potențial își face un prieten pe viață. Devenind bucureștean și debutând în literatură, eram invitat la cenacluri, la revelioane. Asistam la veselia generală crunt și plin de orgoliul răspunderii universale pe care o simțeam că îmi apăsa umerii și părăseam aceste petreceri însumîndu-i pe toți. Cum se puteau sclifosi atât de inconștienți, mă întrebam eu, când știau totuși foarte bine în sinea lor că într-o zi vor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu va considera niciodată o carte bună drept o carte ratată, care l-a încîntat de la început până la sfârșit ieșindu-i perfect în întîmpinare și dîndu-i toate satisfacțiile: certitudinea că a citit o carte mare, mândria că a înțeles totul, orgoliul că soluțiile autorului răspund pe deplin celor ale lui în cazul 1 dat. Închide voios cartea și vorbește despre ea în societate cel puțin doi-trei ani. Am descoperit însă un cititor care nu se dă niciodată bătut, sau foarte rar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget unic din care a asigurat salarii tuturor. N-a mai existat nici un meseriaș pe speze proprii. Protecționist
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și adânc păcătos că nu se lasă cu una cu două și nu-și primește moartea fără să-i azvârle În obraz cea de pe urmă batjocură. Dacă ai curiozitatea să afli dacă hoitul meu a avut acea ultimă tresărire de orgoliu, poți să-i Întrebi pe ăi de la morgă. În ciuda meseriei lor, autopsierii sunt În cea mai mare parte, oameni de treabă. Nu-ți povestesc acum când și În ce Împrejurări am putut să-i Întâlnesc pe câțiva dintre ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meu de comandă, doar încă un pas. Prin urmare, Genba nici nu se plecă în fața celor pe care fusese trimis să le spună mesagerul, nici nu se supuse ordinelor, cât se poate de explicite, ale comandantului său suprem. Își folosise orgoliul ca pe un scut. Stând acum în fața lui, chiar și Joemon - care fusese ales să vină acolo de Katsuie însuși - nu-i putea învinge rigiditatea. Nu mai pot face nimic, spuse Joemon, spălându-se pe mâini de toată povestea; ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că lumea are vanitățile ei, nevrând să-l cobor în ochii subordonaților... După alți ani, Ghiță a trecut pragul în lumea de dincolo și abia atunci am aflat de la un nepot al meu că Ghiță nu m-a recunoscut din orgoliu, din vanitate, ci din simplul fapt că el era miop în ultimul grad în momentul reîntâlnirii noastre... Bietul om! și eu care... l-am judecat nedrept, încercând să-i menajez un orgoliu pe care el nu-l avea... De-aș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
meu că Ghiță nu m-a recunoscut din orgoliu, din vanitate, ci din simplul fapt că el era miop în ultimul grad în momentul reîntâlnirii noastre... Bietul om! și eu care... l-am judecat nedrept, încercând să-i menajez un orgoliu pe care el nu-l avea... De-aș fi știut adevărul, schimbul de cuvinte și aducerile aminte l-ar fi bucurat mult. Mă simt realmente vinovat și mă scuz pentru ratarea ultimei întâlniri din această lume... Poate... dincolo vom rezolva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ea se-ndrepta cu pas grăbit spre locuință..." și ținea ritmul bătând din picior, iar sala odată cu el. Odată cu zorii, revenea Pitiș și cânta, și-l descânta pe Dylan... Uitai de foame, de sete, de somn. Îți ajungeau ei. Sigur, orgoliul nemăsurat al lui Adrian Păunescu, odată ajuns liderul generației în blugi, i-a fost fatal. Dar cine nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Te rog, Vivian, am implorat-o, o să muncesc 24 de ore din 24, 7 zile din 7, ca să pun la punct celelalte proiecte. Îmi pare rău. O - o să fac orice vrei să fac. Nu-mi păsa că păream lipsită de orgoliu - nu merita să-mi păstrez demnitatea, cu prețul nepublicării cărții lui Luke. Vivian s-a lăsat pe spătarul scaunului. — Să știi că, în esență, pot să-mi retrag oferta pe chestiuța asta... — știu, am spus clătinând din cap. Nodul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu, nu mai era eroul... tânăr, preluând, cândva, sfidător, el, tocmai el, numele ostracizat al nevestei. Numele unei familii de reacționari și fasciști și exploatatori! El, veșnicul persecutat refuzase persecutarea altora, răzbunarea. Își asumase numele ostracizat... plătise destul acest provocator orgoliu. Nu, nu mai era imprudentul de altădată... chiar dacă își conserva cu ultimele puteri, da, cu ultimele puteri își prelungea idealurile: era decis, absolut decis să se retragă cu idealurile sale demodate în camera de lucru. Peste vreo oră, când terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
informații, dar, dintre cei trei David Minor cu care a vorbit, nici unul nu auzise de o femeie pe nume Aurora Wood. Ca de obicei, Tom s-a considerat vinovat. Comentariile lui negative la adresa credinței lui Minor trebuie să fi rănit orgoliul lui Rory, iar dacă îi povestise logodnicului despre fratele ei ateu de la New York, probabil acesta îi interzisese să îl invite la nuntă. Din puținul pe care îl aflase Tom, Minor părea să fie genul ăsta de bărbat: unul dintre habotnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea și nu vreau să creadă că el e mare vedetă, iar eu doar o fufă oarecare. Probabil își dă numărul de telefon de zece ori pe zi. Da, chiar așa. Probabil e un joc, doar ca să își satisfacă imensul orgoliu. Ei bine, eu nu mă joc, așa că o să-i arunc numărul la gunoi. De fapt n-o fac. Dar îl pun în sertarul biroului meu, unde nu pot să-l văd. Asta ca să nu existe nici o tentație. Mă hotărăsc apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Polo, Ralph Lauren, cred. — Câți sunteți aici? întreabă Debbie voioasă. —Suntem cinci. E ziua lui Colin. Grozav, îmi spun. Colin e fratele lui Donald, deși nu e nici pe jumate la fel de arătos. Dar lipsurile de la capitolul aparențe le compensează prin orgoliul lui imens. Eu, una, cred că Cock Tavern nu e destul de mare pentru noi toți. Ca prin minune, ușa de la intrare se deschide și Colin, împreună cu restul băieților, intră în bar. Doamne, parcă ar fi o afurisită de reuniune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sunt demnă de a-l afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea târziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un surâs distant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceas. Trebuie s‑o șterg. Mi‑a părut foarte bine să te revăd, Becky. Și sunt extrem de bucuroasă că‑ți merge bine. După ce pleacă rămân nemișcată o vreme, bându‑mi apa minerală. În exterior sunt calmă, dar înăuntru fierb de orgoliu rănit. Vor să mă duc acolo și să plâng. Asta vor. Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
seama că au fost mult prea ambițioși prima dată. Poate și‑au dat seama că au devenit obsedați până în punctul în care au lăsat ca alte lucruri să sufere. Poate și‑au dat seama că trebuie să‑și mai tempereze orgoliul și să renunțe deocamdată la planurile grandioase; și să o ia mult mai încet. — Foarte... logic, spun. Așa că au făcut o nouă propunere, au găsit un finanțator gata să îi susțină, și de data asta nu le‑a mai stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dându-mi seama cè ceea ce este mai important pentru ea a rèmas totuși nespus și acest nespus de dincolo de cuvinte, nespus pe care nu mi l-a mèrturisit, o absolvè de cererea penibilè în cèsètorie a unui bèrbat rènit în orgoliul propriu! Nu o întreb despre acest rest din cuvintele ei, îmi plac de obicei oamenii care nu-ți spun totul din primul moment, cu puținè imaginație aș putea sè mè îndrègostesc de fata asta, ea întrebându-mè pe mine ce crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mèrite cu tine? Da! Matei e convins cè ar fi fècut asta, Poate ar fi fost mai bine sè fie fiica mea, crede ea, De ce? se mirè Matei, Ea te-ar fi refuzat cu siguranțè, rèspunsul ei îmi știrbește puțin orgoliul masculin, De ce sè mè refuze? insist, E încè prea tânèrè, Matei, n-are decât douèzeci și unu de ani! De fapt n-are importanțè, o întrerup eu, nu vreau sè vorbim acum de fiica ta, spune-mi, sincer, te supèrè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
impresia că pentru Christa figura tânărului american s-a suprapus până la contopire cu figura, tot mai zeiască, a lui Hermann: avantajul iubirilor care nu durează decenii. Poate Însă Christa nu are goluri de memorie, ci doar vrea să Îi menajeze orgoliul: să nu Îi stârnească gelozii retrospective. Sau poate că, În ciuda deselor ei povestiri depresive, rănile trecutului s-au cicatrizat, pur și simplu. Fără ca ea să vrea. Fără ca ea să știe. Iată, dintre toate ipotezele lui, cea mai plauzibilă și, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]